KorAP: Find »[drukola/base=chil & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...131 >

3,254 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și urechi. Monseniorul de la Santiago era un om cu experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din Chile, din SUA și Europa Occidentala, văzând în biserica catolica o instituție capabilă să se implice în respectarea drepturilor omului, în protejarea deținuților și urmăriților. Și spre cinstea sa, cu prudența, meticulozitatea și tactul ce-i sunt caracteristice, Vaticanul și biserica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
și în unele cazuri, ca cel al SUA, pe baza principiului că "banii n-au miros", masivele comenzi de echipament militar și apărarea supremației în zona Americii de Sud, dorită "curată" de prezența rușilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul Relațiilor Externe unde li se punea în vedere să ia masuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când, câte un diplomat mai era declarat "persona non grata", așa, pentru "atragerea atenției". Când lucrurile se complicau, ceea ce în situația din Chile nu era greu, "atenționarea" putea să capete note mai grave: aflat într-o duminică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
masuri, să informeze corect autoritățile și mass-media din țările lor asupra evoluțiilor "pozitive" din Chile. Din când în când, câte un diplomat mai era declarat "persona non grata", așa, pentru "atragerea atenției". Când lucrurile se complicau, ceea ce în situația din Chile nu era greu, "atenționarea" putea să capete note mai grave: aflat într-o duminică la Farallones, o localitate turistică în apropiere de Santiago, pentru a schia, însărcinatul cu afaceri al Italiei, fervent militant pentru drepturile cetățenești ale chilienilor, s-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
a înaintat o notă de protest la Ministerul Relațiilor Externe, care a răspuns că "regretă cele întâmplate și că se vor face verificări", excluzându-se orice "implicare", MRE menționând în finalul notei, formula de protocol "Ministerul Relațiilor Externe al Republicii Chile folosește acest prilej pentru a reînnoi ambasadei Republicii Italiene asigurarea înaltei sale considerațiuni"! Nu-i așa că militarii lui Pinochet aveau "stil"? De la această întâmplare șefii de misiuni și ceilalți diplomați și-au sporit atenția față de securitatea lor și a autoturismelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
căzut bine pe gândirea mea samariteană! Împreună cu atașatul meu comercial sau singur, am început să vizitez ministerele economice, firmele și oamenii de afaceri, pentru a îmbina "politicul cu economicul"! Am făcut cu expertul meu lista produselor exportate de România în Chile pe vremea lui Allende: tractoare, transformatoare, îngrășăminte chimice, aparatură electrocasnică, medicamente. Din toate acestea nimic nu mai mergea acum. Exportul nostru de tractoare, înfloritor pe vremea lui Allende, încetase, marii fermieri importând acum tractoare din SUA sau Europa Occidentală. Mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Allende: tractoare, transformatoare, îngrășăminte chimice, aparatură electrocasnică, medicamente. Din toate acestea nimic nu mai mergea acum. Exportul nostru de tractoare, înfloritor pe vremea lui Allende, încetase, marii fermieri importând acum tractoare din SUA sau Europa Occidentală. Mai funcționau încă în Chile câteva sute de tractoare românești, pentru care o firma specializată mai importa piese de schimb. Tractoarele noastre consumau mult combustibil, se stricau repede, procurarea pieselor de schimb și service-ul erau prost organizate și, ca să pună capac la toate, din cauza

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
loc repaus" chiar în momentul festiv al inaugurării liniei ferate, ARO special pentru partidele de vânătoare ale șahului, care a refuzat să pornească... Având în vedere că domeniul construcțiilor civile luase amploare și că o mare firmă spaniolă ce aproviziona Chile cu geamuri plane dăduse faliment, am prins afacerea "din zbor", oferindu-ne să livrăm geamuri din România. S-a încheiat contractul, s-a deschis acreditivul și așteptam cu sufletul la gură sosirea mărfii. Atașatul comercial m-a anunțat de sosirea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
braț cu patronul său în avalanșa de stâlpi ce se prăbușeau ca intr-o "reacție domino". Mi-am mai adus aminte și de Murphy cu îndemnul său "Zâmbește! Mâine va fi și mai rău!" și am purces la următoarea "afacere". Chile e o țară muntoasă, cu oameni bogați și mulți împătimiți de vânătoare. Am găsit un om de afaceri interesat să importe ARO de teren, speciale pentru terenurile în pantă. Am bătut palma pentru un lot de 50 de mașini, pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
asaltat. Și atunci, ca din păcate și acuma, America Latină nu era pentru noi o "prioritate". Lansasem propuneri, în diverse domenii, dar ne loveam de indiferența celor din țară. Ca atare, am fost plăcut surprins când am primit comunicarea deplasării în Chile, în 1980, la jumătatea lui decembrie, lună de început de vară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a Ministerului Economiei Forestiere. De la sud de Santiago și până în Țara de Foc, Chile este o pădure

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
comunicarea deplasării în Chile, în 1980, la jumătatea lui decembrie, lună de început de vară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a Ministerului Economiei Forestiere. De la sud de Santiago și până în Țara de Foc, Chile este o pădure neîntreruptă, cu zone virgine, unde omul n-a călcat încă, populate de arbori de diferite specii și esențe, inclusiv esențe nobile, de care România, pe vremea aceea "al 5-lea producător de mobilă al lumii", avea nevoie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cotă de 100 de litri, așa că deplasarea în sud făcându-se cu avionete ale CONAF (Corporacion Nacional Forestal), era o ocazie de profitat! De la Santiago la Concepcion, cale de 500 de kilometri, am zburat cu un avion al companiei Lan Chile, un zbor de o oră liniștit și plăcut. Concepcion este ca mărime al doilea oraș al țării, centru industrial, fondat de Pedro de Valdivia la 1550, sediu în trecut al Real Audiencia reședința Guvernatorului și între 1565 și 1573 centru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-lea triburile mapuches se întindeau din nord, din zona văii Aconcagua, până în sudul extrem, acum cei circa 250.000 de indieni mapuches trăiau prin zonele păduroase și muntoase, în colectivități mici, lipsite de electricitate, telefon, drumuri. Rolul lor în istoria Chile a fost determinant, militar și genetic. Ciocnirile cu triburile mapuches au fost numeroase și sângeroase și au durat până către sfârșitul secolului al XIX-lea, spaniolii căutând noi cuceriri și sclavi, iar indigenii urmărind să-și apere teritoriile și din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un spectacol fascinant. Chile are 2085 vulcani, din care 55 sunt considerați încă activi. Fac parte din "cercul de foc" al Pacificului, ce se întinde din Alaska până în Țara de Foc, Noua Zeelandă, insulele Pacificului de sud, întorcându-se apoi spre Japonia și Peninsula Kamciatka

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost, de la jumătatea secolului al XIX-lea, teritoriu de emigrație germană. După primul val, a urmat un al doilea, la sfârșitul secolului, și un al treilea, până la începerea primului război mondial. Temuco este unul dintre cele mai noi orașe ale Chile, fondat la 24 februarie 1881, aflat la egală distanță între munți și ocean. Știam că la Temuco au trăit ani buni cele două glorii literare ale țării, Gabriela Mistral și Pablo Neruda, laureați ai Premiului Nobel pentru literatură. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Dar nu știam că principala stradă din oraș se cheamă Alemania Germania! Coloniștii germani au dat un impuls dezvoltării economice a regiunii, practicând agricultura, comerțul și mici meșteșuguri, devenind azi fermieri, industriași și bancheri respectabili. După revenirea la democrație în Chile, despre nemții din zona "lacurilor și vulcanilor" aveau să apară însă și unele lucruri stranii. În apropierea localității Parral, aflată la circa 360 de kilometri sud de Santiago și la nord de Concepcion, funcționa, de prin 1950 pe o suprafață

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în colonie, audieri de martori etc., s-a început urmărirea penală împotriva "Unchiului veșnic". Acesta, prevăzător, a fugit în Argentina, fiind arestat la Buenos Aires, la 2 martie 2005, pe atunci în vârstă de 83 de ani. A fost extrădat în Chile și condamnat la 24 mai 2006, pentru abuzul a 25 de copii, la 20 de ani de închisoare și plata a 1,25 milioane dolari daune morale! Colonia, încercuită cu sârmă ghimpată și instalații de electricitate de înaltă tensiune, arăta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Regional de la Araucania", inaugurat în 1881, interesant pentru multitudinea de exponate privind viața și civilizația indigenilor mapuches. Cu un autoturism de teren am vizitat apoi o exploatare forestieră, situată în mijlocul unei păduri virgine, populată de arbori uriași, specii originare din Chile, "coihues", "raulies", "araucarias", dar și stejari și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
schi la Poiana Brașov, care necesita tăierea a 20 de brazi, a fost nevoie de un "Decret prezidențial"! De la Temuco ne-am continuat călătoria cu avioneta până la Valdivia. Localitatea, întemeiată la 1552 și purtând numele lui Pedro de Valdivia, cuceritorul Chile, are faima de a fi cel mai frumos oraș al țării. Situată la confluența râurilor Calle-Calle, Cau-Cau și Cuces (denumiri mapuces), localitatea avea să fie serios afectată de marele cutremur din 22 mai 1960, de 8,7 grade pe scara

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
mai 1960, de 8,7 grade pe scara Richter, cel mai puternic seism înregistrat în lume, care avea sa genereze și un tsunami ce a ajuns până în insulele Hawaii și pe coastele Japoniei. Valdivia a fost portul de intrare în Chile a emigranților germani, în oraș existând până la al doilea război mondial străzi cu nume nemțești și un "Club Aleman" club german, rebotezat în anii noștri "Club la Union". Regiunea este agricolă, industrială și turistică. Am vizitat orașul și portul, Mercado

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Montt este capitala regiunii "Los Lagos" și și-a disputat multă vreme primul loc pentru acest titlu cu Valdivia. Am fost primiți și aici de guvernatorul regiunii, bineînțeles general. S-a interesat de țara noastră, de istorie, de relațiile cu Chile și America Latină, de starea economiei. Toate întrebările sale nu aveau caracter de interogatoriu, ci erau, mi-am zis eu, pornite din dorința de a afla cât mai multe despre o țară "socialistă", care și-a trimis o delegație tocmai la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Puerto Montt la Punta Arenas, deasupra faimoasei Patagonii. Prin dosarele personale cu amintiri-fotografii, articole de ziar, scrisori, am găsit nu demult și două diplome atestând trecerea noastră prin orașul situat pe malul strâmtorii Magellan. Pe un imprimat cu stemele Republicii Chile și "Region XII Magallanes y Antarctica Chilena", se menționează: în aeroportul Presidente Ibanez, se conferă aceasta diplomă doamnei Macovei Antoneta, certificând trecerea sa prin Punta Arenas, localitatea cea mai sudică a lumii, situată la latitudinea 53,10 grade și longitudinea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc este format din peste 5 mii de insule, mai mari sau mai mici, cu o suprafață totală de 73.753 km2. A fost descoperit tot de Magellan, care l-a denumit "Tierra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fumului ce se înalța de la focurile băștinașilor. Suveranul său, regele Carlos I, i-a dat un nume mai poetic, Tierra del Fuego Țara de Foc. Locuită de triburi de băștinași vânători și pescari, zona a început să intre în atenția Chile și Argentinei pe la 1840, la sfârșit de secol XIX, zona de nord a Insulei Mari devenind locul de păscut a sute de mii de oi. Prima fermă, "Sociedad Explotadora de Tierra del Fuego", a fost întemeiată de un bogat colon

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
împotriva spaniolilor și fiind înfrânte s-au refugiat în Chiloe. În diverse ocazii, băștinașii s-au aliat în lupta lor contra spaniolilor cu pirați olandezi sau englezi. La începutul secolului XIX, când chilienii și-au declarat independența, guvernatorul spaniol al Chile din acele vremuri și-a găsit refugiu în Chiloe, care s-a declarat "regalist". În 1826, Chiloe s-a integrat definitiv noului stat chilian. Termenul "integrat" nu este cel mai potrivit situației "de facto" nici în prezent, Chiloe continuând să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]