6,690 matches
-
deoarece nu a găsit-o tatonând efectiv, și nici învățând din erorile succesive. Perioada preoperatorie 6 (2-7/8 ani). Este o etapă pregătitoare pentru stadiul următor, dar care merită urmărită de sine stătător pentru importanța principalei sale achiziții. Ea se centrează în jurul funcției semiotice (sau simbolice), care constituie o premisă obligatorie Ă prin funcționalitatea ei psihologică: interiorizarea acțiunii, în „mentalizarea” acesteia. Pentru a ajunge la operație mintală (acțiune interiorizată, reversibilă și structurată) este necesar pentru copil să poată și să învețe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
au și ele succes. A încuraja participarea activă la desen, pictură, modelism, ceramică și alte activități de acest fel este un mod excelent de a capitaliza noile activități de manipulare a elevilor. Ideal, astfel de activități ar trebui să fie centrate pe originalitate și creativitate. 3.1.2.b. Caracteristici socio-morale. Acum, copiii devin mai selectivi în alegerea prietenilor. Prezintă o tendință de a avea „cel mai bun prieten” mai mult sau mai puțin stabil și pot de asemenea să își
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ale căror probleme s-au manifestat încă din copilărie. Impulsivitatea, necenzurată încă suficient de autoinhibițiile impuse de normele sociale, poate fi la originea fenomenelor de vandalism cu care școala începe să se confrunte într-o măsură tot mai mare. Activitățile centrate pe interesele reale ale vârstei, inițiate de educatori pentru valorificarea timpului școlar sau al celui liber al elevilor (Cosmovici, A., ș.a., 1985) poate fi un factor de prevenire. Cheia reușitei unui astfel de demers este excluderea formalismului și a poziției
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
învățat în concordanță cu aceleași legi generale”. Din această perspectivă, diverse teorii au abordat îndeosebi procesele de învățare, procesele percepției (recepția selectivă și interpretarea evenimentelor externe) și procesele cognitive superioare (implicate în decizie și orientare spre scop). Orientarea psihometrică se centrează pe studiul trăsăturilor exprimabile sub forma unor liste de atribute ce caracterizează persoana în cadrul unei situații. Deși multe teorii privesc trăsăturile ca variabile dispoziționale, în general, nu se minimalizează rolul determinanților situaționali ai comportamentului. Teoriile aparținând acestei orientări au fundamentat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Lidz și Thomas (1987), se exclud reciproc, deoarece nu este posibil să fii un mediator responsabil și în același timp să urmărești o procedură standardizată. Ambele tendințe au în comun antrenamentul sau învățarea bazată pe analiza sarcinii. Tendința cantitativă este centrată mai mult pe sarcină, pentru a da ajutoare standardizate și graduate, în timp ce tendința calitativă nu renunță la analiza sarcinilor, dar ajutoarele se adaptează la reacțiile specifice ale subiecților în situația de evaluare. 4. Fișa psihopedagogictc "4. Fi[a psihopedagogic\" Fișa
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
care ocupă, de obicei, cea mai mare parte din ora de clasă. Desigur, nimeni n-a considerat audierea celor spuse de profesor ca fiind suficientă pentru asimilarea cunoștințelor predate. Învățarea presupune reluarea lor acasă, folosind manualul sau notițele. Dar învățământul centrat pe această metodă a fost aspru criticat de pedagogi încă de la începutul acestui secol. Fapt este că absolvenții școlilor aveau impresia (și poate o mai au și cei din zilele noastre) că nu există o legătură reală între viață și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
comunicării (Ollivier, B. , 1992; Romano, C., ș.a., 1987); • Absența intenției comunicative nu anulează comunicarea. Nehotărârea, neliniștea, blazarea, neputința etc. le transmitem elevilor chiar și atunci când nu o dorim. Ele se încorporează în baza relațională care, vom vedea, filtrează mesajul didactic centrat pe conținuturile disciplinei. Aceasta și face ca profesori diferiți, cu aceeași clasă și chiar aceeași temă, să obțină rezultate diferite. Această perspectivă de lucru asupra comunicării, desigur una dintre diversele posibile, permite câteva sublinieri: a. în cercetarea și practica actuală
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
comunicării didactice se poate structura pe ideea că aceasta este o comunicare instrumentală, direct implicată în susținerea unui proces sistematic de învățare. Se remarcă faptul că, în această accepțiune, nu apar restricții de conținut (învățarea poate fi în egală măsură centrată pe dobândirea de cunoștințe, deprinderi, motivații, atitudini etc.), de cadru instituțional (poate exista comunicare didactică și în afara procesului de învățământ, în diversele forme ale educației nonformale și informale) sau privitoare la parteneri. Nu prezența „personajelor” profesor-elev/elevi dă unei comunicări
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
tot mai mult, comparațiile cu ceilalți din jur și, cum nu va putea evita până la urmă ironiile unora dintre colegi sau unele situații de viață jenante (de exemplu, ore de educație fizică, excursii, zile onomastice), el va ajunge să-și centreze tot mai mult atenția asupra propriului corp și să simtă nevoia de a se izola. Nesusținut afectiv de către cei din jur, elevul respectiv va deveni tot mai suspicios și timorat în situații școlare, evitând pe cât posibil activitățile de grup. Mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sunt privite ca două condiții însemnate ale reușitei școlare. Un alt studiu face distincția între reprezentările a două tipuri de elevi, ambele valorizate: tipul A, a cărui principală caracteristică este participarea în clasă, elev sociabil și activ, și tipul B, centrat pe activitatea de învățare, anxios și motivat să-și depășească slăbiciunile. Rezultate asemănătoare se degajă în urma unei cercetări ce și-a propus să contureze reprezentările elevului slab și ale celui bun, așa cum apar ele la profesorii de liceu. Dacă trăsăturile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ale lui Maslow: perspectiva psihanalitică îi face pe oameni să pară neajutorați, indivizi ce nu pot să se descurce în viață fără ajutorul psihoterapeutului. În timp, Rogers a dezvoltat o nouă abordare, o nouă tehnică psihoterapeutică. El a denumit-o centrată pe client sau non-directivă, pentru a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu psihoterapeutul. Această abordare este opusă celei psihanalitice, unde în centru se găsește terapeutul, care face interpretările și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu psihoterapeutul. Această abordare este opusă celei psihanalitice, unde în centru se găsește terapeutul, care face interpretările și oferă prescripții. În timp ce practica psihoterapia centrată pe client, Rogers a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă ar stabili câteva condiții. El a precizat că față de client, terapeutul trebuie să manifeste o atitudine caldă, pozitivă și de acceptare. Rogers a concluzionat că aceste condiții
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai depinde de terapeut. Pe lângă activitatea sa terapeutică, Rogers a activat și ca profesor. Analizându-și activitatea didactică, a ajuns la concluzia că principiile sale terapeutice se pot aplica cu succes și în educație. Astfel, el a lansat ideea educației centrate pe elev, în care educatorii vor trebui să stabilească pentru elev același climat cald, pozitiv și de acceptare de sine. În accepțiunea sa, Rogers vede educatorul mai mult ca un facilitator al procesului de învățare, al cărui scop final trebuie
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
face cu probleme deținute de aceștia. El recomandă educatorilor ca ei să le transmită mereu elevilor mesaje de încurajare care să le arate că sunt acceptați de educatori așa cum sunt, utilizând metode similare cu cele folosite de Rogers în terapia centrată pe client. Etapele de aplicare a acestor tehnici pot fi rezumate prin strategia: acceptare-reflectare-clarificare. Gordon mai recomanda folosirea frecventă a mesajelor de tip „Eu...”, care trebuie să transmită elevilor cum se raportează educatorul față de situație, și nu ce crede acesta
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
consideră că i se potrivesc, prin luarea în considerare a alternativelor disponibile; • valorificare acestora în situații de exprimare și afirmare publică; • acțiune concretă în direcția credințelor și comportamentelor alese. Această tehnică se poate pune în aplicare prin exerciții de grup centrate pe opțiuni axiologice (etice, estetice, religioase, politice, sociale etc.). În schiță, un astfel de exercițiu cuprinde momentul în care elevii sunt solicitați să facă opțiuni după preferințele lor (ce pictor le place?, ce atitudine morală apreciază cel mai mult?, cu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
obligatorie. Aceasta explică selecția aptitudinală (ceea ce poate să facă) Ă pe care o practică sistemul occidental în cazul celor ce optează pentru cariera didactică Ă corelată selecției bazată pe cunoștințe (ceea ce știe). Conform modelului incitativ-personal, rolul profesorului nu mai este centrat pe prelucrarea și transmiterea unor cunoștințe de tip „semipreparat” pe care elevul Ă dacă vrea, sau dacă i se impune Ă doar să le „încălzească”. Menirea sa este de a-l conduce pe elev către dorința și instrumentele care să
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mai fie supus presiunii unor conținuturi sufocante ca volum și care-i reduc menirea la „automat de predat”. În bună parte, aceste noi cerințe decurg din reprezentarea elevului ca individ implicat într-un proces formativ. În modelul incitativ-personal, ea se centrează asupra câtorva elemente-cheie: autonomie, responsabilitate, proiecte personale de dezvoltare, motivație autoactualizatoare. Ca urmare, procesul de formare se adresează nu doar inteligenței sale sau altor procese mentale educabile izolat, cât întregii sale personalități în interrelațiile ei sociale. Rezultă, în plan didactic
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Abstracts publicate între anii 1975 și 1994. Pentru realizarea proiectului, am investigat baza computerizată de date PsychLit conținând articole publicate, utilizând ca termenii-cheie creativitate, gândire divergentă și evaluare a creativității, termeni atribuiți articolelor din baza de date cu un conținut centrat în principal pe domeniul creativității. Am identificat, de asemenea, înregistrări suplimentare care conțineau rădăcina creativ - fie în titlul, fie în rezumatul articolelor -, dar care nu au fost indexate de nici unul dintre termenii-cheie specifici creativității. Am examinat un eșantion aleator al
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Printre ele se află dizertații valoaroase în domeniile psihologiei, educației, afacerilor, istoriei, istoriei științelor și în alte domenii, precum sociologia și științele politice. Cu toate acestea, cercetătorii de diverse formații au avut tendința să utilizeze terminologii diferite și să se centreze pe aspecte diferite ce par să delimiteze același fenomen clasic. De exemplu, în tratatele de economie, termenul inovație este folosit pentru a descrie fenomenul la nivel organizațional, în timp ce tratatele de psihologie utilizau termenul creativitate prin raportare la nivel individual. Wehner
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și a vinde scump înseamnă a te opune mulțimii, deci pentru a aspira la o gândire și un comportament creative, individul trebuie să fie dispus să se opună prejudecăților. De asemenea, un rol esențial pentru creativitate îl are motivația intrinsecă, centrată pe sarcină. Studiilor unor cercetători, precum Amabile (1983, 1996), au relevat importanța acestui tip de motivație asupra performanței creative și au demonstrat că produsele cu adevărat creative într-un anumit domeniu se datorează de cele mai multe ori plăcerii și preocupării crescute
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
valorizarea ideilor noi, stereotipurile indivizilor creativi, lipsa de timp pentru idei noi). Numărul cercetărilor despre atitudinile creative în domeniul educației și psihologiei este, probabil, restrâns din cauza aparentei lor inaplicabilități. TEORII IMPLICITE. O aplicație relativ recentă și interesantă a metodelor psihometrice centrate pe persoană o reprezintă evaluarea teoriilor implicite ale creativității. În general, teoriile implicite sunt create din concepțiile persoanelor neinițiate despre anumite constructe. De exemplu, studii ale teoriilor implicite de inteligență domină literatura de specialitate (de exemplu, Lynott și Woolfolk, 1994
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și de domeniul menit să constituie o nouă provocare pentru cercetarea secolului XXI... [De exemplu], ceea ce cunoaștem despre creatorii faimoși ai lumii... este, fără îndoială, doar vârful aisbergului în calea aleasă către înțelegerea acestui fenomen misterios, însă preocupările mele se centrează pe promovarea productivității creative în școlile din zilele noastre. În majoritatea situațiilor, acest tip de productivitate creativă nu va fi niciodată consemnat în analele excelenței. Însă, dacă putem crea un modus operandi de dezvoltare a acestei productivități la un număr
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
poate ea să surprindă diversitatea influențelor și a formelor creativității? Problema devine cu atât mai importantă cu cât ea nu poate fi tratată în experimente individuale, ci numai într-un cadru cât mai curpinzător. Investigațiile individuale exercită deseori un control centrat pe o componentă specifică din complexul creativ; în capitolul de față avem posbilitatea de a ne disocia de studiile individuale și a adopta problematica mai vastă a aspectelor reprezentative. Dependența de criteriile experimentale convenționale și de prezumțiile convenționale referitoare la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Unele studii experimentale au fost concepute în scopul comparării sau evidențierii deosebirilor dintre anumite stări afective în raport cu fenomenul creativității (Isen, Daubman și Nowicki, 1987; Isen, Johnson, Mertz și Robinson, 1985; Vosburg, în publicațiile de specialitate). Alte cercetări experimentale s-au centrat pe influența stărilor afective, inclusiv percepția și atenția (Martindale și Greenough, 1973; Mendelsohn și Griswold, 1964, 1966). Sentimentele afective Metcalfe (1986) a analizat emoțiile trăite de indivizi în procesul de rezolvare a problemelor. Ea a asimilat date, cerându-le subiecților
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetătorii ar trebui să pună mai mult accent pe studiile-replică. În acest context, majoritatea cercetărilor cvasiexperimentale pot fi considerate demersuri de explorare, confirmarea fiind rezervată mai curând experimentelor mai tradiționaliste. Se pare, astfel, că studiile experimentale de creativitate s-au centrat pe o arie considerabilă de trăsături și elemente componente ale complexului de creativitate, însă lasă încă mult loc pentru cercetări ulterioare. Note 1 Informațiile furnizate subiecților în timpul administrării unei probe ar trebui să fie etichetate drept comenzi, și nu să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]