4,822 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESCÂNT Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce sunt eu Ana, cu chipul de ceară, Te-ncântă- acel strigăt pierdut pe abscisă?!... Zidește-mă iute, faptura să-mi piară, Dar lasă-mi o geană spre tine deschisă!... De ce eu sunt Ana-ntre pietre și scânduri, Lumina se stinge și visele mor, Iar umbra valsează scriind printre
DESCÂNT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362281_a_363610]
-
scrii cu dragostea adâncă, / Eu știu că dorul tot la doi se-mparte. (Prin ceruri de poeme) “Poetul este un orb curajos, jucător la ruleta de pe sufletul cititorului. O piesă pe tabla de șah a literaturii, alteori o picătură de ceară pe pânza vremii. Fără ei - scriitorii, răsăritul ar fi poate la nord...”, a explicat poeta. Referință Bibliografică: Gina Zaharia si tainele poeziei / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1810, Anul V, 15 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
Se-aude Cuvânt din grădina Ghetsimani 'nălțând, Petalele pocăinței urcă spre cer și în gând! Sub aripa mirului încă urmez firul tăcerii, Se bucură huma-mi de darul din slova iertării, Mai cad uneori zăbovind spre Dealul Măslinilor, Toiagul de ceară închină pecetea spinilor. -Privește!..îmi zice Lumina,..am plătit cu Iubirea! Sângerând ,cetatea de vămi a păcatelor tale Pe Drumul Golgotei,cu rănile palmelor goale... Privește...încă lucrez în trupu-ți cu mâna zidirea! Umile lacrimi nu pot opri sărutul lui
CUVÂNT de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378689_a_380018]
-
bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, lăsând ochii sufletului orbi în fața cuvântului sterp. Și bietele aripi au devenit de ceară topindu-se încetul cu încetul, sub minciuna iluziei ce arde neobosită veșnicia din noi. Referință Bibliografică: Colivia de aur a iluziei / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
aurie. Ce poate fi asemenea dulceții mierii ieșită din sânul naturii și amestecată cu căldura și lumina soarelui? Dumnezeu ne-a dat o cale să putem gusta lumina cu ajutorul acestor mici insecte. Albinele însă fac nu numai miere ci și ceară. Iar ceara pusă în candele ne dă din nou lumină! Și astfel lumina soarelui trece în flori și prin albine în ceara lumânărilor și în candele, luminând și renăscându-se în materie dătătoare de lumină. La fel și steaua pe
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
poate fi asemenea dulceții mierii ieșită din sânul naturii și amestecată cu căldura și lumina soarelui? Dumnezeu ne-a dat o cale să putem gusta lumina cu ajutorul acestor mici insecte. Albinele însă fac nu numai miere ci și ceară. Iar ceara pusă în candele ne dă din nou lumină! Și astfel lumina soarelui trece în flori și prin albine în ceara lumânărilor și în candele, luminând și renăscându-se în materie dătătoare de lumină. La fel și steaua pe care cei
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
o cale să putem gusta lumina cu ajutorul acestor mici insecte. Albinele însă fac nu numai miere ci și ceară. Iar ceara pusă în candele ne dă din nou lumină! Și astfel lumina soarelui trece în flori și prin albine în ceara lumânărilor și în candele, luminând și renăscându-se în materie dătătoare de lumină. La fel și steaua pe care cei trei magi au văzut-o și i-au înțeles graiul, v-a lumina peste veacuri vorbindu-le tuturor despre nașterea
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
va arde totul în conștiința noastră lăsând loc liber Adevărului. Și iată cum, Lumina Celui Preaînalt va ajunge la noi, în sufletele noastre, venind de la El și înnoindu-ne trupurile va preface carnea noastră întunecată de răutățile acestei lumi în ceară curată pe care arzând-o noi înșine în noi, vom slăvi pe Cel neumbrit, pe Cel Atoateluminător care ne-a făcut părtași ai luminii Sale. Ca albina să fim deci, adunând lumina și trecând-o în ceară curată, ca să dăm
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
acestei lumi în ceară curată pe care arzând-o noi înșine în noi, vom slăvi pe Cel neumbrit, pe Cel Atoateluminător care ne-a făcut părtași ai luminii Sale. Ca albina să fim deci, adunând lumina și trecând-o în ceară curată, ca să dăm și noi lumina noastră ca o datorie ce o avem Celui de la care am primit lumină! -Magistre! exclamă Muso. -Ce este Genarius, prietene ? -În tot ce spuneți e numai lumină și poezie! Referință Bibliografică: Ancheta.(Fragment din
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
liniștea potecă spre primăveri trecute! Muguri din lemnul vieții renasc din când în când, Prin crengile de suflet pătrunde rând pe rând, A gândurilor picuri ce cad din roase plicuri, Prin apele uitării pășesc în albe stihuri. Între coperți de ceară mi-e tronul de cuvinte, În lemnul de vioară stă lacrima cuminte; De-ar ști ea ,primăvara,că verdele-i din zori Coboară-ncet prin suflet și plouă uneori..! Nu știe jilțul nopții de albul cel presoară, Că-n suflet
IZVOARELE TĂCERII de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378760_a_380089]
-
spre mine însumi, iată, pot să-mi număr mai bine stelele și păcatele, zâmbetele și visele ucise, laurii și bătăliile pierdute. Undeva, departe și târziu, dincolo de orizontul însângerat al acestui tărâm pârjolit, pustiit, se odihnesc morții la lumina lumânărilor de ceară dintr-o poezie încă nescrisă. Îi simt, îi invoc, le vorbesc. Ceva mai aproape, rug lângă rug și rugă lângă rugă, un alt fel de incendiu străbate istoria până la cer și-napoi iar sufletul meu, trist și vulnerabil, încă mai
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
nu-i mai vezi și-ades oftând Strângi amintiri în sparte ciuturi. Te strig, dar glasul mi-ai uitat, În ochii tăi se face seară Și-ți pare atât de-ndepărtat Printre lumini ce stau să moară. În trup de ceară - suflet ars Porți zbuciumul din toiul vieții, Ating ușor al tău obraz Și-ți simt adânc duhul-blândeții. Te uită, mamă, sunt chiar eu, Copil pierdut prin lumi de gheață Din cer surâde Dumnezeu, Iar tu ai înflorit cu viață. Citește
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
ei flămânzii muguri,Tu nu-i mai vezi și-ades oftândStrângi amintiri în sparte ciuturi.Te strig, dar glasul mi-ai uitat,În ochii tăi se face searăși-ți pare atât de-ndepărtatPrintre lumini ce stau să moară.În trup de ceară - suflet arsPorți zbuciumul din toiul vieții,Ating ușor al tău obrazși-ți simt adânc duhul-blândeții.Te uită, mamă, sunt chiar eu,Copil pierdut prin lumi de gheațăDin cer surâde Dumnezeu,Iar tu ai înflorit cu viață.... IV. INFINITĂ POVESTE, de Angelina
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
din 10 februarie 2017. Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala nopții Slobozește
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă trasez ce-ți mai lipsește,E atâta frig în mine,Parcă-n suflet viscolește.... IX
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
din 12 martie 2016. Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oare Când primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoare S-au rătăcit prin toamnele din mine. Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna, Bătăi în cord refuză să te creadă, În trup fanat port suflet de țărână Și-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știu Să pun
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
-n veci - singurătății. Citește mai mult Nu ți-am mai scris, de ce-aș mai face-o oareCând primăveri se pierd fără de tine?! Dureri în ploi, tristeți molipsitoareS-au rătăcit prin toamnele din mine.Nu ți-am mai scris, de ceară-mi este mâna,Bătăi în cord refuză să te creadă,În trup fanat port suflet de țărânăși-i prea uscat să-i poată da vreo mladă. Nu ți-am mai scris, e mult și nu mai știuSă pun în fraze cratima
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi de neputințe cu viață-abandonată. Destine stau clădite pe umeri mult prea mici, Iar hainele puterii - croite mult prea mari, Scheletice gândiri ne lasă cicatrici Și
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă, Să-ndure suferințe ca sufletul prin vamă? Mi te topești ca ceara, destinu-i ca o ceață, De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față? Citește mai mult O, mamă, câte griji porți zilnic tu în tineDe-ar fi să ni le spui, ai întrista o lume! Și câte lacrimi verși, ce
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
cu semne de-ntrebare,Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putereîn trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă,Să-ndure suferințe ca sufletul prin vamă? Mi te topești ca ceara, destinu-i ca o ceață,De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
urmat. Nu putea lipsi din această revistă nici poezia. Pe ultima pagină, alături de mine semnează versuri frumoase și poetul în uniformă militară Costică Secrieru. Eu am dăruit revistei poezia care se intitulează “Cu mare drag” ( din volumul meu “Împăratul de ceară”) pe care, cu mare drag, v-o dăruiesc și dumneavoastră, alături de un călduros “La mulți ani!” și Sărbători fericite! Cu mare drag Am frământat-o ca pe miezul de pâine Da, am trudit cu mare drag În ograda Limbii române
“BĂCANII” – O REVISTĂ DE CULTURĂ NECESARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377766_a_379095]
-
trăia taică-tău ,Lucico....dacă trăia.... ............................................................................................... Tristețea îi cobora capul în pămînt și sufletul se zvîrcolea ca un pește pe uscat.Piciorele îi erau grele și parcă tot trupul i se făcuse mic .Simțea cum descrește și se topește ,ca ceara unei lumînări aprinse. Era a doua oară cînd nedreptatea își înfigea colții in felia ei de viață!Și mușcătura doare și ustură pînă la lacrimi. Nici aer parcă nu mai avea.... Și -ca la moartea lu taică-su -frînturi de
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
contact cu un śudra îl impurifică pe brahman. Dacă un śudra citește Vedele, trebuie să i se toarne ulei clocotit în gură; dacă le ascultă citindu-se i se toarnă uleiul în urechi, care trebuie apoi să fie astupate cu ceară. 5) Nici o castă nu-și poate depăși sarcina atribuită ei; pentru cele mai triviale aspecte ale vieții, fiecare își are legile și regulile ei speciale. Diferențierea între caste se face printr-o infinitate de dispoziții, deosebiri, moduri de comportament, obiceiuri
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-mi demon cuvântul lui trezit Arama răgușită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână" (Mira Ștefan cel Tînăr) boltă: "Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari..." (Strigoii) "...Cum cerul sus se-ndoaie și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne..." (Gemenii) "Bolțile-s ținute-n aer de coloane luminoase..." (Memento mori) schele: "Te văd ca o umbră de argint strălucită
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]