2,486 matches
-
trecut cu șoareci, veverițe și păsări. Acum Își petrecea zilele urmărind nostalgic mierlele, gaițele și ciorile uriașe. Acestea din urmă par mult mai mari decât ciorile de pădure - poate În contrast cu dimensiunile reduse ale vegetației urbane domesticite. Când se lasă seara, ciorile umplu văzduhul cu stridențe ca de ferăstraie pe acoperiș. Presupun că boala mea o fi servit vreunui scop biologic, dar pe mine nu mă interesa. În zilele acelea eram surd În orice teorie - pur și simplu refuzam să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu printre clinurile frământate ale dealului ce năzuia spre vale. Tresări ca de friguri când o cioară fâlfâi greoi și inoportun din aripile-i negre și se așeză ca un cioclu sinistru pe rădăcinile ridicate în aer a unui copac al cărui coroană fusese prinsă sub valul de pământ. Voi să ia o piatră ca s-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
decât pe moșul acela purtând hârlețul ca pe o baionetă mestecând greu și bolovănos cuvintele „Eu sunt Tofan, înțelegi, sunt Tofan și port cifra unu” apoi slobozi un râs gros și gâlgâitor care-și luă zborul ca un stol de ciori. Simiuc simți că este privit insistent de cineva, făcu o sforțare să se trezească, deschise ochii, văzu că la câțiva pași de pat, sprijinită în cârjele ușoare de aluminiu, cu păpușa într-o mână, fata ceea care îl privea cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un ciocălău de porumb, dar se răzgândi deodată urcă din nou treptele și o ascunse în fân. În ziua ceea nu a băut nimic. A umblat până seara pe câmp, călcând agale fără nici o grabă, vorbind de unul singur, speriind ciorile care căutau de mâncare printre brazdele arăturilor de primăvară. Nici nu-i păsa că pe suprafața destul de roasă a pantalonilor săi se adunau ciulini și scai. Nu s-a oprit deloc să-i curețe chiar dacă începuseră să-l înțepe dureros
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
este acum cazul să mai redau și alte pasaje din cartea Mein Kampf, pentru că sunt acum sigur, că și dumneavoastră, care sunteți chiar mai inteligenți decât Băsănău, ați prins urgent ideea de coadă, nu-i așa? Păi atunci, de ce mama ciorilor, se mai dă bacalaureatul la anumite științe și nu doar la Sport, iar cei care nu iau, să fie înecați la malul apei precum pisoii, fiindcă țara nu are nevoie de ei. Cum ai putea scoate din aceștia, indiferent cât
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ca pe purcei? Țiganul. Cine ocupă ceea ce noi părăsim, cine vinde ceea ce noi scîrboșim? Țiganul. Cine „a zburat” primul la ponturi mai bune, lăsându-ne să ne furăm ca proștii singuri în țară? Țiganul. Noi ne țigănim și-i spunem „cioară”, dar el, țiganul, are ceva ce noi nu vom avea niciodată, are brand-ul în sânge.. Fură fie că are sau n-are nevoie. Dă respect la toată Poliția și dreptul la toată Justiția. Este practic și descurcăreț, fără școală
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pline de găuri în care creșteau arbuști și iarbă. Nimeni nu se-ngrijise să le curețe și să le repare după marea inundație. Ploile, soarele și gerul crăpaseră cărămizile, fărâmițându-le cam peste tot; ziua erau luate în stăpânire de ciori, și, la căderea întunericului, păpăludele încercau să dibuie cele câteva turme de capre rămase la balta din câmpie. Casele și clădirile își pierduseră frumusețea de odinioară, acoperișurile stăteau într-o rână, zidăria era ruinată, tencuielile și fațadele, mâncate de pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este supus de propria guvernare nesăbuită? Răspunsul era ușor: dai vina pe un dușman din afară. Dincolo de poarta orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ușurința care mă cuprindea, și de fiecare dată o pierdeam. Ziua de duminică ajunsese singura rază de soare care mai răzbătea până la mine. Duminicile ne Înșiram pe băncile Înguste de lemn ale micii capele amenajate În cadrul căminului studențesc ca niște ciori pe un fir de telegraf Într-o zi ploioasă de noiembrie, Șaman 179 așteptând cu emoție ca Père Joseph să ne picure Încă o dată balsam pe sufletele păcĂtoase. Eu stăteam Întotdeauna Între Dana și chinezoaica Xiao Yu, care pierduse la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dădu raportul: — Zice că e negustor de ace din Owari. Poartă un halat de bombac alb, pătat. De aceea ți se pare că seamănă cu un bâtlan. E un prichindel cu față de maimuță. — Ha, ha! Nu-i nici bâtlan, nici cioară, ci maimuțoi, hai? — Și Încă unul gureș. Îi place să arunce cu vorbe mari. În timp ce Îl descoseam, a Încercat să Întoarcă foaia. M-a Întrebat cine e stăpânul meu, iar, când i-am spus, s-a ridicat și a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înghițitură. — Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl servi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-și arate roadele. Araki Murashige era izolat În castelul Itami, o fortăreață cu ambele aripi tăiate. Mecanismul său de luptă nu-i mai includea pe Takayama Ukon și Nagakawa Sebei. Dacă atacăm acum, se va prăbuși ca o sperietoare de ciori, spuse Nobunaga. Credea că, de-acum, Castelul Itami putea fi cucerit oricând voia el. Declanșă un atac combinat, la Începutul Lunii a Douăsprezecea. În prima zi, atacul Începu Înainte de lăsarea serii și continuă până noaptea. Rezistența, Însă, era neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
vrăbiile și sfranciocii care se adunau dimineața și seara În copacii din curte, fuseseră prinse și mâncate, iar cele rămase Încetaseră, În ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, Încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul Întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, Începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oarecare distanță. Crescuse atât de mare, Încât oamenii Îl numeau Pădurea Honno sau Crângul Salcâmului. Copacul era la fel de cunoscut ca semn de reper precum pagoda Templului de la Răsărit. Când soarele după-amiezei târzii Îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori Începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși Încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mulțime de ciori Începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși Încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc În timpul războaielor civile din capitală. Dacă un vizitator mergea În direcția Străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care Începură, În sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau Îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară În jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale și din spate, În poziție protectoare, cu săbiile aruncând flăcări născute din deznădejde. N-aveau să lase inamicul să se apropie. Frații Mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea solzoasă145-acum, 195 Casele celor care la harfa îmi cîntau se prefăcură-n cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă, 110 Și cîntătoare pasarelele în ciori ucigătoare, si bucuriile-Mi în gemete amare, Glasurile de copii din corturile mele în strigate de prunci lipsiți de apărare, Si întru totul surghiuniți din fața razei de lumină și-a strălucirii dimineții În asta lume-ntunecoasă, strimta locuința, umblu în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1460, Sandro Botticelli a ajuns în atelierul artistului florentin Fra Filippo Lippi 6 pentru a studia pictura. Efectul învățătu‑ rilor venite din partea lui Fra Filippo Lippi este evident în primele picturi ale lui Botticelli, înfă‑ țișând‑o pe Sfânta Fe cioară cu Puncul Isus, de‑ oarece ambii autori împărtășesc aceeași preocu‑ pare de a înfățișa asocierea dintre uman și spiri‑ tual. Viziunea lui Botticelli este o sinteză între elementele clasice ale Renașterii și tradiției creștine, spirituale și religioase. Începând cu anii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
tr. S. Palade, Ed. Curtea Veche, București 2009, 199. 5 Ibidem. 6 Fra Filippo Lippi (1406‑1469) - pictor italian din perioada Quattrocento. 7 Cf. d. Gariff, o.c., 24. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... Sfânta Fe cioară cu Puncul Isus 110 Prin anii 1500 a apărut o nouă generație de artiști care va eclipsa realizări‑ le predecesorilor și, prin urmare, opera lui Botticelli a fost dată uitării secole întregi după care va reveni și ca atare, îndeosebi
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
masă tutun./ Să-ți pută buricul”). Artist al formei, T. este un poet cu un registru literar totuși limitat. Un oarecare spirit facil, un anume retorism nu îi sunt străine. Mai ales în volumul Migdale amare (1928), alături de virtuozitatea imagistică (Cioara), se resimte stilul propriu cronicii rimate, schiței și polemicii versificate (În jurul unui divorț, Expunere de motive). Poezia se salvează, totuși, în mare măsură prin umor, adesea grefat pe fondul melancoliei, ca și prin expresia ei plastică impecabilă. Aceste calități îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
un lucru atât de comun, încât nimeni nu se mai îngrijorează din pricina asta. Dacă serviciul municipal de drumuri lipsește, există din fericire metode de salubrizare mai economice. Noaptea și dimineața, bande de câini fără stăpân, legiuni de corbi și de ciori îndepărtează resturile organice și purifică aerul. Acest ajutor providențial împotriva epidemiei e cu atât mai prețios cu cât măcelarii își fac meseria în piața publică. Or, cum orașul e enorm, s-ar forma focare de infecție pe fiecare stradă; salubritatea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
oprise, aerul pocnea de ger și sta să ningă. În cerul atârnând la două palme deasupra salcâmilor, croncăneau nevăzute cârduri de stăncuțe. ̋ (Fănuș Neagu, Tutunul) *stăncuță - pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și cu picioarele negre, mai mică decât cioara. Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Scrie câte un cuvânt cu înțeles asemănător (sinonime) pentru termenii: bucurie, fragedă, se oprise. 2. Scrie două cuvinte înrudite ca înțeles și formă (din aceeași familie de cuvinte) cu termenul vesel
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]