3,025 matches
-
dusă de vânturi Și gândul înăbușit între cuvinte ... Tăcerea îmi ascunde sub pelerina ei Trupul inert legănat de valuri , Pierdut în galaxiile privirei Până aproape de maluri ... M-am ascuns în scoică mareelor Să mă scalde valul cu spumă mării , Să cern pulberi în albia viselor Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația clipei Coborând genele prin albia unei iubiri, Atingând necunoscutul cu vârful aripei Pe unde pașii s-au rătăcit prin amintiri... Ma-ntorc privind doar malurile
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
bătute de vânt.... Liniștea era întreruptă doar de foșnetul paginilor. Una, încă una... apoi, deodată, doar tăcerea adâncă în care timpul îi păru că încremenește... Imaginea ce i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
alean. Când poarta noastră e mereu închisă, N-avem de dat, avem doar de luat... Mă-nchin la Dumnezeu cu umilință... Ce-a devenit divinul aluat?... Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, La suferința Lui smerit mă-nchin, Purificat, voi cerne-a mele fapte Gustând din Trupu-I, pâine, vers și vin. ( vol. " Catarge peste timp ", ed. Nico, dec.2016 ) Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografică: CRUCEA ( pascale... Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CRUCEA ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371802_a_373131]
-
îmbrățișați, Doinesc pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte cern îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n calendar să nu ne țină minte, Esti șoapta-n care
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT TOAMNA IUBIRII Sunt Toamna iubirii pierdute, de dorul unui vis fremătând. Dorințe-mi pun pe frunze ude, din sufletu-mi pribeag
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
li-e grea încercare Și hoții pierduți de credința curată, Prăvale copila în hăul cel mare, Iar Crin-armăsarul pornește și-o cată. Dureri străjuiesc de atunci amintirea Domniței pierdute în râpa hidoasă, Doar turnul cu-arame mai mișcă simțirea, Când cerne în timp o istorie frumoasă. Sub vânturi e clipă de sunet icoana, Vibrație tristă din clopote dusă, Iar zarea se-ncarcă de numele Oaa - naa ... , Fecioara de lotri și munte răpusă. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Oana / Ovidiu Oana
OANA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371938_a_373267]
-
formal. Este unul din orașele cu plan prestabilit, evident aspect de europenism. Pentru a asigura cât mai grabnic statutul de reședință de județ a Severinului, autoritățile au luat mai multe măsuri printre care: înființarea Judecătoriei Mehedinți și mutarea acesteia de la Cerneți la Severin, 1841;s-a construit clădirea primăriei, o școală; s-a acordat străinilor dreptul de a cumpăra pământ în noul oraș. Până să ajungă cu adevarat centru al vieții social politice Severinul a trebuit să rezolve alimentarea cu apă
INCEPUTURILE ORAȘULUI MODERN SEVERIN de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371996_a_373325]
-
Ce atâta grabă? Iar cară furnica? Cântecul o să-i fie poate adăpost În viață să-și facă prin acesta rost! Clipelor expuse Tu le-ai dat culoare, Până și scaieții au zâmbit în floare, Timpul efemer s-a pornit să cearnă Ruginiu pe frunză, pentru înc-o Toamnă! 27 iulie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Culoare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1674, Anul V, 01 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile
CULOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372054_a_373383]
-
Ciclul ~ Arama ~ 08 Februarie 2008 *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
-mbete. Adorm sfârșit, cerșind minuni cerești Și până-n zori scot ghimpele din gând. Tu, dor nebun, de ce mă amăgești Și-mi pui poveri ca unui sclav de rând ? 05 Iulie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** un dor anin! fulgi se cern și se aștern pe-al iernii aspre chip etern mă rog tăcut spre cerul mut `n-al iernii aspre azimut un dor anin de cristalin al iernii aspre cer senin gând răspunde lin pe unde iarna aspră mă patrunde viața
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Apoi, printre suave lăcrămioare, Să sorb un pic din verdele promis. Să înfloresc cum înfloresc și pomii, Sub mugurii de ploaie să m-ascund, În aripi de lumină să schimb norii Și-așa, lumină,-n suflet să-ți pătrund. Se cerne zarea-n tonuri pastelate. Iau primăvară să mi-o fac alcov, Îmi pun la geam zambile dantelate Și-n așternutul alb, lalele mov. E primăvară noastră-n doi, promisă, Ia trupul meu de față să-ți faci strai, Să mă
PRIMĂVARĂ PROMISĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372082_a_373411]
-
cum plânge cerul de ianuarie cu lacrimi de zăpadă; în palmele tristeții azi s-a născut o stea. Ninge, ninge fluent și insistent liniște, liniște, iată vin pe a vieții cărare Anul cel Nou și Vasile cel Mare. Argintul se cerne peste câmpuri, pe ape, pe case, pe codrii, pe zboruri de corbi și pe nedumerirea mea, peste garduri se-aștern capiteluri de nea. Ninge, ninge subtil și versatil cu fulgi și cu șoapte de noapte, pășește genetic Botezătorul pe stele
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
crede că trăiesc fără teamă altcineva afirmă că am înnebunit ba chiar mi-a construit dosar la psihiatrie după ce a murdărit o grămadă de cârpe și le-a spălat în covata publică e caraghioasă lumea și eu odată cu ea mă cern prin toate aceste nimicuri când știu că moartea nu iartă nimic oricât rânjește în luciul perfect al coasei atacă frământă cosește iarba amară a omenirii nu știu dacă are un program precis și mai ales dacă ea este cea care
CARAGHIOASĂ LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372373_a_373702]
-
-mă! uită de mine! lacrima vreau să-mi usuc Gându-mi să nu mai suspine când pe pernă eu îl culc. Răsfoiesc cu ochii triști multe file-ngălbenite Timpul s-a jucat cu ele lăsând urme ostenite Peste-albumul vieții mele ai cernut clipe uscate Numai lacrimile-nvie amintiri ramificate... O crenguță și-ncă una îmi apar precum din ceață Retrăiesc filă cu filă, gând scăpat din fortăreață... Viața-mi văd, ca prin minune, pe-un ecran de cinema Tinerețea de atunci... amintirea
LASĂ-MI CLIPA CU-MPRUMUT! de DOINA THEISS în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372487_a_373816]
-
Și aripa-nălțimii prin dorul ce colindă, iubirea prinde aripi și macină ispită. Frumosul se agață încet și floarea vrea, să iasă la lumină spre înălțimea sa. Culoarea ca un foc în clipă ne agață, prin unda unui joc ne cerne iar în față. Poem încătușat din frumuseți și clipe, la ora de-mprumut se plimbă în firide. Să mulțumesc de-a pururi natură minunată, în desfătări de rouă am mai trăit odată. Referință Bibliografică: În deșteptări de rouă / Petru Jipa
ÎN DEȘTEPTĂRI DE ROUĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372507_a_373836]
-
2017 Toate Articolele Autorului Vremelnice timpuri Vremelnice timpuri venit-au pe jos Și-n ele-am adus curaj ca să lupt În glia aceasta eu lancea am scos Și-n gândul tăcerii o punte am rupt. Acum nu se scrie, se cerne (de) vreme, Căci iată corăbii se-ndreaptă spre noi Și-n inima țării cu toții vom geme Rămași în poeme pe-ale lacrimii ploi. Căci ăsta e timpul ce-n inimă poartă Un cântec de luptă cu-al stelelor praf Și
VREMELNICE TIMPURI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372511_a_373840]
-
CA VEȘNICIA CERULUI... Dor de Eminescu Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste Cum curge Oltul de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
ca apoi să extragem esențe de viață pe care să construim acel podium necesar urcușului zilelor ce vor urma. Fie individual, fie în familie, grupări mai mici sau mai mari, cât o țară, un continent sau o întreaga omenire, cu toții cernem prin sita timpului întâmplările ultimului an. Ceea ce rămâne pe fundul sitei le adunăm că pe boabele de mărgăritar, mărturii ale unor împliniri, atâtea câte au fost. Astăzi, fiica mea mi-a prezentat astfel de boabe de mărgăritar, câteva imagini însoțite
UN GÂND PENTRU CANADA ŞI ROMÂNIA DE ANUL NOU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372837_a_374166]
-
bucovineană, Bandiții (manuscris), Poeme din închisori, etc. Vasile Posteucă a făcut parte Generația de Aur, care a pus început reînnoirii creștin-ortodoxe, pentru a reîntrupa destinul imperial al Neamului dacoromân, fiind contemporanul marilor valori și al marilor tragedii, care s-au cernut în jertfa mistică națională, care s-au asumat suferinței sfinte spre biruința și spre Învierea tururor celor drepți. Prin Vasile Posteucă și prin ceilalți Mari Fii ai Nației noastre, Neamul Dacoromân s-a așezat la loc de cinste în Divanul
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
mușcă alteori mă așez pe buze, trivial sărut lasciv înviind trăiri uitate. sunt mâna care mângâie, sunt ochiul care luminează, în mine soarele pătrunde ca într-o lampă, uneori, dar numai uneori devin furtună neiertătoare și rup, și sfâșii, și cern, dar tot eu apoi adun cioburile, îndrept crestele, vindec cicatricile, pregătesc patul florilor și fac cuiburi pentru păsări. sunt omul care absoarbe liniștea prin toate capilarele. atinge-mă dorință, tu omule, taci! 272 Suflet de femeie În fiecare noapte îți
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
alean. Când poarta noastră e mereu închisă, N-avem de dat, avem doar de luat... Mă-nchin la Dumnezeu cu umilință... Ce-a devenit divinul aluat?... Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, La suferința Lui smerit mă-nchin, Purificat, voi cerne-a mele fapte Gustând din TRUPU-I, pâine, vers și vin. Mugurel Pușcaș (vol."Cabana de foc") (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: CRUCEA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de
CRUCEA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372921_a_374250]