2,433 matches
-
un ascuțit simț de observație, Rosamund avea În plus și o gândire clară. Era unul dintre talentele ei. Dar, În același timp, Îl iubea pe Ravelstein. Se număra printre marile lui admiratoare. Abe Își comandase al treilea espresso serré și chelnerul i l‑a adus; mâna mare, neîndemânatică, a lui Ravelstein a ridicat ceșcuța și a dus‑o spre gură. Dacă mi s‑ar fi propus să fac un rămășag, aș fi avut șanse mari de a prevedea rezultatul. Pete maronii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ruga pe mine sau pe Nikki să‑l ajutăm. Continua să dea petreceri În serile când echipa lui preferată de baschet apărea la televizor. Din când În când Își invita studenții favoriți la un dineu la „Acropolis”, pe Halsted Street. Chelnerii de acolo Îi strângeau zdravăn mâinile și Își strigau unii altora: - Hei, ia uite cine a venit, domnu' profesor! Îl Îndemnau să bea untdelemn de măsline cu paharul. - E prea târziu pentru părul dumneavoastră, dom' profesor, da' face foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca În orice clipă să fac explozie. El era singurul chelner și localul Începea să se umple. Nu avea nici un ajutor. Nevastă‑sa gătea tot meniul. Dar, ni se dădea a Înțelege, pe plan social, turiștii nu erau egalii lor. Când am schițat cele de mai sus am fost conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zâmbea larg, își strângea buzele, clătina din cap și iar începea să zâmbească. Pur și simplu nu-i vine să creadă, el nu știe cum a făcut, a fost el însuși, a zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum a făcut, a fost el însuși, a zâmbit, a, da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
da, și a fost amabil cu chelnerii, dacă are cineva nevoie de un sfat la o cină cu sud-africanii ne zice Cornel: cel mai bine e să fii amabil cu chelnerii. Binedispus, șeful l-a întrebat, ridicând o sprânceană: cu chelnerii sau cu... chelnerițele, iar Cornel s-a declarat învins de umorul șefului, dând din cap și râzând ușurel. Oameni buni, a spus apoi șeful și a ridicat o mână în semn de salut (în palmă avea cheile de la mașină, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sticlele acelea pline, dincolo de care hohotea directorul, mare, gras, moale și generos, personificarea însăși a belșugului. Chiar pot să zic că nu m-am întreținut cu el, ci cu sticlele și cu piureul și cu friptura, el era ca un chelner, se asigura că totul e în regulă. Nu mai țin minte când m-am ridicat de la masă, nu mai țin minte când am plecat. M-am trezit sub avizierul blocului meu, pe la patru dimineața. Noroc că nu pot dormi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încrețească obrazul. O fi fost Elena urâtă, dar cel puțin știa că posedă un râs cristalin și plăcut. Pentru a nu crea un contrast prea puternic față de hlizeala Ioanei, ea se abținu de la hohoteli, preferând un râs înfundat și decent. Chelnerul își făcu apariția la masa lor și ele cerură încă un gin tonic. - Tu de ce-ai dat la relații publice și nu la actorie? întrebă deodată Elena. - Din același motiv ca tine. A fost așa, un fel de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la sigur. Și apoi, Janey se puse pe încercat toată gama, de la pâine prăjită cu susan și crevete vegetal până la file de gâscă vegetal. Probabil că avea de gând să pună capac cu friganele din banane. I-am înapoiat meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și crevete vegetal până la file de gâscă vegetal. Probabil că avea de gând să pună capac cu friganele din banane. I-am înapoiat meniurile chelnerului. Pun pariu că ai comandat o chestie ciudată, îi spusei cu aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putut s-o dea afară; dar a juca rolul principal dintr-o piesă pe care o regiza el și a o juca pe Hermia într-o producție la cârma căreia era un regizor liber profesionist sunt două lucruri complet diferite. Chelnerul trecu prin apropierea mesei noastre. — Ne puteți aduce un alt rând de beri, vă rog, și niște orez prăjit cu ou? spusei eu. Recăpătam gustul pentru socializare cu o ușurință care mă speria. O, dar mai târziu poate iau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
terminam vinul, când Janey și Gita apărură însoțite de Helen. Mi s-a părut interesant că omiseseră să-mi spună că e și ea aici. Hugo, cu manierele lui impecabile, se ridică imediat și se uită în jur după un chelner. — Puteți să ne mai aduceți câteva scaune, vă rog? zise el. Prietenele noastre doresc să bea un pahar alături de noi. Cu Janey și Helen una lângă alta pe banchetă, aveam loc cu toții, la fix. Chelnerul eliberă masa și mai aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uită în jur după un chelner. — Puteți să ne mai aduceți câteva scaune, vă rog? zise el. Prietenele noastre doresc să bea un pahar alături de noi. Cu Janey și Helen una lângă alta pe banchetă, aveam loc cu toții, la fix. Chelnerul eliberă masa și mai aduse o sticlă de vin. Gita îl văzuse pe Hugo în Ghosts și i-a spus că jucase foarte bine, lucru pe care, judecând după zâmbetul lui modest, îl știa deja, dar pe care îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui bar și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
natale. Dacă ar fi avut și niște sardeluțe prăjite! Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu negresa... Ce mai țâțe are negresa! — Dumnezeu să mă ierte! Da’, știi că ai dreptate... Chelner! Două beri... Apa din baie era caldă, prosoapele, curate, patul, moale, și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vreți să luați loc...? Nu vă deranjează? — Câtuși de puțin... Se așeză în fața lui. Avea niște picioare minunate, deși pantofii fără toc nu o avantajau, iar fusta părea prea lungă pentru vremurile actuale. Vreți să beți ceva? — O cafea, mulțumesc... — Chelner... O cafea. — Vorbiți-mi despre selvă. Ce vreți să vă spun? — Vreau să aflu cum trăiți acolo, singur, fără să vedeți pe nimeni zile întregi, departe de trafic, de fum, de problemele economice, de clienții prost dispuși... În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
veți îndrepta viața. Și nici ascunzându-vă sub acești ochelari de baga și în acești pantofi fără tocuri. — Fiecare se ascunde cum poate. Eu, în felul ăsta. Dumneavoastră, în selvă. Sau nu-i așa? Întârzie cu răspunsul. Îl chemă pe chelner și ceru alt whisky. Acceptă și ea unul. Timp de câteva clipe, priviră în tăcere o pereche de măturători care împingeau un cărucior și strângeau fără chef hârtii de pe jos. Chelnerul aduse comanda, le atrase atenția că trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu-i așa? Întârzie cu răspunsul. Îl chemă pe chelner și ceru alt whisky. Acceptă și ea unul. Timp de câteva clipe, priviră în tăcere o pereche de măturători care împingeau un cărucior și strângeau fără chef hârtii de pe jos. Chelnerul aduse comanda, le atrase atenția că trebuiau să se grăbească, fiind ora închiderii, și se îndepărtă din nou. Bău o lungă înghițitură și clătină din cap. — Da, bineînțeles... La început, poate a fost o fugă. Dar acum, nu. Acum, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din milioane de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri noi. Să mă minunez la fiecare pas, să mă simt ca un Columb în căutarea lumilor noi. Chelnerul aștepta nerăbdător. Erau ultimii clienți și mesele fuseseră deja retrase, iar luminile, stinse. Lăsă câteva bancnote în plus față de nota de plată, sorbi ultima înghițitură și luară încet pe stradă, în jos; din când în când, pe trotuarul pustiu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uneia dintre clădirile de lângă lac. Trase un scaun la una dintre mesele dotate cu umbrele și se lăsă să cadă În el. Înaintea lor se Întindea lacul, cu o apă straniu de albastră; În spatele ei se ridicau munții. Veni un chelner și le luă comanda, se Întoarse câteva minute mai târziu cu două cafele și două pahare de apă minerală. După ce Brunetti Își termină cafeaua și sorbi o gură de apă, Întrebă: — Ei bine? Ambrogiani zâmbi. — Frumușel lac, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
week-end-ul acolo, indiferent de scopul drumului lor. Dacă erau Îndrăgostiți, acesta era un loc frumos unde să te afli. Fiind propriu-i editor, corectă această frază și-o făcu să spună că, dacă se iubeau, oriunde era frumos. Brunetti chemă chelnerul și-l plăti. Se hotărâseră ca la drumul de urcare să nu atragă atenția asupra lor punând Întrebări despre camioane cu dungi roșii care intră pe drumuri secundare. Erau turiști, chiar dacă erau la cravată și sacou, și turiștii cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
imaginabilă, un hamburger cu un morman de brânză din plastic și cu ketchup, servit într-o chiflă pufoasă, făcută din făină albită într-un container de plastic care distruge stratul de ozon. —Vine imediat, a rânjit Hugo făcându-i semn chelnerului. Mai vrei ceva de băut? —Ești sigur că ai timp? Alice a răspuns zâmbetului lui Hugo cu un surâs timid. Îți mulțumesc că m-ai ascultat, a adăugat ea. Faptul că ți-am povestit totul m-a făcut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo s-a simțit ca o înghețată pe trotuar într-un august torid. Salvarea reputației lui la Dunn și Dustard nu putea să i se pară mai lipsită de importanță. —Întâlnirea mea poate să aștepte, s-a auzind singur spunând. Chelnerul a venit cu băuturile. Cum e să fii agent imobiliar? l-a întrebat Alice, prinzând din zbor și paharul cu gin și ocazia de a schimba subiectul. Hugo a ridicat din umeri. Presupun că e OK. Te descurci. Alice l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trecerea unei alte tinere femei cu păr scurt, îmbrăcată într-un tricou alb cu mâneci lungi, blugi noi și sandale de luptător care păreau să reprezinte uniforma hotelului. În rândul clientelor, desigur. Personalul angajat arăta cu mult mai distins. Când chelnerul i-a adus băutura, Hugo a observat un morman decrepit de carne, care-i aducea aminte de portretele cu Henric al VIII-lea. Mormanul stătea vizavi, prăbușit într-un fotoliu, cam obosit, din piele. Numai că bărbatul prăbușit și adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]