2,402 matches
-
agonic și comic. 5) Proxenet al înțelepciunii? 6) Recuzarea tuturor legăturilor. 7) Fericit cel care, precum Ulise... 8) Bunul-plac al lui Aristip. 9) Plăcerea trăită în mod conștient. 10) Cirenaicii există într-adevăr? Momentul al patrulea - Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinică 125 VII. Diogene și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” 127 1) Lătratul conceptului. 2) Elogiul peștelui masturbator. 3) Un materialism canibal. 4) Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Momentul al cincilea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la locul de muncă sau în societate. g) Negativismul mediului profesional. Acesta vede partea negativă a societății - infractorul, cel ce abuzează de reguli, ceea ce poate denatura opiniile sale în legătură cu caracterul majorității ființelor umane. Mediul negativ creează o viziune critică și cinică a societății. Este foarte dificil să ajungi să ai încredere în oameni când majoritatea timpului ai de-a face cu oameni nedemni de încredere. Este dificil să crezi în intențiile pozitive ale oamenilor, când cea mai mare parte a zilei
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
istorică privind însuși viitorul omenirii. Forțele uluitoare scăpate din această modernă cutie a Pandorei - revoluția în știință și tehnică - sunt ambivalente: ele pot genera progres, dar pot aduce și distrugeri; pot deschide omenirii zări luminoase, dar pot fi și instrumente cinice ale dominației, terorii, sufocării; pot contribui la zidirea unei noi civilizații, dar pot totodată să o ruineze pe cea veche. Pentru prima dată în istorie, omul a dobândit puterea de a săvârși acte de o asemenea natură și dimensiune, încât
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
atârna la gât. Trei expuneri ar fi suficiente, s-a gândit Îndreptându-se delicat spre fată și Încercând să nu-i distrugă gestul - o apropiere indirectă, avea să spună după aceea Olvido, căreia Îi plăcea să aplice În munca lor cinica terminologie militară. Dar, chiar În clipa când Faulques s-a lipit de vizor și a focalizat, fata i-a perceput umbra, și-a tras ușor mâna și și-a ridicat fața, privindu-l. De aceea a expus rapid de două
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Funcția creează organul, ne spune un vechi adagiu. Politica îl confirmă și ea, căci, acolo unde există subterfugii, vicleșuguri și șiretlicuri puse în slujba Puterii, apare și un organ de execuție: agentul dublu, în cazul de față Narcis. Acesta navighează cinic de la un comanditar la altul, pentru a-și păstra poziția, înclinându-se după cum bate vântul, trecând fără scrupule de la Britannicus (căruia îi este sfetnic apropiat) la Nero, învățăcelul său. Tânărul prinț Britannicus e primul care va face din el un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
s-au putut Întoarce la locurile de origine. Anexa IItc "Anexa II" În motivația Decretului nr. 2/14 I 1950, privind Înființarea Serviciului Muncii, avându-l ca autor pe ministrul Apărării, Emil Bodnăraș, acesta găsea o justificare de-a dreptul cinică pentru organizarea așa-numitului Serviciu al Muncii: „Datorită stipulațiunilor militare, prevăzute În Tratatul de pace, o parte din tinerii contingentelor anuale nu pot fi Încorporați, deoarece s-ar depăși efectivele atinse. Acest plus de tineri, ce nu se Încorporează de către
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Vremea, București, 1995. Cristian Vasiletc "Cristian Vasile" Comunismul și Biserica: represiune, compromitere și instrumentalizaretc "Comunismul Și Biserica \: represiune, compromitere Și instrumentalizare" În acest studiu ne-am propus un obiectiv modest, și anume să răspundem la o problemă de contabilitate (poate) cinică (să stabilim cu aproximație cam câți preoți au fost victimele detenției politice) și să identificăm factorii care au contribuit la deficiențele strecurate În dicționarele privind personalul ecleziastic Întemnițat și În Martirologiile redactate după 1989 sau aflate În curs de elaborare
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
uniți În mănăstirile ortodoxe În perioadele 1948-1950 și 1955-197035. De altfel, partea cea mai dureroasă și mai delicată a memoriilor lui Iuliu Hossu este cea consacrată raporturilor cu ierarhia ortodoxă, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla consemnând cu o profundă tristețe purtarea cinică și lipsită de pocăință a unor prelați ortodocși, precum patriarhul Justinian Marina, mitropoliții Nicolae Bălan și Justin Moisescu, episcopii Nicolae Colan și Teoctist Arăpașu. Cu cel din urmă, Iuliu Hossu a purtat mai multe discuții În contradictoriu atât la Curtea de Argeș
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
strânse degetele la ușă”. Mecanismul de trădare a celor din jur și de autotrădare a funcționat și prin obligarea minerilor de a-și identifica ortacii din fotografiile cu participanții la grevă, realizate de către Securitate, și prin, poate, metoda cea mai cinică folosită de anchetatori: aceștia i-au pus pe unii dintre minerii aflați sub cercetare să scrie angajamente prin care se autodenunțau și promiteau să nu-și repete faptele: „Subsemnatul Flaman Adolf (ă), mă angajez prin prezentul angajament ca În continuare
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lasă urme sau răni vizibile, însă reprezintă premisa garantată pentru ulcere, dureri de cap și migrene, presiune crescută a sângelui, atacuri alergice, accidente suferite acasă sau pe autostradă, răceli, urticarii, depresii și tot felul de alte neplăceri. Persoanele nervoase și cinice sunt de cinci ori mai expuse decesului înainte de 50 ani, comparativ cu persoanele calme și încrezătoare (The New York Times, 17 ianuarie, 1989) Oamenii de știință au observat de mult timp asocierea dintre sănătate și relațiile sociale. Persoanele care sunt izolate sau mai
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
au trecut prin experiențe diferite să ofere interpretări și recomandări diferite. Reflecțiitc "Reflecții" Intenția acestei întrebări este greu de ghicit. Uneori, aceasta este o întrebare prietenoasă pusă de o persoană care dorește să îl ajute pe cercetător. Alteori, întrebarea este cinică și implică lipsă de respect față de anumite metode de cercetare. Așadar, gândiți-vă bine la modul în care vreți să răspundeți. Este bine să aveți o atitudine respectuoasă și să onorați alte puncte de vedere sau filozofii în ceea ce privește cercetarea, chiar dacă
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
tiparele în care el însuși s-a proiectat și care îl simplifică. Dar rezerva de umor denunță acest fals, situându-l deopotrivă în interiorul și în afara reprezentării. În fine, este râsul epigonilor. Critica modernității ia, la Cioran, tocmai forma negării lucidității cinice. Citim într-un loc: „Toți acești profesori, cu Heidegger în frunte, care trăiesc ca paraziți ai lui Nietzsche și care cred că filozofia înseamnă a «vorbi filozofie». Ă Ei mi-i evocă pe acei poeți care-și închipuie că misiunea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe. Scrisorile sunt documentetc "Scrisorile sînt documente" Adevărul și postulatele contradictoriitc "Adev\rul [i postulatele contradictorii" Când este vorba despre un sceptic, așa cum e Cioran, care, în plus, face și figură de cinic sofist, problema adevărului n-ar trebui să se pună. Îndoiala exclude, oricum, orice fel de militantism. Pentru un sceptic, mai importantă decât orice angajare este dezertarea. Așa încât, nu putem să nu ne întrebăm: Să-l intereseze pe Cioran adevărul?! În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a spune „mai aproape de adevăr” înseamnă chiar a recunoaște că adevărul, ca instanță absolută, e, de fapt, de nelocuit. Oricât de aproape de adevăr ai fi, nu ești ceea ce s-ar putea numi Adevărul însuși. Când folosește cuvântul „adevăr”, scepticul și „cinicul” Cioran, cel care slujește unei libertăți care lasă impresia că nu presupune nici un fel de angajare, enunță ipoteza unui eșec, a ratării propriei existențe. Nu este vorba despre scris, căci scrisul devenise el însuși, în timp, o soluție provizorie și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pariziene oferă prilejul unei explorări. Căci, deși în centrul lumii, Cioran nu scapă de complexul destinului minor al poporului său pe care îl reiterează. E acesta un paradox din care Cioran își hrănește, la limita dintre orgoliu și anonimat, voluptățile cinice. Nota într-un loc: „De câte ori simt nevoia să fiu cineva, să visez la notorietate, de fiecare dată mă disprețuiesc; din fericire, mă îndepărtez tot mai mult de atari vanități” (13 iunie 1979 Ă 366). O afirmație care vorbește deopotrivă despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la sens, că suferința este acces la adevăr, că neantul legitimează, ca o temelie, lumea. Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmtc "Trecutul deocheat [i înțelepciunea din urm\" Să fie Cioran un înțelept? Cum să fie înțelept un nihilist, nostalgic și cinic, un hipersensibil, histrion și locvace?! Oricum, cuvântul înțelepciune nu este unul dintre cele des folosite de Cioran în corespondența sa. Totuși, e de bănuit că marile metamorfoze Ă ca și exercițiile de mortificare Ă se petrec sub tutela sa. Un
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să i se roage, Cioran transformă amenințarea în posibilitatea unui salt. Sentimentul acesta al stranietății ființei se răsfrânge adesea și asupra celor din jur. Iată: „În metrou, ieri seară. Fior insuportabil în fața acestor schelete învelite în carne” (I, 273). Luciditatea cinică îl mută pe Cioran în fantasmatic și macabru, așa încât până și popoarele i se par „niște cadavre ambulante” (I, 79). Cât despre cei care cred, adică au religia faptei și, prin urmare, a prezenței, aceștia i se par de o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o astfel de întrebare nu e greu de găsit. În fond, prin compensație, Cioran vede în ceilalți nu numai ceea ce este el, ci și ceea ce nu este. În termenii săi, explicația e următoarea: „fiind cinic în teorie, nu pot fi cinic și în viață; dar îi admir pe toți cei care au acest curaj, care știu să sfideze opinia publică altfel decât în vorbe. Cinismul practic mi-a fost aproape total interzis; mă consolez citind tot ce are legătură cu inși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind nici cinic până la capăt, nici naiv, lui Cioran nu-i rămâne decât scepticismul, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind nici cinic până la capăt, nici naiv, lui Cioran nu-i rămâne decât scepticismul, pe care îl abjură în permanență, îngrijindu-și-l. E
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Situația scepticului e mai puțin comodă decât a demonului” (Ibidem). Îndrăgostit cândva de Nietzsche, ajunge acum în postura de a-i admira pe cei înțelepți. Măcar de-ar putea fi unul! Și este dezamăgit că „un spirit capabil de elanuri cinice de o rară anvergură s-a putut lăsa ispitit de o viziune atât de neghioabă” (III, 299) precum aceea a supraomului. Activismul implicat într-o astfel de viziune și entuziasmul pe care l-a generat i se par lui Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nebunia împăraților decât de înțelepciunea stoicilor” (I, 174). Oricum, la el, de la înțelepciune la nebunie nu-i decât un pas, pe care Cioran nu-l face, rămânând, fără voie, sceptic și, mult prea puțin față de cât și-ar fi dorit, cinic. Nu-i vorbă, se salvează preferând să se vadă în permanență celălalt. În fond, el este în permanență celălalt. Fața și reversul umoruluitc " Fața [i reversul umorului" Să ne amintim, măcar în trecere, paginile dedicate „ipocriziei” lui Cioran. Fiind, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
paradisului pierdut, despre obsesia sfințeniei și despre fascinația rugăciunii. La limită, despre felul în care Răul e o legitimare a Binelui, iar scepticismul, o formă de religie. Paradoxal, atât de nemulțumit de toate, răzvrătit sau numai retras în peștera scepticismului cinic, Cioran trăiește uneori cu sentimentul că se află în Paradis. O spune explicit la un moment dat: „Paradisul e totul, iar uneori cunosc acest tot” (I, 25). Cum am văzut, muzica îi dă sentimentul paradisului; și nu e aceasta singura
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
întrezărește tarele orgoliului: „Sfințenia n-are nici un sens, dacă o asimilăm smereniei. Ea este, dimpotrivă, un fenomen de orgoliu incandescent” (III, 228). Sfințenie și demonism, deci. Așadar, iată-l pe Cioran având nostalgia sfințeniei. Pe de altă parte, demonic și cinic, își spune: „În absolut, contează prea puțin dacă ești escroc sau sfânt” (III, 259). Așa se face că, pentru Cioran, religiozitatea are o componentă, dacă nu cumva chiar un fundament demonic. „Fervoare demonică, iată nuanța mea de religiozitate” (I, 58
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că nici o convertire nu-i este posibilă, nu-i rămâne decât soluția scepticismului. Scepticismul ca religie. Sau, complementară, soluția cinismului. Nu-i numește Cioran pe cinici „sfinții păgânismului” (III, 248)? Diogene i se pare lui Cioran superior lui Buddha. Iată: „Cinicul vădește veleități de mântuitor, voia într-adevăr să-i îndrepte pe oameni. Extravaganțele lui nu erau gratuite. ș...ț Superioritatea lui față de Buddha constă în faptul că n-a avut o doctrină coerentă, elaborată, că a vrut doar să-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]