13,837 matches
-
o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf, altele se rostogolesc, golite temporar de speranță, urmate de sisifii lor, către poale. La poale este un uriaș cimitir; un câmp nesfârșit de cruci. Sisifii știu că, în cele din urmă, acolo vor sfârși, dar își reiau truda. Chiar și în detalii, nu vei vedea niciun sisif trist; dar nici zâmbind. Ei sunt doar niște ființe care-și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
acestei lumi. Cu aceeași prețuire, A... Așa ar arăta noua epistolă? Și dacă până când voi primi noul răspuns voi părăsi această lume? Intrăm într-un domeniu doctrinar foarte delicat. Cum, unde voi fi înmormântată? Sinucigașii ortodocși sunt înmormântați în mahalaua cimitirului, iar canoanele spun că slujba trebuie să fie făcută numai de către un singur preot, care nu poartă epitrahilul, dar nu în interiorul bisericii, ci pe marginea gropii, trasul clopotelor fiind interzis. Dar eu nu voi avea calitatea de sinucigașă, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lucreze urgent pentru reglementarea acestei noi situații. Cred că, dacă mă voi hotărî să mă retrag într-o mănăstire, voi salahori la un proiect menit să pună ordine în mirările acestei provocări doctrinare. Mă gândesc, de pildă, la înființarea unui cimitir pentru cei cărora Dumnezeu le-a aprobat amintita demisie. Dar, privind lucrurile cu realism, mai cred că, de îndată ce voi propune acest proiect, maica stareță nu va hotărî excomunicarea mea, ci, preventiv, pentru a nu răspândi în lume molima sectară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era teamă, chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului de dinainte a fost ferm: "Hai, du-te-n mă-ta, că-s sătul de tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vieții lor pământești, sfârșesc într-un anumit "paradis al animalelor"? Nu îndrăznesc să răspund că, dimpotrivă, mă îndoiesc de faptul că într-o epocă în care, din motive de spațiu, se pledează în favoarea incinerării în detrimentul înmormântărilor, se vor mai crea cimitire pentru animale. Mă întreb și dacă animalul, ființă pură, nu este cumva mai ocrotit decât omul... Pe de altă parte, animalele nu sunt simple obiecte și nu reprezintă o marfă. Omul nu le poate folosi după bunul plac. Ele nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
1909, un Triod, miscelanee, tipicon, un manuscris cu învățături și îndreptar pentru duhovnic, cuprinzând regulile adecvate ale spovedaniei și cum să canonească păcătoșii. Unele dintre acestea sunt pomenite ca aparținând ulterior bibliotecii mânăstirii Căldărușani. Moare în 1941, fiind înmormântat în cimitirul Bellu, dar în 1948, conform lui Gheorghe Bezniconi, osemintele sale sunt deshumate și incinerate la Crematoriul Cenușa din București 89. Din păcate, nu am putut identifica sursele care să explice de ce anume rămășițele pământești ale lui Șerboianu au avut aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
periculoasă speculație. Decesul său a fost consemnat și în ziarul Universul, unde s-a publicat un necrolog de către familie, semnat de tatăl său, fratele și nepoții. În necrolog este pomenit ca fiind arhimandrit si se precizează și data înhumării în cimitirul Bellu din București, adică 19 februarie 194190. Probabil data decesului său a fost 16 sau 17 februarie 1941. Decesul său a fost perceput ca o gravă pierdere de către cremaționiști români ai epocii. Redacția Flăcării Sacre își exprima regretul astfel pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deciziilor sinodale din 1928 și 1933, continuau și continuă să săvârșească serviciul religios pentru cei incinerați. Parcurgerea tuturor rapoartelor de activitate din perioada interbelică ale Societății "Cenușa", parcurgerea colecției revistei Flacăra Sacră, precum și a materialului documentar aflat în arhiva Administrației Cimitirelor și Crematoriilor Umane (ACCU) din București, privind mișcarea cremaționistă și crematoriul Cenușa, nu relevă faptul că Calinic Popp Șerboianu ar fi deținut vreo funcție în cadrul societății și, nici măcar, situația în care a fost doar un simplu membru. Desigur, în termenii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Parisul"117. Pentru a exemplifica aceasta el descria modalitatea prin care socialiștii își înmormântau morții, preferând, de cele mai multe ori, cremațiunea. Un asemenea subiect îi prilejuia comparația cu realitățile românești în care el se regăsea din plin, la acel moment. Astfel, cimitirul îl percepea ca un oraș de morți, unde crucea devenea simbolul prim prin excelentă iar o asemenea stare îl făcea să exclame: În fața crucii, care-i amintește lupta cu viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, fiind în perioada interbelică ales de două ori deputat. După război a renunțat la orice activitate ecleziastică. Moare în 1969, fiind incinerat, iar urna cu cenușa sa a fost înhumată în Cimitirul Orășenesc din Oradea 127. Cel mai consistent și reprezentativ studiu al activității publicistice a lui Șerboianu în Flacăra Sacră, precum și pe tărâmul cremațiunii, a fost cel dedicat Cremațiunii și religiei creștine. Acest studiu a apărut, cu intermitențe, în 16 numere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
anul XVIII, numărul 16 și 17 din 18-25 Aprilie 1910. În această scrisoare P.C. Sa Arhim. Calinic Șerboianu, pe atunci Ierodiacon al Capelei Rom. de la Paris, dă sub formă de scrisoare amănunte înfiorătoare despre arderea unui cadavru omenesc, la un cimitir din Paris. Ceia ce este surprinzător, e faptul că P.C. Sa, de acum 18 ani, ne-a prevestit că și Românii, vor face la fel ca și Francmasonii francezi, lucru îndeplinit astăzi. Iubite Prieten, Nu ți-am scris de mult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de biserică. Copiii lor sunt cei mai destrăbălați și din ei ies pungași și omorâtori de oameni care au îngrozit mai ales Parisul. Să vezi, prietene, cum își îngroapă aceștia morții; unii din ei, într-adevăr, își duc morții la cimitir fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fără preot și-i îngroapă în pământ. Alții nu fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume pe care nu o făurim decât prin puterea credinței, iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume pe care nu o făurim decât prin puterea credinței, iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se pare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume pe care nu o făurim decât prin puterea credinței, iubirii și nădejdii. Când intru într-un cimitir, mi se pare că am intrat, într-un oraș de morți, a cărei lume e rece, tainică și pustie. Citesc cu nesaț rugăciunile scrise pe crucile și soclurile fiecărui mormânt, unde se destăinuiesc cele din urmă dorințe ale celui ce
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viața și-ți descoperă un ideal mare, sublim dar... depărtat, te simți mai mic față de veșnicie; îți dai seama cât de deșartă e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e viața; îți îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini. Cimitirele noastre din România sunt, cu mult mai cuviincios alcătuite, decât cele de aici. De câte ori n-am admirat eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
eu în București curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi ale orașului; lipsit de arbori și verdeață; cu morminte vârâte unul într-altul; seamănă mai degrabă cu un mic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
curățenia cimitirului Bellu; modestele lui morminte; bătrânețea arborilor; fâșâitul brazilor și a teilor; mutismul teilor; jalnicul și duiosul plânsul al clopotelor, apoi cuvioșia și respectul trecătorilor, cari cercetau mormintele? Iată atâtea lucruri care lipsesc, celui mai mare cimitir din Paris, cimitirul Pere Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi ale orașului; lipsit de arbori și verdeață; cu morminte vârâte unul într-altul; seamănă mai degrabă cu un mic orășel, decât cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Lachaise. Așezat aproape de mijlocul orașului zgomotos; înconjurat de case și fabrici mari; aliniat ca toate celelalte străzi ale orașului; lipsit de arbori și verdeață; cu morminte vârâte unul într-altul; seamănă mai degrabă cu un mic orășel, decât cu un cimitir de morți. Căutam să simt ceva din duhul liniștei de veci,să cuget, să visez... să visez mereu! Dar, vai! Lipsea repausul; lipsea liniștea și totul mă tulbura mai mult. Mergeam încet, privind o mică bisericuță, unde se află înmormântat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lipsea liniștea și totul mă tulbura mai mult. Mergeam încet, privind o mică bisericuță, unde se află înmormântat prințul român George Bibescu (1887), când deodată mă pătrunse un miros urât de carne friptă și de păr. Cercetez și cam la mijlocul cimitirului văzui o casă mare; cu un coș ca de fabrică, de unde țâșneau valuri groase și negre de fum. Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]