46,651 matches
-
e închisă. Ei sunt poporul ales și nu au nevoie să caute străini. Nu există misionari pentru ei. Probabil cea mai frumoasă parabolă din Evanghelie vorbește despre omul bogat care-și invită prietenii la masă, dar nu vine nici unul. Îi cheamă din nou prin slujitorii săi, dar fiecare găsește o scuză, un pretext pentru a nu se prezenta. Atunci bogatul îi pune pe servitori să adune sărăcimea ulițelor la masă, pe toți cerșetorii și milogii. Sensul parabolei este că cei ce
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ajungă la acel dincolo (impresionant vizualizat, la un moment dat, în film), generalul trebuie să-și trăiască "viața, ca un vis înfricoșător", trebuie să ajungă sclav, gladiator, trebuie să audă urletul arenelor dezlănțuite, trebuie să joace în spectacolul morții care cheamă aplauze. Poate din pricina violenței uneori amuțitoare din arenă sau de pe cîmpul de bătălie, filmul a fost "restricționat", în America, pentru publicul sub 17 ani. Altminteri, acest spectacol înflăcărat despre "putere și onoare" pare făcut în primul rînd pentru publicul foarte
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
disponibilii și nevertebrații", pe toți cei "care ar dori să-l transforme într-un martor decorativ pentru o agonie ce se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul ei nu pot accepta transformarea spiritualității și culturii într-un domeniu rezervat minciunii planificate, ipocriziei-sistem, plecăciunii de Curte Nouă, lașității cu răsplată". Să mai atragem atenția
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
nu-i oprit!" Sau: Cînd bornele sînt depășite, nu mai există nici o limită". Paradoxurile unei secte care luptă contra moralei curente. Religia severă, Morala stabilită, ca tribunale ale unui stadiu inferior de civilizație. Interogatoriul începe încă din copilărie, - cum te cheamă?... dar pe tata?... dar pe mama?... frați, surori ai?... unde stai? Mergi la școală? Ce vrei să te faci?... Și de ce?... Și multe altele. Întreaga existență legată de ideea Tribunalului reluat în diverse înfățișări de religii, ideologii, ca și răsplata
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
domeniu disciplinar relativ nou, încă fără un echivalent european, așa-numita "compoziție"? Formulez deliberat în mod cît mai generic această problemă, ca și autorul de altfel, pentru că dacă aș folosi alte cuvinte, precum cel de "influență" de pildă, s-ar chema că pornim deja de la presupunerea că postmodernismul a impregnat disciplina compoziției. Or, aceasta este întrebarea pe care Faigley și-o pune în chip genuin: există o influență a postmodernismului asupra compoziției? Un răspuns negativ ar atîrna greu, pentru că domeniul umanioarelor
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
pe care profesorul îl avea în modelarea unor elite în devenire. - Plămada aceasta era formată cu foarte multă grijă, care este răspunderea marelui profesor față de studenții lui și față de posteritate. Această pedagogie superioară, pentru că așa socot eu că se poate chema o asemenea atitudine și comportament. Cum să zic, această pasiune nu numai a transmiterii cunoștințelor, fiindcă mi s-a întîmplat și asta, să văd colegi care transmiteau cunoștințele cu o răceală perfectă, fără nici un fel de contact real cu sufletul
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
acum două sute cincizeci de ani. Să fi lucrat Joseph d'Hémery pentru a furniza cenzurii materia primă și pentru a o preveni de eventuale derapaje? Greu de spus. Darnton observă că inspectorul d'Hémery nu pare să aibă ceea ce se cheamă o ideologie, în afara fidelității sale față de autoritățile statului care comportă respectul față de cîteva valori consolidate. Și el se referă mai puțin la opere decît la viața scriitorilor. Rapoartele conțin informații succinte, ca de curriculum vitae, și o parte intitulată Histoire
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
își continua glumele, în noi nu se terminase buna dispoziție, râdeam ca de ceva năstrușnic. A intrat omul de serviciu, s-a minunat de întâmplarea noastră și ne-a spus că următorul tren este spre ziuă, că pe el îl chemă Văsălie și la el acasă este mare petrecere de Sf. Vasile cel Mare și că s-ar înteți și mai mult petrecerea dacă ne-am duce și noi să petrecem cu ei. Cum noi eram plini de veselie și veselia
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o notă distinctă, de
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
Emil Boroghină a stat în teatru. În ultimii ani, biroul lui era plin pînă la refuz de o mare de hîrtii, distincții, casete video, afișe, plicuri, fotografii... După plecarea lui Purcărete la direcția Teatrului din Limoges, Emil Boroghină i-a chemat pe cei mai în vogă regizori: Tompa Gabor, Vlad Mugur și Mihai Măniuțiu. Care nu s-au lăsat ușor înduplecați. Trupa fusese formată și condusă de Silviu Purcărete spre un anumit tip de gînd, de performanță. Fiecare dintre regizorii amintiți
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
io în poartă și văd iar băltoaca, și crescuse, uite-atîtaaa... Mă uit eu, așa, în ea,... Cînd, ce să vezi, văd un pește, uite p-atît! Peștele zice: Nea, Ioane, am venit! - Mai dă-te dracului! - face acela pe care-l cheamă Pingiclică - mai dă-te și tu dracului cu palavrele tăle... Toți dădeau din dește. Nu înțelegeam ce-nseamnă asta la ei. Era un limbaj pe care nu izbuteam să-l dezleg. Și, în momentul acela, se apropie de ei învățătorul
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
te și tu dracului cu palavrele tăle... Toți dădeau din dește. Nu înțelegeam ce-nseamnă asta la ei. Era un limbaj pe care nu izbuteam să-l dezleg. Și, în momentul acela, se apropie de ei învățătorul pe care-l chema Tache și căruia ei îi spuneau Tăchiță, că era un flăcău mai învățat, mult mai tînăr decît ei, care făcuseră războiul; unii dîntre ei pe amîndouă războaielii, adică și pă-l din '916...cînd cu... cînd ne mînca păduchii dă
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
și cu vinețele pe corp. Femeia, care e cuprinsă de această ființă rea, simte pe tot corpul ei o mare greutate, mușcături, ciupeli și gîdilituri și, din cauza aceasta, apoi, dacă se află în stare binecuvîntată, naște copilul mort". De aceea cheamă moașa sau o babă știutoare, marți sau vineri, pentru a fi descîntată spre a scăpa de pericol. Samca sau Avestia sînt chiar mai pernicioase decît Zburătorul, de care femeia însărcinată trebuie să se ferească. Dacă a fost, totuși încercată, apelează
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
10 ani, după ce anterior fusese blocată timp de 40 de ani. În loc de magistrale, există doar drumuri cu gropi. Așa încât, în mod firesc, investitorii preferă să ocolească România. Mai curând decât prezența aleșilor poporului la ședințe, mai curând decât salariile celor 'chemați să facă legea țării', sau banii cheltuiți de Parlament pentru deplasări, pentru reparații etc., opinia publică este îndreptățită să afle din presă, de la specialiști, un bilanț sintetic al competenței și al eficacității fiecărui deputat și senator în parte pe durata
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
da' el, nu, că vrea la oraș, de cap să-i fie, uite cum e acilea... Sau, dacă liftul nu vine, sau dacă apăsînd pe buton, liftul vine, dar el nu știe cum să deschidă, să tragă doar ușa liftului chemat,... atunci țăranul mai stă, mai așteaptă, se mai gîndește, mai apasă pe butonul liftului încăodată, ca la orice sonerie, și văzînd că ăla dinăuntru nu răspunde cine-i?!, iar el să strige tare: "Sînt eu, Milică dășchide, mă, că de
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor de un rezumat al romanului. Cine-a citit o carte din această categorie (a romanțului ieftin), se cheamă că le-a citit pe toate. Iubire, trădare, speranțe înșelate, răsturnări spectaculoase, iar iubire, iar trădare, tot așa pînă la deznodămîntul fericit și obligatoriu cît mai ilogic (conform unei cît de minimale logici a narațiunii pe care să fi izbutit
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
unor asemenea conștiințe ale teologiei, așa cum s-a impus și Dionisie Exiguul, să le înregistrăm ca pe niște ființe sfinte care au scris pentru toți credincioșii apuseni, uneori la îndemnurile prelaților din acea parte a lumii. Dionisie Exiguul a fost chemat la Roma, dintr-o mănăstire din jurul Constantinopolului, ca să-i fie de folos, în 496, papei Ghelasie, ca un cunoscător de excepție al limbilor greacă și latină. Va onora oficii cărturărești sub zece papi. Părintele Cezar Vasiliu, după o documentație, demnă
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
sale, al mamei, narcomană și nimfomană mistuită de pasiuni care nu mai pot fi stăpînite și care s-au transformat în maladie grotescă (o boală la viscere). Pe parcursul cărții ea devine în egală măsură fantasma celorlalte personaje, a medicului eretic chemat să o vindece de turbare după ce e mușcată de cîine, a exorcistului căruia îi e dată în primire în închisoarea-mănăstire a clariselor, a unei călugărițe criminale care își află datorită ei evadarea, a stareței care redescoperă în fetiță mărul discordiei
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
credința/teama că ar fi, așa cum fetița nu e de fapt bolnavă de turbare, deși cei din jurul ei cred/se tem că ar fi. Demonii sînt mulți și fără chip, iar ei sălășluiesc în fiecare dintre personaje. La unul se cheamă singurătate, la altul frica de îmbătrînire, la altul orgoliu, sau lașitate. Sînt toți demoni, dacă nu atemporali, în orice caz ai timpului nostru. Gabriel Garcia Marquez, Despre dragoste și alți demoni, traducere de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Rao, București, 2000
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
decît dacă au un certificat de îmbătrînire autoimpusă. Acești tineri își fac treptat o lume a lor marcată de indiferență politică, de "cinism" și de un argou care, uneori, sperie. Ei nu merg la vot fiindcă, de fapt, nu sînt chemați. Politicienii care le vor învăța limba ar putea deveni forțe de temut, dacă nu cumva din rîndurile celor care azi nu merg să voteze se vor ridica politicieni care să-i reprezinte. În așa-numita bătălie pentru cîștigarea de persoane
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție: "fiu-meu în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare". Deci, toata înscenarea contra "tiranului" chemat prin vraja focului are un scop precis: "Căci astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând." Cu alte cuvinte, ea vrea sa-l sperie de moarte pe Mihnea, să-i provoace un colaps de teroare, să-l ucidă indirect
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
supără e ștergerea nuanțelor, identificarea României cu o imagine restrictivă, unilaterală, exclusivă și neadevărată! (e de prisos să mai spun că și într-un film franțuzesc de anul trecut exista personajul cerșetoarei care vorbea românește; doar că pe aceea o chema Petruța, și se vedea că e "rromă"). În diversitatea ei, selecția franceză a inclus și filme de public (Vatel, Harry...), și filme care suferă de un handicap tipic filmelor europene: incapacitatea de a face milionul de spectatori. Franța e singura
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?" Starea, chiar ideea, devine un substitut al limbii, limba domină totul. Poetul este posedat de cuvinte, e captivul propriei limbi. Oare poate fi considerat poetul un stăpîn cînd rimele îi cheamă cuvintele dincolo de voința lui, cînd dicteul toarnă pe hîrtie un conglomerat din care se configurează o lume suprareală căreia i se supune cu voluptate? Poate fi mediumul un stăpîn al transei sale? Este Dumnezeu un stăpîn sau un captiv al
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Roxana Pană-Oltean Cunoscut cititorilor prin poeziile concentrate, hieroglife poate, și sincronizat cu tendințele unui postmodernism "hard", Daniel Pișcu, care a debutat la cenaclul "lunediștilor" condus de Nicolae Manolescu, își surprinde publicul în recenta sa publicație Mă chemau păsările (Editura Augusta, Timișoara, 1999) cu o voce simetric opusă nonconformismului din scrierile anterioare. Îndreptându-și interesul asupra prozei, Daniel Pișcu își pune masca unui adolescent, Ciprian, care-și scrie "Povestea de iubire" (cum ne anunță și subtitlul cărții) și
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
în lumea creată prin narațiune: Iar dacă aș spune că de-abia apucasem să-i povestesc astea lui Florin, și că prezența lui îmi făcea tot atâta bine ca locurile de aici, înseamnă că nu e pe deplin adevărat... Mă chemau păsările... Da, mă chemau pe mine, Ciprian, păsările... Cip! Cip! Cip!... Riaan! Riaan! Riaan!". În ciuda cheii realiste pe care pare să o ofere, însă, microromanul sugerează în același timp trăirea realității "la mîna a doua", un biografism jucat în spiritul
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]