3,531 matches
-
de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.1604), în Germania Hilden (m.1634), pentru a cita doar câțiva dintre marii chirurgi ai Renașterii. UN FIZIOLOG: JEAN FERNEL (1497 - 1558) Născut în nordul Franței, cu înclinații spre cunoașterea complexă a lumii și universului, Fernel face studii de matematici și astronomie, de geodezie, de filosofie, dar la un moment dat, tatăl său îl
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) și apărute în toate orașele franceze. Medicalul este amestecat cu socialul căci în aceste așezăminte se găsesc: handicapați motori, handicapații psihici, bolnavi infecțioși, rahitici, bolnavi loviți de boli cronice. În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
În aceste secții se întâlnesc chirurgi, farmaciști, clinicieni terapeuți, chimiști și fizicieni. Unii publică articole în Journal des Savants apărut în 1665; alții publică în Journal des nouvellas découvertes sur toutes les branches de la Médicine, fondat în 1679. Precizăm că chirurgii încă nu sunt numiți medici. Spre deosebire de alte vremi, există o mai mare stabilitate a medicilor față de orașul unde s au format. Ideea națională își face tot mai mult loc, cu cât știința și cultura se mondializează. Ea se va accentua
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
află pe cale de transformare spre medicina modernă propriu- zisă. La progresul medicinei participă medici englezi, italieni, germani, francezi, belgieni, danezi etc., precum și filosofia metodologică și științele exacte. Lecția de Anatomie a doctorului Tulp (1632), a marelui Rembrandt căreia îi asociem Chirurgul pictorului contemporan cu el, Adriaen Brower ca și Copilul bolnav al pictorului Gabriël Metsu ș.a., susțin aceeași încredere și speranță în medicină, în resursele și perspectivele ei. CELEBRITĂȚI MEDICALE îN SEC. XVII William Harvey (1578 - 1657) se plasează ca importanță
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge și clorura de sodiu în urina diabeticilor. Introduce conceptul de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rolul și funcționalitatea nervilor și mușchilor. Din cauza îmbolnăvirii sale, Haller lasă neterminată De partum corporis humani fabrica et functionibus (Despre structura și funcțiile părților corpului uman). Pe lângă toată această realizare uimitor de laborioasă, se adaugă activitatea sa experimentală, cea de chirurg, botanist, de istoric, de bibliograf al medicinei, precum și lucrările de patologie a malformațiilor congenitale. Haller a lărgit orizontul în fiziologia circulației sanguine, a respirației, digestiei etc. Completează iritabilitatea descrisă de Glisson (1654) ca fiind proprie tuturor fibrelor musculare în contact
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
histolog, Bichat, în câțiva ani, concentrează lumina sfârșitului de secol, înscriindu-se meteoric în anvergura celui pe treptele căruia destinul îi oprește ascensiunea. Fiu de medic, face studii la Lyon și Paris, unde ajunge colaboratorul și prietenul vestitului anatomist și chirurg Pierre Desault. Face disecții în spitale, cercetează cadavre în cimitire, aprofundează studiul și are pasiunea cunoașterii profunde, complete. Elogiază chirurgia ca pe o bază esențială a oricărei cunoștințe medicale. Spirit excepțional, Bichat, amenințat de tuberculoză forțează timpul, își concentrează disponibilitățile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tratate, Bichat a trudit și la fondarea societății medicale de emulație (Société médicale d’émulation - 1796). Fructificând metodologic pe Haller, Spallanzani, Bordeau și manifestând rigoarea științifică a experimentaliștilor, de anvergura lui Morgagni, Bichat unește de fapt medicul, cu anatomistul, cu chirurgul, cu fiziologul și cu histologul. El afirmă că ființele sunt o asamblare de organe diferite, fiecare cu funcția sa „integrându-se corelativ în sistemul organismului“. Diferențierea este dată de țesuturile simple „care prin combinarea lor formează organele“. Anatomia sa descriptivă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
XVIII: Jean Astruc (1684 - 1766), autorul tratatului: Traité de la digestion (1714). El studiază saliva și rolul ei, bila și sucul pancreatic care împreună facilitează digestia. John Hunter (1728 - 1793) se afirmă în anatomia umană, în cea comparată și ca ilustru chirurg. Tratamentele sale împotriva anevrismelor s-au impus peste timp. Lui Hunter i se datorează și primul transplant de glande sexuale. Percival Pott (1713 - 1788), tot englez, excelează în osteoartrita tuberculoasă a coloanei vertebrale. Tot o premieră în acest veac este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Cartea Bucuriei, apărută în 1705. Dimitrie Cantemir scrie despre Andrei Lichinios, iatrofilosof și cel dintâi medic la Curtea domnească; avea studii la Padova. Republica venețiană îl înnobilează și după o viață aventuroasă este spânzurat de turci în 1715. Pe lângă chirurgul care-l avea, Domnul Gheorghe Duca aduce ca preceptor fiului său, pe învățatul medic, cu studii la Padova, Azario Cigalla, fost medic al Marelui Vizir. Constantin Brâncoveanu mai avea doi medici pe lângă Iacob Pylarino, care își dăduse doctoratul la Padova
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medic al Marelui Vizir. Constantin Brâncoveanu mai avea doi medici pe lângă Iacob Pylarino, care își dăduse doctoratul la Padova și care a fost și medic a lui Petru cel Mare. În Spitalul Colțea lucrează 28 de ani, începând din 1713, chirurgul Cristian Maler din Brandenburg. La Iași, primul medic al Spitalului Sf. Spiridon este Johann Goldzric Herlitz din Danemarca. Când domnitorul moldovean Constantin Racoviță moare, în 1772, medicul său Giuseppe Antonio Pisani e „pus în cușcă“ pentru că a greșit tratamentul. în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de renume. Aceștia sunt numiți de Stat și spitalele devin municipale. Reformele începute sub Convenție și Consulat sunt dezvoltate de Napoleon sub Imperiu. Obținerea diplomei în medicină este condiționată de prezența studentului în clinică, unde medicii au printre ei pe chirurgii pregătiți în Facultăți de medicină, în această cooperare fiecare având de câștigat. Se înființează catedra clinică a gravidelor și nașterilor onorată de Jean Louis Beaudeloque (1746 - 1810) care publicase deja L’Art des accouchements (1782). Pe lângă maternitatea spitalului Port Royal
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și-au impus numele peste ani: Trousseau și Velpeau care, la rândul lor, vor deveni mari clinicieni și creatori de școală. Încă din prima jumătate a secolului, crește numărul spitalelor în Franța și Europa. Crește de asemenea numărul clinicienilor și chirurgilor celebri, a căror prestigiu sporește prin realizările lor în spitale și la catedră. Armand Trousseau (1801 - 1867) este clinicianul profesor prin excelență. Iubit de studenți, asaltat de pacienți, el dispune de o vastă cultură dar și de talent al expunerii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
utilizarea anesteziei, antisepsiei și asepsiei. Revendicarea descoperirii lor de către medici din diferite țări nu estompează numele lui William Morton din Boston pentru anestezie, a lui Joseph Lister din Anglia și Ignaz Semmelweis precum și a medicilor vienezi pentru antisepsie și asepsie. Chirurgii fiind diplomați în medicină, ajung și competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
antisepsie și asepsie. Chirurgii fiind diplomați în medicină, ajung și competenți clinicieni în continuă cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii Astley Cooper, James Syme; italienii Tito Vanzetti și Francesco Ritzzoli (ortoped
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vivum ex ovo și se opune teoriei generației spontane susținută puternic de Felix-Archimède Pouchet. Dar nici experimentalistul Cl. Bernard nu-l crede. Pasteur identifică germenul holerei, confirmă bacillus anthracis, descoperit în 1850 de Davaine și Rouyeur, la oi. Pasteur propune chirurgilor umani și veterinari sterilizarea instrumentarului, igiena strictă a mâinilor și a sălilor de operație. în 1885 unui ciobănaș mușcat de câine îi injectează produs rabic din măduva spinării câinelui bolnav (produs tratat experimental și cu virulență atenuată) și îl salvează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
paraziții de diverse categorii și grade de nocivitate, ca și virușii. Pe unii Pasteur i-a întrezărit doar. Dezvoltarea microbiologiei a avut un important răsunet și în alte domenii ale medicinei, în special în chirurgie și obstretică. în acel timp chirurgii nu luau măsuri de precauție impotriva infecțiilor, adeseori operau în aceeași ținută în care efectuaseră necropsiile. Mortalitatea post operatorie ajunsese în 1864 în Anglia la 45% iar în Franța la 58%. Lister a fost primul chirurg care inspirându-se din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
obstretică. în acel timp chirurgii nu luau măsuri de precauție impotriva infecțiilor, adeseori operau în aceeași ținută în care efectuaseră necropsiile. Mortalitatea post operatorie ajunsese în 1864 în Anglia la 45% iar în Franța la 58%. Lister a fost primul chirurg care inspirându-se din lucrările lui Pasteur a folosit fenol dizolvat în apă pentru a dezinfecta masa de operație, instrumentele chirurgicale și rănile punând bazele antisepsiei. Robert Koch (1843 - 1910), este descoperitor al bacilului tuberculos (1882) care-i poartă numele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ajunge și la anestezii cu alte substanțe ca protoxidul de azot, cloroformul ș.a. Chirurgia preia metoda anesteziei generalizând-o. Valoarea antisepsiei lui Ioseph Lister în chirurgie explică preluarea ei în toate spitalele. Cât privește asepsia ea devine regulă, lege pentru chirurgi, moașe, dar și pentru asigurarea igienei propriu-zise. William Halsted (1852 - 1922) impune folosirea mănușilor de cauciuc sterilizate. În a doua jumătate a sec. XIX se dezvoltă și medicina americană, rusă și a țărilor europene din Est, mai mici între care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a doua jumătate a sec. XIX se dezvoltă și medicina americană, rusă și a țărilor europene din Est, mai mici între care și România. Câteva celebrități trebuiesc menționate. William Osler (1849 - 1919) formează o importantă școală medicală la Baltimore, împreună cu chirurgul Halsted. în Franța, Georges Dieulafoy (1840 - 1911) este un activ susținător al laboratoarelor și se afirmă în semiologie. Formează medici renumiți ca și profesorul Delorme (1847 - 1929). Alt creator de școală este Jean-Martin Charcot (1825 - 1895) cunoscut lumii medicale pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de diminuare a epidemiilor este izolarea bolnavilor și asigurarea unei asistențe medicale după posibilități. Astfel, în 1830 ia ființă Comitetul Carantinelor și o serie de măsuri sanitare administrative. Moldova și Muntenia sunt împărțite în zone sanitare cu câte un medic chirurg. Bucureștiul și Iașul sunt împărțite în sectoare cu denominație cromatică. De fiecare sector răspunde un medic care devine membru al Comisiei doftoricești în strânsă cooperare cu comitetul carantinelor. în Moldova Sfatul doftoricesc are în frunte pe protomedicul Moldovei. Rețeaua spitalicească
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
amplifică începând cu sec. XIX. Spitalul Colțea nu mai putea satisface noile cerințe medicale și în 1811 se organizează prin danie publică Spitalul Filantropia cu dotație și organizare moderne. în 1838 se inaugurează la București Spitalul Brâncovenesc. Nevoia de medici, chirurgi, felceri, infirmieri e tot mai resimțită. Spitalul Oștirii își propune și acționează în sensul formării, prin practică în două școli, de felceri și de mică chirurgie, a unor cadre sanitare de prim ajutor prin tinerii veniți la oaste și care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Gănescu, Lăzescu, Constantin Pomuțiu, primul profesor de psihiatrie în Budapesta. Pe la 1850, M. Protici organizează la Mărcuța un stabiliment de ergoterapie. în domeniul psihiatriei se va remarca spre sfârșitul secolului Al. șuțu, cunoscut și prin filosofia sa medical-socială. În 1847 chirurgul Rissdirfer utilizează la Spitalul Colțea prima narcoză cu eter. în același an, la Brașov, dr. Kraft operează sub anestezie, iar la Cluj Bogdan Pattantius practică același procedeu. În 1859, la Iași se inaugurează un curs de chirurgie condus de N.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și apoi profesor la facultatea de medicină din București, este cunoscut și pentru comunicările sale științifice în străinătate. Tot în această perioadă se remarcă la Iași Ludovic Russ, organizatorul serviciului chirurgical la Spitalul Sf. Spiridon. În ultimile decenii ale secolului, chirurgul militar A. Demosten reorganizează acest compartiment; Gr. Romniceanu pune bazele chirurgiei infantile (1874); I. P. Vercescu, la Craiova utilizează o tehnică personală pentru operarea hemoroizilor; la Cluj, Iosif Brandt realizează prima ovariotomie, iar în 1859 reușește a treia nefrectomie din lume
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de chirurgie experimentală. Nicolae Kalindero ține primele cursuri de dermatologie, face studii asupra anevrismului aortei de cauză sifilitică și asupra meningitei tuberculoase la adulți (1888), studiază asociațiile microbiene și ajunge expert în problematica leprei. Se remarcă de asemeni vestitul, marele chirurg Thoma Ionescu colaborator al lui Poirier la Tratatul de Anatomie, lui aparținându-i capitolul despre tubul digestiv (1894). El este pionierul anatomiei chirurgicale moderne aducând contribuții privind tubul digestiv, duodenul, colonul pelvian, cecul etc. Thoma Ionescu scrie și o monografie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]