17,584 matches
-
Stalin al României. Milioane de victime (în special din URSS), care i-au căzut pradă, justifică această caracterizare. Recent, câțiva cercetători - numindu-l pe dr. El-Nimr (din Marea Britanie) și doi dintre colegii săi -, au precizat concluziile la care au ajuns cercetând cazul lui Stalin: „Demența lui Stalin ar fi fost cauza cruzimii sale și milioane de victime ar fi putut fi salvate dacă liderul sovietic ar fi fost consultat de psihiatru [...] dictatorul suferea de demență, ca urmare a unei serii de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dușmanul forței de inerție care pornește de la iluzia că omenirea poate sta pe loc și a forței de reacțiune care cu naivitate crede că viața socială poate să se reîntoarcă la formele trecutului. Liberalismul are ochii ațintiți înainte, privirile lui cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
interesa în cărțile astea scrise în limba morților? Dar nu, o fac dinadins, hai să mergem la limbile botno-ugrice, spun ei, hai să mergem la Uzzi-Tuzii, și așa, eu sunt la mijloc, obligat să văd, să particip... — La ce? - îl cercetezi tu, gândindu-te la Ludmila, care venea aici, care se ascundea aici, poate cu Imerio, poate cu alții... — La toate... Poate e ceva ce-i atrage, această nesiguranță între viață și moarte, poate e ce simt, fără să înțeleagă. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și toate titlurile pe care le cauți figurează în catalog, înregistrate sârguincios. Completezi o fișă și o predai; ți se spune că în catalog trebuie să fi fost o eroare de numerotare; cartea nu e de găsit; oricum, se va cerceta. Ceri imediat alta: ți se spune că e la lectură, dar nu se poate stabili cine a cerut-o și când. A treia e la legătorie; va fi înapoi peste o lună. A patra este păstrată într-o aripă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la Hotel President - prânz la care domnul J.L.B. Matekoni a consumat două fripturi mari, iar Mma Ramotswe, care avea o slăbiciune pentru dulciuri, a gustat mai multă înghețată decât își propusese - au plecat cu camioneta domnului J.L.B. Matekoni să-i cerceteze casa. — Nu prea mă dă ordinea afară din casă, se scuză domnul J.L.B. Matekoni îngrijorat. Încerc să păstrez ordinea, dar e o sarcină dificilă pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai mult strică treaba. E o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nimic în comparație cu ceea ce făcea fiul meu acolo, departe, în Africa. Apoi, într-una din săptămâni n-am mai primit scrisoare de la el, iar peste două-trei zile am primit un telefon de la ambasada americană din Botswana. Fiul meu fusese dat dispărut. Cercetau dispariția și urmau să mă anunțe de-ndată ce aveau să afle ceva nou. Am venit aici imediat și am fost întâmpinată la aeroport de o cunoștință din personalul ambasadei. Aceasta mi-a explicat că Burkhardt raportase poliției că Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de patru săptămâni. Am dat un anunț în ziar cum că oferim o recompensă pentru orice informație despre locul unde s-ar putea afla. Mă tot duceam la fermă și treceam în revistă toate posibilitățile. Am tocmit un vânător să cerceteze savana din zonă. A căutat două săptămâni apoi a renunțat înainte să renunțe. Nu avea ce să găsească. În cele din urmă, s-a stabilit că se întâmplase unul din două lucruri. Ori fusese omorât de cineva, dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu, dar mai are asta vreo importanță? Gândurile melancolice îi animară memoria. Nu se afla aici ca să mediteze la arheologie, ci ca să încerce să afle câte ceva despre ce s-a întâmplat în urmă cu atât de mulți ani. Venise să cerceteze locul și aflase că nu era nimic, sau aproape nimic de cercetat. Era ca și cum vântul ar fi venit și ar fi șters totul, împrăștiind indiciile și acoperind cu praf urmele pașilor. Se întoarse spre Mma Potsane, care aștepta tăcută. — Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu se afla aici ca să mediteze la arheologie, ci ca să încerce să afle câte ceva despre ce s-a întâmplat în urmă cu atât de mulți ani. Venise să cerceteze locul și aflase că nu era nimic, sau aproape nimic de cercetat. Era ca și cum vântul ar fi venit și ar fi șters totul, împrăștiind indiciile și acoperind cu praf urmele pașilor. Se întoarse spre Mma Potsane, care aștepta tăcută. — Mma Potsane, de unde vine vântul ăsta? Femeia își atinse obrazul într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intră, însă, ștergându-și mâinile cu sârg de un șervet de bucătărie, îl găsi pe domnul J.L.B. Matekoni așezat pe scaunul lui. De partea cealaltă a camerei, privind pe fereastră, erau o fetiță și un băiețel, probabil frați. Menajera îi cercetă cu atenție, încercând să-și dea seama ce fel de copii sunt. Basarwa, își spuse ea: fără nici un fel de îndoială. Fetița avea pielea de culoarea aceea specifică, maro-deschis, culoarea bălegarului; băiatul avea ochii aidoma acelor oameni, un pic migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vârstă, dar nu toată lumea înțelege motoarele. Acesta e un lucru care trebuie dobândit prin osmoză, fără grabă, de-a lungul anilor. Parcă mașina în fața ușii biroului, astfel încât Motholeli să coboare cu scaunul cu rotile la umbră. Băiatul țâșni imediat să cerceteze un robinet de la capătul clădirii și trebui să fie chemat înapoi. — Locul acesta este periculos, îl preveni domnul J.L.B. Matekoni. Să stai pe lângă unul dintre băieții de acolo. Îl chemă pe cel mai tânăr dintre ucenici, cel care avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii și corbii-de-mare nu erau decât niște biete caricaturi Înaripate, fără pic de grație. Semeț, a dat din nou ocol, cercetînd Încă o dată cunoscutul povîrniș de lavă fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
loc, spuse el dînd din nou din cap, convins. Nu ești nebun, nu... Ești cumplit de viclean, În stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se pierdea din vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celălalt, Întrerupîndu-l. Și dacă nu te hotărăști să le folosești, așază-te pe piatră și lasă-l pe „prietenul” tău să pună mîna pe macetă, adăugă batjocoritor. Dacă nu-ți taie capul, cel puțin o să țină gura Închisă... Dominique Îl cercetă, confuz. Își Întoarse apoi privirea spre cei doi martori muți la scenă ca și cum ar fi căutat un ajutor pe care știa dinainte că nu avea să-l găsească și coborî privirea În cele din urmă asupra lui Georges, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am s-o fac... - Fără să-ți pese de ce simt eu sau de ce gîndesc... - N-ai de ce să gîndești sau să simți ceva... Contele Îmi e prieten, iar eu Îl Însoțesc pentru că mi se pare plăcut, interesant și amuzant - Îl cercetă nu fără uimire. Dar ce găsești nepotrivit la călătoria asta? - Îl cunosc pe contele de Rioseco, veni răspunsul. Ăsta se culcă și cu nevasta prietenului său, ba chiar și cu prietenul său, iar casa lui e faimoasă pentru orgiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos“ - cu penumbra și Înaintă apoi, șchiopătînd ușor, pînă cînd se opri În fața ei și o cercetă cu o privire care părea că vrea să o hipnotizeze. — Cum te cheamă? Întrebă el, autoritar. — Carmen... Carmen de Ibarra. - Carmen de Ibarra, repetă el. Bine... De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i le oferea insula, nu mai rămînea, după cît se vedea, nici o altă posibilitate decît aceea de a se fi Îngropat În nisipul de pe plajă sau În zonele cultivate pe care le dezvoltaseră cu răbdare În micile văi de pe insulă. Cercetă prin urmare plajele, Înfigîndu-și adînc În nisip harponul lung la fiecare jumătate de metru, și la fel procedă cu straturile de legume, distrugînd astfel culturile de salată verde, roșii, tutun și cartofi, dar afurisitul de pilot căpos refuza să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse de mii de ori, pînă cînd i se opri asupra pistoalelor pe care el le lăsa mereu pe o piatră, lîngă pat, departe de locul unde ajungea lanțul cu care era legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de doi ani, iar ceilalți cam de un an, pricină pentru care se extaziară În fața perfecțiunii chipului ei, cam palid din cauză că stătuse Închisă, și a grației aproape Înaripate a gesturilor ei cînd sărea de pe o stîncă pe alta. Ea Îi cercetă cu un amestec de durere și curiozitate la Început, nu luă În seamă avertismentele lui Oberlus și curînd se angrenă În discuții prelungite cu chilianul, cu care, În chip firesc, se Înțelegea cel mai bine În limba lor comună, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jucat rolul unei oglinzi uriașe, contrastînd prin aceasta cu albastrul palid al cerului și verdele de smarald al unei mări liniștite. Elliot Caine luă din nou luneta, se sprijini de sarturi, cum Îi văzuse făcînd pe marinarii mai vîrstnici, și cercetă țărmul sălbatic, deasupra căruia zburau sute de păsări marine ce se aruncau În apă, În căutarea zilnicului mic dejun. Brusc, ceva Îi atrase atenția, dar legănarea vaporului fu pe punctul de a-l face să-și piardă echilibrul și, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]