2,007 matches
-
de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
senin și necruțător al vieților altora; le poți smulge, le poți terfeli, te poți lăuda în public cu ele. Fără consecințe. O simplă apăsare de buton, și îngrijorările lui Paul puteau ajunge în mii de calculatoare, ca o armată de chiloți atârnând pe geamurile din Grozăvești. O scenă măreață, devastatoare: dezastrul pândea în orice clipă. Catastrofele aviatice și feroviare, pe care le urmăream cu-atâta devotament nopțile, treceau acum în catastrofa vieții lui Paul: iubeam să-i văd buloanele desprinse, articulațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vreo 200, de toate formele și mărimile), două perii de pantofi (cu firele pe jumătate chelite), termometrul bunică-mii (l-am folosit și eu, în copilărie, încălzindu-i mercurul la aragaz), 24 de cutii de chibrituri (le-am numărat), niște chiloți chinezești (vă jur că nu erau ai mei!), prosoape (tot chinezești, aspre, dar grozave, luau toată apa de pe corp), o brichetă (nefuncțională, am încercat-o de mai multe ori), un samovar (da, intră și-așa ceva într-un dulap!), un carnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâna pe sub fustele și rochiile femeilor), splendoarea culorii tari și inconfundabile de cerneală roșie tipografică (imprimată din greșeală pe mici porțiuni din dosul ambalajului, în pete vii și cărnoase), bucuria de-a trage cuvertura transparentă pe cap (ca perechea de chiloți a femeii iubite, uitată lângă pat), impregnându-mă de zeci de mirosuri reale sau posibile, deveneau insuportabile. Dacă Freud ar fi avut habar ce-mi trecea prin cap, și-ar fi rescris Știința viselor. Dar nu de-aici a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara clopotului de la locomotivă). Despre mine, ce să mai zic? Scheletic, timid, cocoșat: un adevărat amant cu bretele. Când se făcea foarte cald, ne întrebam dacă Leana poartă chiloți pe sub halat. Intram unul câte unul în magazin, sperând să găsim vreun indiciu. Mai luam o „japoneză“, mai ceream un corn, mai vroiam niște chifle. Toată industria românească de panificație ne sărea în ajutor, punându-se cu biscuiți și grisine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
topea tubul catodic (și imaginația noastră) în valuri de curent electric. Maria ar da și-astăzi oricât ca să știe din ce era făcut. Cât despre Leana, n-am aflat nici ce s-a-ntâmplat cu ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O fotografiam pe Maria după ce-i atingeam sfârcurile cu două cuburi de gheață, pozam picioarele ei desfăcute și crupa doar puțin aplecată, o urmăream seara când lăsa chiloții roz să-i cadă la picioare și surprindeam pe peliculă momentul când pizdicul ei delicios se umezea, înainte ca jetul de urină să fie eliberat (întotdeauna asociasem momentul cu-o juisare). Puneam polaroidul să clipească în timp ce se mângâia pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca să ajung acolo, în preajma Mariei: fericit, excitat, cu coițele ca două bomboane de ciocolată „Jacquot“. Iar dacă ea, în tot răstimpul ăsta, ar fi crescut, n-aș fi protestat: m-aș fi strecurat sub fustele ei, i-aș fi observat chiloții de bumbac tetra și m-aș fi ridicat pe vârfuri, s-o prind de poponeț și de capsele jachetei de blugi depeșare. Aș fi încasat și-o scatoalcă, vesel, pervers, ca un frățior mai mic. Golanii și fetele frumoase nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în școala generală, nu părea mai mult decât una din invențiile bunicului Vitalian, o colecție de linguri topite, turnate pe Smârdan sau la Curtea Sticlarilor. După icoană, interesul se muta imediat la comodă. Două nivele etalau trofeele Mariei: sute de chiloți, sutiene, dresuri, corsete, jartiere, portjartiere, exact așa cum îmi imaginasem în visele adolescenței. Trebuia doar să tragi de mânere și să plonjezi în sertar, în intimitatea țesăturilor. Sosiseră în Dorobanți odată cu puloverele, sortate pe căprării; când Maria pleca la „Hanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau niște invadatori de neoprit, ființe multiplicate prin diviziune textilă și celulară, cu brațele încolăcite în jurul scaunelor și gâturile moi și pufoase ițindu-se dintre rafturi. Le pierdusem numărul. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să n-o mai recunoști.“ Nici eu nu mai deosebeam adevărul de minciuna sfruntată. „Posibil. Sau l-a bifat Securitatea, cum procedează cu informatorii, din motive operative. Să nu-l deconspire.“ „Observ că ești în temă...“ „Mă, du-te-n chiloți! Vezi că se răsucește bunică-tu-n mormânt. Apropo, de ce-l urmărea Securitatea pe tipul ăsta al tău? Era periculos?“ I-am ignorat înjurătura, mai mult nostimă, decât răutăcioasă. Când se punea pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amfiteatru. Amfiteatrele nu se încuiau niciodată, nu-și putea imagina nimeni că ar avea cineva chef de cultură noaptea. Nici măcar portarul nu le vizita. Am ridicat brusc lanterna spre tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te-n chiloți! Cine-i ăsta?“ „Cum, nu-l recunoști?“ Îmi venea să râd. Nici eu nu l-aș fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mai trebuia să fii bărbierit și să răspunzi politicos la întrebări, dar asta o știa toată lumea. „Toți în aceeași cușetă. Cu Mihnea o să ne fie mai greu...“ „Da’ de ce?“ „Fiindcă n-o să-nchidem un ochi, din cauza ta.“ „Du-te-n chiloți!“, a protestat el. „Dacă nu-ți convine, de ce m-ai luat?“ „Bună întrebare!“, m-a ciupit Maria. O simțeam veselă, mirată, proaspătă. Îmi venea s-o răstorn pe loc în cușetă și să-l încui pe Mihnea pe-afară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia să răspunzi frumos, pe rând: ungurii aveau uniforme masive, verzi-kaki, iar austriecii laptop-uri metalizate și pistoale la cingătoare, ca pentru gangsteri. Dacă nimereai când nu trebuie, se-oprea trenul pe-o linie moartă sau într-un orășel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la dreapta sau invers, în funcție de cerințe. Vitrinele te îmbiau cu manechine lăptoase, fără ochi, dar lipite de dresuri negre, întinse la maxim pe portjartiere. Îți plesnea privirea pe pulpele cerate. Mai străluceau și unele rozacee, medicinale, cu seturi năpraznice de chiloți suprapuse peste abdomenul balonat: păpușile Triumph, care făceau reclamă la „Mamma-Slip“. Intram în magazine și mă trezeam imediat luat la întrebări, pe-o limbă care nu aducea nici pe departe cu engleza și, prin urmare, se dovedea de neînțeles. Băgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în jos din / dorința de a fi numai sex..." (Angela Marinescu); "Dar Dumnezeu, din ceru' lui strigă: / <<Mă doare-n cur de lumea voastră, bă!>> (Spiridon Popescu); "Fără să-mi pese dacă gura sfântă de ea / îmi miroase a căcat / chiloții mi-i schimb o dată la trei-patru / zile și nici atunci nu mă îndur..." (Elena Vlădăreanu); "Îmi sorbesc cu lingura uterul / în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap. Cu creionul scriu un poem pe pereții vaginali / cu un creion foarte ascuțit
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
figură bărbosului, care cade din mașină. Duma sare după el, îl încalecă și îi cară pumni. Olariu îl stăpânește cu greu. Ana sare și ea din mașină și o ia la fugă pe șosea în sens invers. Arată straniu în chiloți și cu tunica oferită de Olariu pe ea. Din nou, instinctul narativ- manipulator al lui Titus Popovici funcționează impecabil : în toate filmele cu legionari de până atunci, aceștia fuseseră prezentați ca niște brute ucigașe, prin opoziție cu comuniștii calmi și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de altă parte, poetul cernăuțean Arcadie Opaiț este apreciat la Kiev pentru caracterul transnațional al creației sale, punîndu-se În opoziție absolută naționalul cu universalul. În același fel, un reputat compozitor basarabean cerea, Într-un interviu, să nu fie băgat În chiloți naționali, că asta nu i se potrivește, el aspirînd, prin tot ce face, spre universal. Ca și cînd la conturarea valorii universale a lui George Enescu nu participă și Rapsodia română, ca și poemul simfonic Ungaria sau cele 19 rapsodii
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
America până la Cotnari, toată specia și toate specimenele participă cu însuflețire proletară la dezvelirea globală. De la Ozzy Ozbourne și gașca Big Brother, până la Bahmuțeanu, Prigoană și familia de exploratori Columbeanu, cu toții și-au luat tichet la propria petrecere de arătat chiloții kilobiților și kiloherților. Poate părea hazardată perspectiva unui război apocaliptic iscat în urma unui show televizat, nu? Nu! Până mai ieri, absolut toți participanții la făcut pișu în văzul punctelor de rating erau oameni fără ocupație imediată, pentru care noțiunea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
însuși Hobbitul! S-ar putea salva o strofă despre iele: „Aveau fesele albe/ Și mari, și printre nalbe/ Se gâdilau la talpe,/ Lin clinchetind din salbe/ În roua clipei calpe... “ Restul e hardcore! Nu mă pot abține: „Ielele nu au chiloți./ Paianjenii, de prin borți,/ Li se uită-n în c... și-n p... ,/ Lacomi și cu mare pizmă!“. Constat că punctarea e de-a dreptul obscenă; n-ar trebui să ne speriem de vorbe... au savoare...) Să reiau... Evtușenko a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Marin, nici Mihai Viteazul, cum a susținut, aducându-mi injurii cu „ba pe pizda mă-tii!“, paznicul cu bulan de la poartă, îngăduindu-mi-se astfel să pot ieși din incinta spitalului și cumpăra ce doresc de la magazinul de vis-à-vis. Doream chiloți bărbătești, cu prohab, și caiete cu papagal colorat pe copertă, unde îmi țineam jurnalul din ce în ce mai intim. Adeverința se află în prezent la criticul literar Alex Ștefănescu, dăruită lui cu ocazia unei vizite făcute mie la Socola, cu promisiunea ca va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
convins că totul în jurul său e o mare ilegalitate. E convins că totul în jurul său e o mare conspirație. A ministrului și a maghiarimii. Primul ar vrea să-i închidă gura. Cei din urmă să-i lase „pe scriitori în chiloți“. „Eu sunt dovada că statul de drept, în România, nu există.“ L-am întâlnit pe Marius Marian Șolea într-o dimineață, la Secretariatul de Stat pentru Culte. Stabilisem inițial să discutăm la o cafea, în zonă, dar s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
de altă parte, poetul cernăuțean Arcadie Opaiț este apreciat la Kiev pentru caracterul transnațional al creației sale, punîndu-se în opoziție absolută naționalul cu universalul. În același fel, un reputat compozitor basarabean cerea, într-un interviu, să nu fie băgat în chiloți naționali, că asta nu i se potrivește, el aspirînd, prin tot ce face, spre universal. Ca și cînd la conturarea valorii universale a lui George Enescu nu participă și Rapsodia română, ca și poemul simfonic Ungaria sau cele 19 rapsodii
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cele mai multe confesiuni (unele ficționalizate, precum textul Ceraselei Nistor) tensiunea unei permanente stări de asediu al feminității. "Femeia- cal" sau "femeia-asin", identificată în Sarsanela Adrianei Babeți ca adevăratul provider al minimei bunăstări familiale și femeia-cocotă, sublimată din amintirea hilar-perversă a eternilor chiloți tetra (la rândul lor imortalizați în metafora moartea pasiunii în povestirea Anamariei Beligan), sunt extremele între care ipostazele femininului se înșiră vulnerabil, ca pe o sârmă ghimpată. Se întrevăd, ca în simetriile colorate ale unui caleidoscop, insule de melancolie și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ulei de ricin. Regimul de viață Zilnic se va respecta igiena corporală, prin spălarea mâinilor, cu apă caldă și săpun, Înainte de fiecare masă și după fiecare scaun, inclusiv tăierea și curățirea unghiilor cu o periuță. Copiii vor dormi cu chiloți. Lenjeria de pat și rufele de corp trebuie să fie schimbate des și fierte foarte bine iar după spălare se calcă cu fierul cât mai fierbinte, pentru a preveni răspândirea oxiurilor. În oxiuraza cu dureri de stomac se vor aplica
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]