1,795 matches
-
drept „lumea bună”. Cel de-al doilea episod relevă fraza care a devenit o marcă înregistrată în ceea ce privește opera lui I.L. Caragiale. Naratorul descoperă că patul său este invadat de insecte care devin active în obscuritate. Improvizează un pat așter- nând cearșaful direct pe covor protejându-se cu tutun împotriva insectelor, fără ca prin această strategie să-și găsească confortul. În acest moment cade fraza care a fost ulterior decupată și utilizată de numeroase ori în diverse contexte. „Îmi arde toată pielea ; nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai scad) câteva secole. Dar cui Îi mai pas) de date? Mică prostie cu recalcularea secolelor este uitat) repede. Îmi reg)sesc bună dispoziție Într-o Inc)pere veche, frumoas), fierbinte, cu un miros acru. Sofale improvizate din zdrențe și cearșafuri vechi sunt Înșiruite la perete pentru relaxarea clienților. Deasupra capului, pe niște șfori, atârn) la uscat prosoape rupte. Frânghiile urc) În zigzag, sus, sus de tot, În niște balcoane Întunecoase. O ar)boaic) foarte b)trân) se odihnește pe o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
altă senzație de vis, și mai delicată, era furnizată de un alt joc de-a peștera, când, după ce mă trezeam dis-de-dimineață, Îmi făceam un cort din așternuturi și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat, rămas de la un Paște pe care nu-l mai țin minte; aveam obiceiul să mestec un colț al cearșafului până se uda complet și apoi Înfășuram strâns oul În el, ca să pot admira și linge din nou luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare și În felul acesta, pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine; eu mă tem pentru o țară. Îți dai seama cât de mare trebuie să fie teama din mine? Un domn însă trebuie să fie "teribil și neînfricat", adaugă ironic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu, am zgâriat în fiecare zi pielea albă a hârtiei, am desenat cu spontaneitate suprarealistă pe cearșafuri îmbibate de sucul iubirilor noastre, totuși fumatul nu mă părăsește ușor! Parcă ar cere să se pună ceva nou în locul său. Ceva la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac Courvoisier, 40
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Chiar și în vis „lucrez”, vreau să umplu cuvinte necunoscute cu „mine”. Habar n-am ce este acest „mine”! Ceva necunoscut, dar care poate să fie. În timp ce lucram mi-am amintit visul de azi-noapte: cineva punea pe patul meu un cearșaf plin de broderii! Oh, ca și cum m-aș afla într-un tablou în care totul e creat de altcineva, fără să cunosc regulile „conviețuirii”, sută la sută. Situația mea prezentă: „locuind” curajos într-o limbă la care s-a „lucrat” intens
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și pernă fără cearșaf, plimbări separate și doar trei ore pe zi; iar cei politici, vai de mama lor, înghesuiți în camere, paturi suprapuse și fără saltea, cu o pătură și o pernă ponosită, plimbare două ore pe zi fără a avea voie să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Trecând alene pe lângă cantonul părăsit, am observat că, în încăperile goale, unde locuia familia ceferistă, s-a organizat ceva: o instituție oarecare; un S.R.L., am bănuit. Nu am greșit. Câțiva școlari au ocupat spațiul și pe o firmă dintr-un cearșaf au scris, cu litere mari: "De vânzare ouă de crocodil". Firma întreprinderii este atât de solidă, încât nici vântul câmpului nu o doboară. Am intrat, curios, în fosta haltă. Au acolo un "birou de comenzi" cu resturile unei carcase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grămădise în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora și parcă nimic altceva decât albeața, abundența și calmul ei îl invita la mari excursii sufletești. Și, poate, aburul cozonacilor ce-și astâmpărau fierbințeala în cămară. Și, desigur, multe altele: netezimea cearșafului, caldul curcubeu al scoarței din perete, fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la șifonier... Și cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-și dedicația la vedere: „Bunului meu prieten și coleg Vicu Cutie, din partea mea
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
te sculau și te ducea la poartă și te bătea. Te culca la pământ și-ți făcea fundul... negru. Te băteau de te făceau praf... Veneai În celulă, cei din jurul tău care știau ce ți s-a Întâmplat luau un cearșaf, Îl udau și ți-l Înfășurau ca să-ți tragă vinețeala... Iar a doua zi trebuia să te duci la lucru și să faci din nou cei trei metri cubi de pământ. Gardienii erau cei care vă băteau? Gardienii, da, sigur
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la geam... Astea erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi ofereau niște condiții. Sigur, foame și tortura, regulamentele și celelalte erau aceleași. Chiar și securiștii erau aceiași. S-a desființat locația
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
câte ceva. De exemplu, te puneau să numeri și, dacă nu numărai, spuneau că nu știu câte au dat și că trebuia să o ia de la Început. Dacă numărai, spuneau că „ai greșit, ai sărit numărătoarea”. Bătaia la fund se făcea cu un cearșaf ud... Peste fundul gol se punea un cearșaf și, de obicei, doi inși loveau din două părți cu niște vergi speciale... până țâșnea sângele, iar pe urmă se făcea crustă. Și cea mai mare tortură era să iei bătaie peste
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dacă nu numărai, spuneau că nu știu câte au dat și că trebuia să o ia de la Început. Dacă numărai, spuneau că „ai greșit, ai sărit numărătoarea”. Bătaia la fund se făcea cu un cearșaf ud... Peste fundul gol se punea un cearșaf și, de obicei, doi inși loveau din două părți cu niște vergi speciale... până țâșnea sângele, iar pe urmă se făcea crustă. Și cea mai mare tortură era să iei bătaie peste bătaie, peste crusta aceea... Atunci era groaznic! Ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
faci norma, că nu faci, tot ne dă drumu’”. Dar dacă nu făceați norma nu vă pedepseau? Dacă nu făceai norma, 3,60 metri, te duceau noaptea la două la corpul de gardă, cu medicu’ lângă ei, și cu un cearșaf ud Îți da 25 la fund... Puteai să stai și două săptămâni până se vindeca... Mă gândeam și le spuneam și celorlați, chiar dacă ne bat, de dat la fund nu murim noi... Da’ cu asta, cu norma, au fost câțiva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la Pitești sau de la Gherla. Detaliați În ce consta reeducarea la Aiud. Păi, era În felul următor. Când ne-am dus acolo, n-o fost vorba de nici un fel de reeducare. Aveau un dormitor, dormitorul 1, unde aveau paturi cu cearșaf, nu erau paturi suprapuse; aveau mese unde să mănânce și așa mai departe... Ăștia erau adepții lui Makarenko, domnule... (râde - n.n.) Ați citit cumva Poemul pedagogic al lui Makarenko? Ei erau adepții lui Makarenko. Ce făceau? Aveau gazete de perete
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era cearșafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o Început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie bietul șIonț Ioanid... Jilava e o Închisoare de tranzit... Dumneavoastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era cearșafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o Început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie bietul șIonț Ioanid... Jilava e o Închisoare de tranzit... Dumneavoastră cât ați stat acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era cearșafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o Început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie bietul șIonț Ioanid... Jilava e o Închisoare de tranzit... Dumneavoastră cât ați stat acolo? Păi, la sfârșitul lui noiembrie o fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
punctul de muncă numit Strâmba... Acolo era mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari, de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne da bătaie, ca să fie teroarea strânsă... Îl băga pe deținut cu fundul gol și-i dădea 25 la fund... Eu n-am crezut, dar am avut un coleg de-al meu, Vasile Hărăbor, a rupt dintr-o bucată de cearșaf și a cusut o pereche de chiloți. Băi, băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt, de a Început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost introdus în România noul sistem monetar, un galben austriac valora 32 de lei sau 11,85 franci. în bucurești 57 Pe lângă aparatul religios, copiii erau domesticiți și cu înscenări de spaimă. Unul din servitori se îmbrăca într-un cearșaf alb și sosea în odaie sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
32 de lei sau 11,85 franci. în bucurești 57 Pe lângă aparatul religios, copiii erau domesticiți și cu înscenări de spaimă. Unul din servitori se îmbrăca într-un cearșaf alb și sosea în odaie sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]