2,460 matches
-
Sunt omul reticențelor, nu afirm decât pentru a retracta imediat, nu mă identific cu nimic, ș...ț îmi îmbrățișez fără rezerve incertitudinile” (II, 318). Este, în fond, diferența dintre un cinic și un sceptic. Scepticismul? Nu mai mult decât zgura cinismului, pe care Cioran încearcă să-l învestească cu semnificație pozitivă. Spune într-un loc: „Scepticismul are o proastă reputație. Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I, 143). În acest echilibru instabil, echilibrul unei trufii învinse, sfâșierea are atribut de legitimare. Oricum, în spatele scepticismului lui Cioran se ascunde neputința vitalității și a cinismului. Dar, și vitalitatea, și cinismul l-au bântuit pe Cioran. „Ca să suporți viața, trebuie să fii cinic sau naiv. / Când nu ai privilegiul să fii cinic sau naiv, viața este o încercare de fiecare clipă, o rană de nelecuit” (III, 315). Or, nefiind nici cinic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lăsa ispitit de o viziune atât de neghioabă” (III, 299) precum aceea a supraomului. Activismul implicat într-o astfel de viziune și entuziasmul pe care l-a generat i se par lui Cioran de prost gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
l-a generat i se par lui Cioran de prost gust, în discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă nici un fel de manifestare publică, exterioară construcției interioare. „Un înțelept scriind... Îți poți imagina o asemenea oroare?”, spune la un moment dat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
suferința lui, cu toată nostalgia Paradisului și a lui Dumnezeu, cu toată voința de a se ruga, lui Cioran, care știe că nici o convertire nu-i este posibilă, nu-i rămâne decât soluția scepticismului. Scepticismul ca religie. Sau, complementară, soluția cinismului. Nu-i numește Cioran pe cinici „sfinții păgânismului” (III, 248)? Diogene i se pare lui Cioran superior lui Buddha. Iată: „Cinicul vădește veleități de mântuitor, voia într-adevăr să-i îndrepte pe oameni. Extravaganțele lui nu erau gratuite. ș...ț
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile” (II, 57). Evident, punând totul pe seama eredității, Cioran își detestă cu aceeași furie ucigașă rădăcinile. Citim într-un loc: „Mi-ar fi plăcut să am cinismul lui Talleyrand. Din păcate, prea mulți străbuni umili și cinstiți îmi inhibă ambițiile și-mi stingheresc mișcările. Sunt prea slab ca să mă scutur de o atât de grea moștenire” (III, 54). Este o moștenire a umilinței. „Mii de sclavi își
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inconștiență generalizată. Niște slavi italienizați. E necesar un minim de caracter, altfel treci de la psihologie la gelatină” (III, 106). Altundeva: „«Am o conștiință de vânzare și nu vrea s-o cumpere nimeni», repeta cu plăcere un jurnalist român. În Balcani, cinismul atinge proporții pe care un occidental nici nu le poate bănui. Se exprimă în el umilințe nespuse, și o disperare atât de străveche că nimeni nu mai este conștient de ea” (I, 144). Permanent, e agasat de prezența românilor: „Sunt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se poate schimba? Finalul piesei intervine înainte de a avea vreun răspuns la aceste întrebări. Eroul principal Octav după ce a trecut prin revoltă, indignare, protest, după ce a renunțat la toate astea și s-a lăsat în voia curenților zilei, compromisul și cinismul, încearcă și... sinuciderea! Dar gestul lui nu prea pare să aibă importanță și nici vreun efect de vreme ce peste toate se ridică o uriașă sticlă de Coca-Cola. Și atât. Constantin Popa Personajele: Octav Groparul Mona Marieta Costache Matei Preotul Dascălul Securistul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plictisesc... Octav: Ce cont ai tu la mine..., da mă-ntreb ce cont ai acum la țigani...! Groparul: Lasă că nici tu nu-l ai mai gol... Octav:...Bruce Lee...! Groparul: În pușcărie aveam un general care avea pasiunea... și cinismul de a-și imagina meniuri... și de a ni le spune... Groaznic! Și mai era unul care învăța Yoga și carate... Octav: Ei, ca să vezi! Tu credeai că stai la pușcărie și cînd colo erai la cercul de lucruri utile
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai umilitor decât să ți se spună în mod constant: „Avem nevoie de puțin mai mult”, dar să nu știi obiectivul. +++ Ideea 146. Inspirația dumneavoastră = Transpirația lor Efectul inspirației, entuziasmului și optimismului liderului este minunat. La fel este și impactul cinismului și pesimismului. Liderii care se plâng și îi învinovățesc pe ceilalți induc același comportament în rândul colegilor lor. Nu vorbesc despre acceptarea oarbă a nechibzuinței organizaționale, a performanței slabe sau a lipsei de competență, cu o atitudine de genul: „Cine
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
proceselor - de luare a deciziilor, de implementare a lor, de gestiune a banilor publici. Integritatea în sectorul public are rolul de a susține dezvoltarea locală prin alocarea eficientă a resurselor, de a consolida încrederea cetățenilor în administrație, de a preveni cinismul în rândul funcționarilor publici și al politicienilor. Integritatea este de multe ori definită prin opusul ei. Identificăm mult mai ușor un comportament necorespunzător decât unul corect. Din acest punct de vedere, Huberts (1998) notează zece tipuri de comportamente lipsite de
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot ceea ce face distincția vocii lui Adrian Păunescu printre poeții de azi, gesticulația amplă, inspirația torențială, tehnica refrenului obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
te înșeli. Eu cred că Alexa Visarion nu poate fi cinic și indiferent față de semenii săi. Virtuțile sale de intelectual public aici își au izvorul. Iată de ce în rândurile care urmează o să-i dedic un eseu despre cum indiferența și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
față de semenii săi. Virtuțile sale de intelectual public aici își au izvorul. Iată de ce în rândurile care urmează o să-i dedic un eseu despre cum indiferența și cinismul sunt vicii care nu l-au atins pe Alexa Visarion. Indiferența și cinismul Alexa Visarion știe, alături de Shakespeare, Cehov și Caragiale că ticăloșia este neobosit creativă și că omul moral rămâne mereu perplex în fața ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un medic sau un savant. Este conștient că, în tema indiferenței și a cinismului contează două lucruri: să te întrebi de ce există (și unde?) și să le identifici natura și efectele devastatoare asupra oamenilor. Spunem și noi că există, în acest caz, un loc ușor de identificat? Mai precis: de unde apare "producția", în creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
serios și mărinimos" (Cartea a V-a, 5). În aceeași ordine de idei, nici sensul indiferenței din filosofia cinicilor clasici nu-l avem în vedere atunci când afirmăm că există în societatea actuală o îngrijorătoare prezență a atitudinilor de indiferență și cinism manifestate în spațiul public. Nu mai reprezintă, mai ales, după apariția cărții lui Peter Sloterdijke, Critica rațiunii cinice, un secret faptul că noi putem aprecia ca fiind întru totul moralmente acceptabil profilul cinicului antic, pe de o parte, și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mai ales, după apariția cărții lui Peter Sloterdijke, Critica rațiunii cinice, un secret faptul că noi putem aprecia ca fiind întru totul moralmente acceptabil profilul cinicului antic, pe de o parte, și, pe de altă parte, ca toxic și periculos cinismul modern. În fond, dacă forma veche de cinism este compatibilă cu ideea de moralitate viață dusă în conformitate cu ceea ce este natural, adică un comportament firesc, simplu, modest, franc și transparent, optimism bazat pe cunoaștere și pe o viață activă sustrasă prejudecăților
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Critica rațiunii cinice, un secret faptul că noi putem aprecia ca fiind întru totul moralmente acceptabil profilul cinicului antic, pe de o parte, și, pe de altă parte, ca toxic și periculos cinismul modern. În fond, dacă forma veche de cinism este compatibilă cu ideea de moralitate viață dusă în conformitate cu ceea ce este natural, adică un comportament firesc, simplu, modest, franc și transparent, optimism bazat pe cunoaștere și pe o viață activă sustrasă prejudecăților și convențiilor artificiale noile forme de cinism din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de cinism este compatibilă cu ideea de moralitate viață dusă în conformitate cu ceea ce este natural, adică un comportament firesc, simplu, modest, franc și transparent, optimism bazat pe cunoaștere și pe o viață activă sustrasă prejudecăților și convențiilor artificiale noile forme de cinism din timpurile în care, viața s-a artificializat infinit mai mult decât își puteau imagina cinicii clasici, sunt perfect acordate la un sens, mai degrabă psihologic, al indiferenței și detașării și nu la unul moral. Într-un fel, cauzele profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
timpurile în care, viața s-a artificializat infinit mai mult decât își puteau imagina cinicii clasici, sunt perfect acordate la un sens, mai degrabă psihologic, al indiferenței și detașării și nu la unul moral. Într-un fel, cauzele profunde ale cinismului actual nu sunt deloc străine nici de excesul de individualism promovat de ideologia obtuză "a pieței libere care reglează tot", în care singura responsabilitate, în afaceri și în viață, văzută tot ca o afacere, ar fi doar obținerea profitului; nici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stabilite de intelect. Pentru așa ceva, oportunismul le stă la îndemână cu toate strategiile străvechi. Iar oricum capacitatea lor de a simula și de a înșela nu trebuie să fie, niciodată, subestimată chiar dacă, uneori se declară obosiți și dezamăgiți. Indiferența și cinismul sunt adeseori în compoziția lor psihologică și morală frați buni ai nihilismului dintotdeauna; căci, dacă nihilistă este voința de a exista fără norme, principii și reguli sau de a acționa fără interdicții, atunci, pentru că "tot ți-e egal ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în cărți sau mărturii, supraviețuitori precum Oliver Lustig, Liviu Beris, Matei Gall sau Norman Manea a (au) găsit explicația fundamentală: "opusul iubirii nu este ura, este indiferența". În fine, atunci când tinerii vădesc în chip constant atitudini de indiferență contaminate cu cinism folosind expresia whatever "ce-o fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu public poate funcționa numai dacă cinismul și indiferența sunt dezactivate într-un mod aproape natural.Astfel, cine-i moral activ va fi lăudat, iar omul va fi cunoscut prin această lumină, iar cine-i nepăsător și rece, nesimțit, rafinat sau grobian, față de ceilalți va fi măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fi lăudat, iar omul va fi cunoscut prin această lumină, iar cine-i nepăsător și rece, nesimțit, rafinat sau grobian, față de ceilalți va fi măcar mustrat și acest lucru se va cunoaște și el. În fapt, toxicitatea imoralității iradiante a cinismului și indiferenței vine din "falsa conștiință luminată" pe care aceasta o conține. Amicul hobbesian agreează fără nicio rezervă o asemenea concluzie cu iz pedagogic, în timp ce, prietenul meu kantian adaugă: "numai așa se păstrează o șansă și pentru respectul de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]