3,622 matches
-
La San Quentin. Acolo nu te mai întreabă nimeni dacă te interesează sau nu. Se servesc singuri. Da, sunt convins că ești foarte priceput la chestiile astea, cu haina ta dură de piele cu tot. Danny își împreună mâinile la ceafă, simțind mângâierea gulerului moale de blană. — Trebuie să aflu tot ce știi despre George Wiltsie și Felix Gordean și poate și ce știe sau nu știe Gordean despre anumite lucruri. Cooperează și vei scăpa mereu doar cu un sejur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-se cu limba. Pelicula sări de pe rolă. Claire se ridică în picioare, aprinse lumina și schimbă rolele de film. Danny se destinse și adoptă cea mai bună versiune a lui Ted Krugman: relaxat, picior peste picior, cu mâinile împreunate la ceafă. Claire se întoarse și-i spuse: — Păstram asta pentru după aceea, dar cred că avem nevoie de ea acum. Danny îi făcu cu ochiul. Țeasta îi zvâcnea. Ted, marele gagicar. Claire porni proiectorul și stinse luminile. Se întoarse pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
spumoase rochițe. Aruncaseră cordeluțele ce le stăvileau frumusețea părului lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atunci, același personaj pe care Alexandru Îl desenase cu câteva ore mai devreme. În minte, Îi spunea „arabul”. Cerșetorul se târî În fața lui, Întinzând o mână tremurândă. Arabul nu-l luă În seamâ. Dar, după câțiva pași, duse mâna la ceafă, ca și cum ar fi simțit o pișcătură de insectă. Cerșetorul se apropie de el, cu spinarea Încovoiată. Arabul se clătină, cuprins de o amețeală ciudată, și căută un sprijin În jur. Găsi brațul cerșetorului, care, spre mirarea lui Alexandru, se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcea dificilă chiar și tortura. Dar Își dădu seama că, dacă e paralizie, ea nu a cuprins Întregul organism. Avea o mână care se putea Însănătoși, poate, În câteva săptămâni. Cealaltă rămânea inertă. La fel picioarele. Dar Își putea mișca ceafa. Ridicarea capului de pe pernă Îl costă un nou leșin. Dar, cel puțin, știa că că e posibil. Mai știa că nemișcarea duce la atrofiere. Deci, chiar dacă doar unu la sută din corp putea fi mișcat, trebuia să fie mișcat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu greu mâna dreaptă, sprijinit În cotul stâng, dar nu reuși să deschidă fereastra. Își dădu seama că nu are destulă putere pentru asta. Prinse cu dinții bucata de metal care deschidea geamul și o roti Încet, simțind durerea din ceafă. Reușise să rotească jumătate. Prinse din nou cu dinții și continuă rotirea spre stânga până ajunse la capătul mișcării. Geamul era Înțepenit de ger. Oană se opri să răsufle, căci nu mai avea aer. Rezista cu greu sprijinit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aflau, probabil, undeva În Balcani. - Unde mergem? Încercă să Întrebe, dar se auzi doar un murmur soptit. Vocea nu avea putere. - Ai dormit cam mult, commandante! se auzi o voce cunoscută, undeva În stânga. Oană Întoarse capul Încet, simțind durerea din ceafă și umăr. Ochii i se măriră de uimire și de bucurie. - Angelo... murmură, de data aceasta mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Marelui Maestru, care atinsese pământul chiar În spatele lui. Al patrulea conducător al rebelilor reușise să scoată iataganul, dar Își simți Încheietura strînsă Într-un clește de fier, scăpă arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om obișnuit, dar o infinitate de posibilități pentru un Ninja de cel mai Înalt nivel. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau salturi lungi peste capetele războinicilor, adevărate zboruri care făceau ca locul masacrului să se schimbe de la o clipă la alta și ca oameni care nu se așteptau să ajungă vreodată În preajma Marelui Maestru se pomeneau cu el În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
neliniște. Nu se știa cine se află În jurul acelui tăpșan, dacă erau prieteni sau dușmani, dacă era sfârșitul sau Începutul. Apoi tânărul șopti: - Măria ta... Cred că, dacă ar fi aici, preasfinția sa Daniel ne-ar arde o palmă după ceafă. Păi, ce facem? Mergem mai departe, ori nu mergem mai departe? - Poate fi o patrulă a spahiilor, cum am văzut atâtea până aici... răspunse, tot În șoaptă, voievodul. O fi spus Sihastrul să ridicăm poporul, dar sigur n-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ciocolată și torturi din geam. Ei da! Ș-apoi! E Mika-Le, în persoană, cu o prietenă! De ce rotunjești ochii așa? Nu e stafie! Era, în adevăr, Mika-Le, îmbrăcată cu un pardesiu gris și cu un canotier pus cam pe ceafă, probabil respins de părul ei rebel. Mini o vedea întîia oară în București. încet, deschise în minte și suflet porțile Cetăței ca să o lase să intre, ca să o încorporeze noianului de oameni pe care trebuia să-i primească, să-i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
va fi crescut. - Cum poți tu fi așa de îndrăzneață, Nory? - Da! I-am servit-o în plin studium! Mi se trece. Bonifaciu îmi îngăduie mult. îi place nasul meu grecesc, gura rea și subțire și părul tăiat mic la ceafă. Zice că semăn cu nu știu ce corifee după un bas-relief celebru. . . unii te plac la cap, alții la picioare. Ți-atn spus! Formula cea nouă! și râse, râsul ei sonor dar fără veselie. Mini fu jignită. - Nu s-a schimbat Mika-Le! zise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba Smoala avea ochii mici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prafuri, băiatul spițerului, toți au pe chip același rânjet, lipsit de înțelegere. Pran începe să-și dorească să nu le fi făcut atâtea glume proaste. Din mulțime, cineva aruncă o bucată de bălegar cald și umed care-l nimerește în ceafă. Dă s-o curețe, dar alta îl lovește chiar în față. Se repede spre ei și un grup de puștani se risipește, urlând, batjocorindu-l. Adulții râd indulgenți. Apoi, Pran se întinde cât e de lung, pentru că un picior nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din picior și țintește (vai, foarte prost!) spre capul diwan-ului care se îndepărta. Pantoful crem cu toc înalt trece razant pe lângă turbanul acestuia, apoi se arcuiește elegant peste verandă și ajunge în grădină unde-l pocnește pe Jean Loup în ceafă. Imediat, reflexele lui de om trăit pe străzi intră în funcțiune (acolo dacă nu ești rapid mori imediat, nu?) și se întoarce brusc să vadă cine l-a lovit. Diwan-ul se rezumă la a o întreba pe Charlie Privett-Clampe: — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de două ori greu încercate, trimiteau semnale dureroase de-a lungul spatelui până înspre ceafă, el era comandantul și considera că este o chestiune de onoare să nu-și manifeste durerea în fața subordonaților. Așadar, în loc să se plângă, a intrat cu cincizeci de pușcași Sikhs și Gurkha și i-a desfășurat în linie. Editorul Durgas Das
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu voce tare și comentează ultimele discursuri ale lui Ghandi, Patel și ale altor conducători. Elspeth le aduce ceai, strălucind de energia celor care se petrec în jurul ei. De fiecare dată când intră sau iese, Bobby îi simte privirea în ceafă. Aceeași întrebare nerostită: nu ni te alături? Bobby observă că tinerilor naționaliști le displace costumul lui bine croit și accentul său mai mult născocit care contrastează atât de mult cu costumul lor indian, cu șapca de la Congres, kurta albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca o învățătoare! Nu-i de mirare că ai leșinat. Și eu intenționam să fac același lucru. Și este atât de convins că e un bun cunoscător al picturii; avea un fel oribil și enervant de a-mi sufla în ceafă. Ce oroare! — Știi, pe moment am crezut că... — Oh, cum ai putut? Nu este deloc genul meu. Uită-te la tine! Zâmbești din nou. Nu poți fi atât de bolnav. Ți-ai revenit complet. — Da, așa este. Nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își manifestă disprețul pentru ei folosind forța. La început, Jonathan îi roagă, apoi le cere, pentru ca în final să-i implore să-i trateze pe aceștia cu blândețe, dar este ignorat. Când Idris îl pocnește pe unul din localnic peste ceafă în fața soțiilor și copiilor lui, Jonathan înțelege că nu poate continua așa. Poposește în noaptea aceea la umbra unui copac impunător. După ce însoțitorii au adormit, se așează pe scaunul său din lemn cu pânză care scârție și încearcă să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mișcări convulsive arcuindu-se una peste alta, umplând acele tipare, furișându-se și dublându-se pe măsură ce o mască este trecută peste fața pacientului să alunge spiritul de acolo. Una câte una, făcliile sunt așezate pe trupul lui: pe spate, pe ceafă, pe coapse, umeri și piept orientându-l, legându-l definitiv de timpul și de locul în care sunt făcute aceste semne, astfel că oriunde ar putea rătăci sau adormi, el va fi permanent în legătură cu acest moment. La atingerea făcliilor el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Chun-yueh, Lună de Primăvară; Chun-meng, Vis de Primăvară. Toate sunt plăcute la înfățișare și curate. Răspund prompt chemărilor mele și nu afișează nici o caracteristică anume. Părul lor este aranjat la fel. În vreme ce eunucii poartă cozi, doamnele au cocuri strânse la ceafă. În prezența mea, își țin mâinile pe lângă trup și ochii ațintiți în pământ. Aștept atât de mult așezată la imensa masă, înconjurată de eunuci și de doamne de onoare, încât stomacul meu începe să protesteze. Cina nu se vede încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fugar de doi doctori, dintre care unul care purta ochelari groși, ne punea o carte în față din care trebuia să citim la o anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă apucă de ceafă, spunîn-du-mi să nu mă aplec. Cum puteam să nu mă aplec, dacă nu vedeam bine!? Revenind după câteva ceasuri în aceeași curte, același ins care ne făcuse apelul citi apoi o listă cu nouăsprezece candidați respinși la vizita medicală. Mă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-amboua, imprimîndu-le parcă în același timp și mișcarea de ridicare, care îi retrimise glonț prin ușile atelierelor. Și îmi amintesc expresiile lor. Păreau, în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]