8,276 matches
-
bucuros că reușisem să cumpăr treisprezece cepe de la aprozarul de pe Academiei, colț cu Quinet, peste drum de fostul chioșc de ziare cu dever de bordel. În mod normal, dom’ Zăbirică, pe anotimpul acela de criză din preajma Crăciunului, dădea doar șase cepe. Celor pe care îi ținea de intelectuali le făcea unele mici favoruri. De la el cumpărasem Istoria... lui Călinescu, de curând reeditată după mulți ani de tergiversări, la prețul ei real, după cum mă asigurase Zăbirică. „Face șase sutare, dom’ doctor. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imensă. „Zău, uite-așa o avea. Sunteți de acord că merită șase lămâi.“ I le-am dat. Mă trecusem pe listă la serviciu să cumpăr Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre stație. Într-un acces de revoltă, m-am întors spre Mihai Viteazu, care, nepăsător, desigur, stătea cu brațul întins, arătând ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un acces de revoltă, m-am întors spre Mihai Viteazu, care, nepăsător, desigur, stătea cu brațul întins, arătând ceva, undeva, amenințare, triumf, reproș, cine știe ce-i mai trecea statuii pe sub cușmă în clipa aceea. L-am privit trist. Am scos cealaltă ceapă din buzunar și i-am arătat-o. Nu-i reproșam ceva anume, nu aveam tupeul ăsta. În general, nu reproșam ceva cuiva. Eram împăcat cu mizeriile clipei și ale zilei, cu viața de nenoroc pe care o duceam alături de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări de decembrie mocirlos: „Bravule, ce se întâmplă cu noi? Atât de nenorociți am ajuns, încât ne furăm până și cepele?! Pentru asta te-ai jertfit tu la Turda?“. Am dat să-l mai întreb ceva, eram plin de întrebări profunde în acele clipe, simțeam cum urcă în mine, de undeva dinspre splină, chiar întrebarea fundamentală a existenței mele, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai curios decât Ulise ascultând cântecele sirenelor sau cercetând harta cerului, neștiind în ce parte s-o mai ia spre Ithaca și Penelopa lui. Am repetat strigarea și am dat să-i fac semn cu mâna în care mai strângeam ceapa. Gestul a fost prea avântat și m-am trezit în brațele unui domn cu un imens buchet de busuioc uscat și o lungă lumânare de cununie sau de botez. Nu mai apucase omul să se ferească la timp și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu aveam chef să mă întorc acolo. Mă amărâse dispariția cepei. I-am spus ce mi se întâmplase. A oftat: — Decădem pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o chiar pe cea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe zi ce trece. Pângărim până și tradițiile cepei. S-o luăm atunci pe Academiei. La „Țiganu’“. Era o cârciumioară pe lângă Bancă. Mergeam pe sub coloane. Se sprijinea de brațul meu, șonticăind, greoi, gâfâind. Îi povesteam cum am făcut rost de ceapă. I-am arătat-o chiar pe cea din buzunar. Râdea și el. — Am avut consultații cu ăștia de la fefe. A venit unul de la Găiești și ce crezi că mi-a adus? Albitură pentru supă. Știa că trebuie să mănânc supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adus? Albitură pentru supă. Știa că trebuie să mănânc supă concentrată și a venit cu punga asta cu albitură. Câțiva păstârnaci, o țelină, rădăcini de pătrunjel, morcovi. Mi-i arăta ca pe rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
morcovi. Mi-i arăta ca pe rarități bibliofile. — Acu’, dacă tot zici că ai ceapă, nu poți să-mi împrumuți și mie două bucăți? Să-i arăt Puicei că mă-ngrijesc de sănătatea mea... În cârciumă i-am dat trei cepe. Le-a așezat tacticos în servieta sa diplomat, potrivindu-le una peste alta lângă o ediție din Poezia lui Croce, aceea cu coperte maronii. Am petrecut câteva ceasuri bune cu Bumbu, până la închiderea localului. Până ne-au dat afară, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și am dat din nou lucrare, cu cei care picaseră. M-a ținut singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în limitele situației reale, virgini. Într-un târziu, așadar, popa își începu povestea. Dumnezeu îl descoperise și pe el. — Ieșisem într-o dimineață în grădina bisericii. Era în joia din Săptămâna Luminată. Mergeam așa, fără vreun gând, printre straturile de ceapă, de morcovi, de salată. Pusesem și cartofi și mă uitam cum le e starea. Am trecut și lângă gardul de la șosea. Aveam acolo țelină, pătrunjel, rămas din toamnă, un strat de mărar, știi cum sunt eu la ciorbe, verdețuri multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale În aceeași clasă cu Întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar Însemna să rămînă În mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema Înaltei societăți. — Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... — Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
decît ai vrea să știi. Numai cînd m-am gîndit la Fumero, mi s-a făcut o foame Îngrozitoare. Ce-ai zice să ne purtăm pașii spre Plaza de Sarriá și să bifăm două gustări de omletă cu multă, multă ceapă? Ne-am Îndreptat spre piața cu pricina, unde o ceată de bătrînei cochetau cu porumbeii din partea locului, reducînd viața la un joc de firimituri și de așteptare. Am ocupat o masă lîngă ușa barului, unde Fermín a Început să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trimită mesaje de anulare a comenzilor și de Încheiere a conturilor. În cîteva săptămîni, fu nevoit să-l concedieze pe Quimet, fiindcă În prăvălie nu mai era de lucru pentru amîndoi. La urma urmei, băiatul nu făcea nici cît o ceapă degerată. Era mediocru și leneș, ca toți ceilalți. Atunci Începu lumea din cartier să comenteze că domnul Fortuny părea tot mai bătrîn, tot mai singur, tot mai acrit. Nu mai vorbea aproape cu nimeni și petrecea ore În șir Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jegoși ca de miner Și-o spun și verde-n față : sunt golan . Și sunt așa cum spui, sunt imoral Că-înjur ca un birjar suit pe capră, Sunt decadent și sunt vulgar, sunt porc, Că-s nespălat și put mereu a ceapă . Cravată n-am și nici nu am nevoie Că n-am costum la care să o port, Ciorapii mi-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
de lemn pe prispa strâmtă a casei. Popescu Își privește ceasul când află de la bătrân la ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă de bătrân. Tac amândoi și se uită peste câmpul care Începe dincolo de gardul viu al curții. Între ei doi ar putea fi o legătură secretă, dar autorul acestor rânduri o ignoră deocamdată cu desăvârșire. * (KITSCH)... cuvântul abțibild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mașinii și nu un accesoriu al ei. * ...Să fii curier la Direcția Intendenței e mare lucru, tovarășe director. Păi, dumneavoastră știți ce bani Învârteam eu În timpul războiului? Unitatea noastră s-a aflat tot timpul În sudul Dobrogei și a produs ceapă de arbagic, roșii, vinete, usturoi, tot ce era zarzavat și putea să folosească la hrănirea ofițerilor, subofițerilor și soldaților noștri plini de curaj care se aflau pe front În linia Întâi. Io zic că În război trebuie să ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
când - și deja Începea să mi se pară normal să mă terorizez În privința mâncării. Ceea ce făcea să pară și mai ciudat faptul că Penelope a comandat ce mâncam noi de obicei - o omletă din trei ouă cu brânză, cartofi cu ceapă, apoi un maldăr de clătite cu ciocolată și un pumn de unt topit. Își arcui sprâncenele când mă auzi comandând omletă din albuș cu spanac și roșii și două felii de pâine din făină integrală, dar se abținu cu amabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate n-a fi dracul chiar așa de negru, frate - a presupus unul dintre ei, care nu a scos o vorbă cât a fost noaptea de lungă. ― O fi, n-o fi, dar, când am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]