KorAP: Find »[drukola/base=cică & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...113 >

2,820 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

fi văzut de treabă. N-ar fi trebuit să răscolească și să dezgroape... Tragi a rău și a pagubă. Ea umblase de fapt pe la primării de sector, pe la oficii ale stării civile, arhive, trăgând speranță la o moștenire. Bani, proprietăți, cică ar fi avut niște presimțiri. Degeaba ar fi încercat frate-său s-o calmeze și s-o abată de la obsesia asta. Adevărul e că avea niște timp de pierdut cât făcea Rafael pe dădaca și pe fată-n casă, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
tale se mișcă tot mai repede și n-ai decât să te gândești cu jind la vremurile copilăriei și ale tinereții, când fiecare zi dura cât o viață, și uite acum, da, tot felul de nerozii îți trec prin cap, cică somnul de veci, rahat, nimeni nu vrea să moară, nimeni nu moare, atâta că-i fierb creierii-n cap tot gândindu-se și răzgândindu-se să vândă și să plece, dar unde? Unde draci să te duci când n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost aiurea ca niște femei ca ele, cele mai multe fără soți care să le țină socoteala și să le aștepte acasă la oră fixă, să-și irosească timpul la coadă la urne. Cică ducă-se casa, mă piș, mă fut și mă mut, ne-om descurca noi cu ce luăm pă ea... Păi, cum să nu ne descurcăm, dragostea mea, suntem oameni în toată firea, atâta că-i mai rău decât un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
E comodă, n-o duce capul să se gospodărească și nici nu și-l bate prea tare, iar el, dintotdeauna, a fost de principiul că trebuie să ne ducem poverile unii altora. Barem cât ne-o mai ține spinarea, deh, cică lasă că aduce tata pâine diseară... Caca-tata-papa, și uite că a venit vremea când tata n-a mai putut să facă rost de bani de papa, iar de pamper nici n-a mai putut fi vorba. Caca, asta e, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
drept? De când se știe Rafael, pomii și parcul, balta asta puturoasă a Văcăreștilor, toate au fost ale nimănui și ale tuturor, și tocmai că de vara trecută a început să se vânture zvonul că s-ar fi privatizat. Un patron cică ar fi cumpărat sau închiriat ca să curețe, să dreneze, să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-mi trebuie, la care Rafael că n-ai decât să-i iei gâtu’, mă rog, io, unu’, nu-mi permit, și Milică iarăși, că alții trăiesc altfel, au alte posibilități, alte salarii, și noi ne chinuim în pușcăria asta și cică tot nu te strădui și nu te umilești îndeajuns ca să meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
pune în vedere, se penalizează, se umblă la salarii, se desface contractul de muncă, și toate astea numai din cauza lor. Toată lumea de aici e îndatorată copiilor. Domnu’ Ogrinjan catadicsește, uneori, să facă pe deșteptu’ cu filozofii creștine de genul ăsta, cică lumea-i îndatorată lor până peste cap, auzi, dacă Dumnezeu se mai îndură să țină în ființă lumea asta smintită, numai și numai datorită orfanilor ăstora, fără de care de mult s-ar fi ales praful, idiotul, cică bestiile astea mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
de genul ăsta, cică lumea-i îndatorată lor până peste cap, auzi, dacă Dumnezeu se mai îndură să țină în ființă lumea asta smintită, numai și numai datorită orfanilor ăstora, fără de care de mult s-ar fi ales praful, idiotul, cică bestiile astea mici și periculoase ar avea tot dreptul asupra noastră... Păi, ia încearcă de slăbește numai puțin hăturile și ești mâncat. Cazi printre copilași cu capu-n jos ca-n cazanu’ cu smoală dată-n clocot, de unde nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ajuns, de-acum, ce știa de la Velicu despre ea, și anume că-i mică și îndesată și cam țărănoasă de fel și că nu se mai culcau împreună de niște ani buni, dar, pasămite, fată bună, nu-i geloasă adică, cică n-ar prea interesa-o că umblă cu alta și n-ar avea nimic să-i reproșeze câtă vreme aduce bani în casă. Vezi bine, Mirelo, că banii îi țin agățați unul de altul, mai mult chiar și decât cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
rău, da, avea în buzunar un ditamai cuțitu’ de bucătărie, pe care nu s-ar fi dat în lături să-l folosească. Să te fi ferit Dumnezeu, Mirelo, și pe tine, și pe ăla cu care te-ai fi încurcat... Cică să nu-și facă ea impresia că până la urmă n-o s-o prindă. Știe el ce zace și cu cine are de-a face. Adică, ce-și închipuie ea, că el cu mălaiu’ și alții cu futaiu’? Păi, ce-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
n-a obținut acest drept. E leșinată să facă tot ce face bărbatul și totodată îi place să se lase instruită de bărbat, pentru ca până la urmă să facă tot ce-o taie capul. Fandoseli și alintăciuni de doi bani, da, cică să le arăți, să le explici, că ele abia așteaptă s-o bage la urnă, hă-hă-hă... Treaba cu băgatul la urnă, deh, cât de precaut să fii cu animalul ăsta care uneori dă impresia că-i ușor de dresat, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
face apa ca o ciorbă. O fiertură de mătasea-broaștei și gunoaie fermentate, ce mai, astea-s condițiile și posibilitățile. N-ai decât să primești. Iarba verde de acasă e o tăvălitură de paie, dar n-ai unde să te duci... Cică să vinzi și să pleci, Dumnezeule, unde? Peste apă, în urma lui, se auzea limpede nea Matei, blestemând cu năduf și parcă pieziș, adresându-se nu lui Rafael, ci altuia, care vede cum se alege praful de pescuitul lui. Peste două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
le recunoască și să creadă că ar face parte din viața lui. 12. Mirela îi auzise numele, porecla de batjocură parcă, printre glumele proaste și râsul ălora, pe când Velicu se achita de datoria de soț gelos, stâlcind-o-n bătaie. Cică Vandam. Ți-a dat să mănânci prăjituri, Vandame, strigase cineva. Adevărul e că se lipise ca disperata de Vandam. L-ar fi mâncat fript, și el mormăindu-i la ureche niște vorbe îmbăloșate, din care nu înțelegea nimic și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la pensia alimentară și alocația lor, care ea cică d-aia nu se duce la muncă, că are copii de crescut, ditamai măgădăii, care poate să-și poarte și singuri de grijă, și ea stă ca o boleșniță-n pat până la prânz și-și trimite copiii să bată la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
cel mai bine. Ea ie cu toată lumea pă relație. Umblă prin toate casele și ține legătura. În rest, lumea se mai răsfiră, nu prea știu unele de altele... Erau fripte să știe de Mirela. Vasilica auzise, dar nu era sigură. Cică ar fi născut sau ar fi pe cale să nască. Ce știu toate e că Mirela e pe liber, divorțată, cu un copil de șapte-opt ani... Aia da femeie bazată, dacă i-a dat mâna să mai facă un copil cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
printr-o avocată, care mai apoi a fost arestată... Știa și Roșioara, dar Geta știe mai bine, că i-a botezat copilul și a stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi scos bani grei din adopții... Geta a mai auzit că francezii ăia i-au lăsat Mirelei niște bani în contul copilului, cică vreo trei mii de dolari... Păi, nu doar Getuța, ci toate au ajutat-o cum au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
stat mai mult pe lângă ea și a ajutat-o cum a putut... Păi, avocata aia, deh, cică ar fi scos bani grei din adopții... Geta a mai auzit că francezii ăia i-au lăsat Mirelei niște bani în contul copilului, cică vreo trei mii de dolari... Păi, nu doar Getuța, ci toate au ajutat-o cum au putut, da’ ce să te faci cu idioata de Mirela. A făcut copilu’ ăla ca să-l vândă, vezi, ca ultima țigancă ursăreasă, din alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ce face dacă te-ai spurcat. Getuța n-a mai postit și râvnește, și vorbește, cât de gureșă și veselă, cu gura plină de cârnați și de Roberto al ei, plecat de o lună cu afaceri în turneu prin Europa, cică, mă fute de mă rupe, și să vezi ce tip agreabil, distins, la cincizeci și doi de ani, dragă, da’ nu-i dai nici patruzeci. Așa ie străinii, finuțo, ei arată bine și bătrâni, păi, îngrijiți și bine hrăniți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ori s-o ducă după el, ce mai contează? El e atent la vorbe și se împiedică de vorbe ca nerodul, când moartea-i cât capra pă capul nostru. Auzi ce-l frământă pă el, tot filozofii de doi bani. Cică omul, da’ mai dă-l dracului de om, că până la urmă-și merită soarta. — N-ar trebui ca omul să se amăgească făcându-și griji. Greutățile care-l apasă, fie că le duce ori le târâie, fie că le păcălește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu au câștigat alegerile cu peste optzeci de procente și tot nu se simt îndeajuns de iubiți. Tot nu se simt în siguranță. Ei doresc o adeziune unanimă, la fel ca Ceaușescu... Bravo, Milică-tată! O minoritate de câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
cum să nu câștige? I-a prostit, le-a băgat mâncare pe piață... La ce te mai miri? Așa-i românu’, să mănânce bine și să se cace gros. Așa-i, Rafaele, curvă hoață. Curvă proastă, Milică-tată, prostimea... Bine zis: cică o minoritate infimă, în care au văzut un pericol major și o amenințare fățișă, drept pentru care au stârpit-o. Efectiv au stârpit-o. Acestea sunt, așadar, metodele de lucru ale democrației originale, metode de sorginte fascistă, puse în aplicare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
aș fi crezut să te ducă mintea... Păi, de ce? Păi, după cum bănănăiai tu prin școală, după cum ne frecam amândoi pe lângă turma de orfani oligofreni... În fine, bine că ai scăpat de acolo. Bine că ți s-a deschis capul, auzi, cică la doar șase luni de la revolta românilor, deturnată și acaparată în folosul lor de către cei care au tras pe acest popor și l-au supt vreme de patruzeci și cinci de ani, până le-a venit acru-n gură, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
face și ăluia de ducă, la fel ca lui Ticuță ori Velicu, fir-ar sămânța lor de bărbați, și să nu uite, când o da ochii cu nășica, să se hotărască pentru un răspuns cu bâzdâgania asta de copil, Mirelo, cică nu te silește nimeni, da’ la o adică ești încolțită. După ce se-ntorcea Mugurel de la școală, îi dădea să mănânce și-l îmbrăca bine ca să iasă afară cu sania, iar în urma lui pleca și ea cu Moș Ajunul prin cartier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
trebe să facem economii. Tot din economii te-am crescut mărgăritaru’ mamii, la care Rafael hi-hi-hi, mie-mi spui? Economiile și foamea ne-a făcut așa mari și frumoși și pe noi, și pe copiii noștri, și pe părinții noștri... Cică du-te tu, mărgăritaru’ mamii, și ia un borcănel de iaurt, și-ar mai merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei umpluți, cică asta a vrut de fapt, mărgăritaru’ mamii, uite pă mâna cui am nimerit, să nu-mi tihnească la o vreme de bătrânețe, băiatu’ mieu, mai sclerozat decât mine, mărgăritaru’ mamii. Nu mai recunoaște în ruptu’ capului ce a comandat - barem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]