1,729 matches
-
protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da. Putea. S-a ridicat din pat și și-a strâns mai bine cămașa de noapte în jurul trupului. Când a ciocănit la ușa lui n-a primit nici un răspuns. Evident, el dormea. Probabil că nici măcar nu-și amintește că s-a întâmplat, cap sec cum e. Irina a deschis ușa. în acel moment, în Casa Fiului Răsare, Lee Kok Fook îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
hotărâtă, comandă: Sârba, de la capăt! Începură În aceiași formulă și formație. Văzând și auzind cam ce făină se macină la moară, moș Sava a renunțat la cealaltă jumătate de pahar cu vin și a luat din cotruță sucitorul și a ciocănit ușa pentru a găsi „partea care cântă” și cu ajutorul instrumentului de import, Întrun fel care l-a uimit pe Va a Început să producă niște sunete scurte și ritmice care confereau o notă aparte sârbei, era ceva Între contrabas și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe când se apropia. Dintr-odată era alt om. Mai erau doi bărbați acolo, însă depăși lucrul lor într-o clipă, în timp ce pe nări fornăia ca un cal. Ghemuit lângă roți, asculta ca un doctor, mai strângea cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prin ferestrele restaurantului, fâșia de gol, apoi nu spuse nimic, doar oftă. „Trebuie să afle Godun“, se gândi dintr-odată și chiar o apucă înspre casă, hotărât să îi spună. În livingul mare, de la parter, se vedea lumină și Omar ciocăni la ușă, iar ușa, care nu era încuiată, se deschise ca de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a primit învoire să iasă din casă pe timp de zi, simțindu-mă de parcă ar fi trebuit să port un văl și să-mi țin privirea în pământ, cu obediență. Ghicisem direcția în care ne îndreptam. Hugo se opri și ciocăni la ușa lui Philip Cantley: —Philip? zise el. Sunt eu, Hugo. Auzi, Vi e pe aici? O caută lumea de vreun sfert de oră. Probabil că și-a stins microfonul de pe scenă, adăugă el cu voce joasă, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de Warren. Și ea era aici. Se uită în sus, în jos și în jur, încrezătoare acum că o să găsească ascunzătoarea. Totuși tot ce putea vedea era un zid de piatră și cărămidă, toate bucățile părând bine fixate. Începu să ciocănească și să tragă, sperând să găsească o cărămidă slăbită care ar putea ieși ușor. Nu reuși să scoată nici una. Pierzându-și încrederea, căzu în genunchi. Va lucra metodic, începând cu șirul de pietre de sus. Se apucă să prindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vorbărie și de toate. BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu mă duc, dar ați văzut bine că pe mine nu mă ascultă. DOAMNA CU VOAL: Ba o să vă asculte că l-ați luat destul de bine și prima dată. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniți puțin mai serios cu bastonul ca să priceapă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ vă-mprumut bastonul... poftim... ciocăniți dumneavoastră dacă vă pricepeți așa de bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe mine nu mă ascultă. DOAMNA CU VOAL: Ba o să vă asculte că l-ați luat destul de bine și prima dată. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ciocăniți puțin mai serios cu bastonul ca să priceapă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da’ vă-mprumut bastonul... poftim... ciocăniți dumneavoastră dacă vă pricepeți așa de bine. BĂRBATUL CU ZIARUL (Furios.): Știți ce? Eu îmi pun vată-n urechi și dumneavoastră faceți ce vreți... Ce să mai vorbim! (BĂRBATUL CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peste pereți... peste uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
civilizație atât de avansată - fie și exclusiv În domeniul tehnologiei - să-și decidă viitorul creditând la modul absolut o singură sursă. Preocupările futurologice ale pământenilor, ediția princeps, sunt, probabil, mai complexe, nu se pot reduce la... Roger m-a Întrerupt ciocănind În masă și ridicând două degete, ca la școală: - Pot să te Întrerup puțin? Întâmpinarea ta pare judicioasă; există Însă un contraargument ce nu poate fi ignorat. Este de presupus că, Într-adevăr, Ceilalți au dezvoltat un număr oarecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un monstru și am acceptat asta de ani de zile, pentru că au avut grijă să mă convingă... SÎnt un monstru cu totul: pe dinafară și pe dinăuntru. Dar și tu ești la fel, chiar dacă nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu degetul tîmpla dreaptă - . Monstruozitatea ta e aici, În cap, și nu e ca a mea, care se află În suflet și În măruntaie, rod al mîniei de a fi Îndurat ce-am Îndurat și al Înfățișării mele... - Își Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îi vor plăcea; mă îmbrăcam în cadou, pentru ca el să mă dezambaleze încet în lumina delicată a dormitorului nostru. Cât de dor îmi e de asta. * Ben s-a închis la el în cameră azi după școală și când am ciocănit mi-a spus să nu intru pentru că lucra. Nu-i stă în fire - sper că e bine. Mereu am crezut că el e cel tare când erau mici, dar - ce ciudat - a crescut și a ajuns să fie cel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Dormeam profund: nu sunt așa mereu la ora aia, dar eram foarte obosit după antrenamentul la fotbal. Ascultasem la player și cred că adormisem cât încă mai mergea sau cel puțin cu căștile în urechi, pentru că nu l-am auzit ciocănind, și el face chestia asta-ntotdeauna. Deși - abia acum m-am gândit la asta - poate că de data asta nu a ciocănit? Cum am zis, în ultima vreme face astfel de chestii de-a dreptul ciudate. Poate c-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că adormisem cât încă mai mergea sau cel puțin cu căștile în urechi, pentru că nu l-am auzit ciocănind, și el face chestia asta-ntotdeauna. Deși - abia acum m-am gândit la asta - poate că de data asta nu a ciocănit? Cum am zis, în ultima vreme face astfel de chestii de-a dreptul ciudate. Poate c-a intrat pur și simplu. În orice caz, stătea chiar lângă pat și doar mă privea. Mereu e destulă lumină pe stradă ca să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie deprimant. În condiții mai apropiate de normal, cu siguranță că Judy și cu mine am fi râs de asta, dar în clipa aceea, lucru deloc surprinzător, nu părea deloc amuzată. —Bună, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se lăsă jos pe pardoseală de marmură. "Nu sânt Clar! Le-au luat, le-au azvârlit pe fereastră sau le-au dat foc, dracu' să-i ia, dar nu sînt! Totul a fost inutil, îngrozitor de inutil. Afară doar..." Începu să ciocănească pereții. * Melania Lupu îl văzu prima și tresări. Dascălu semăna cu un diavol, îngrozitor de murdar, cu fața mânjită și părul în ochi, cu hainele sfâșiate. Râdea și dinții îi străluceau albi pe obrazul smead. Dădu cu ochii de Nucu Scarlat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie: ― A mai crăpat unul! Și ciocăni cu unghia încovoiată în ziar indicând rândurile dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum 49 de ani... Da, un mare rău. Eram elev la liceul militar din Craiova. Chicoti: Kaput! L-am șters de pe listă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
murit, dar unde e cadavrul... Ca într-un film de groază! Nu sânt isteț din cale afară, dar am așa o impresie, în organism, că răsuciți între degete o monedă calpă. Începu să râdă. Îl aud pe subordonatul dumneavoastră cum ciocănește pereții. Pur și simplu te apucă mila. L-o fi așteptând nevasta, s-a răcit tocana, copiii ăia trebuie și ei bătuți... Aici, în casă, nu poți camufla un singur ac! Ziduri perfecte, fără o nișă, o singură cămară, coridoare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bărbat, fiindcă eu rețin numai ce are legătură cu sufletul. Eternul bărbat - Alexandru. 2 Alexandru bătu discret în ușă, dar nu primi nici un răspuns. Era cu cămașa descheiată și fără lavalieră, iar peste cămașă avea o vestă gris perle. Mai ciocăni o dată, ceva mai tare, și-și lipi urechea de lemnul bine lustruit, dar tot n-auzi nimic. Privi spre pendulă, era 11 și câteva minute. Se hotărî să intre, cu riscul de a-și trezi musafirul, dar nu, îl găsi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-și schimbă înfățișarea cu mustăți noi. Se auziră tot felul de comentarii încrucișate, unii se uitară la Dan și la nou crescuta lui mustăcioară, și câțiva își priviră cu interes degetele. Iulia, care era penultima, rămase așezată, și Alexandru ciocăni cu lingurița în paharul lui, ca s-o ajute. Spre mirarea tuturor fata se întoarse spre Dan: — Domnule Crețu, cum traduceți Vanity Fair? — Păi, Bâlciul deșertăciunilor, nu? — Formidabil, spuse Peppin Mirto, e grozav, n-ați stat o clipă pe gânduri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la copac la copac, cercetează crengile uscate, ciocănește în coaja copacilor bătrâni și vorbește cu ei: Ei, cireșule! Vezi că ți s au uscat câteva crengi. Cred că e timpul să ți le dau jos, nu? Ce zici? Bună dimineața, nucule! Furtuna de aseară ți-a rupt un
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre cu pene frumos colorate, ciocul ascuțit care se sprijinea în coada tare și ciocănea cu ciocul în scoarța copacului, apoi asculta răspunsul acestuia. Ei, părule, cum te simți azi? Mulțumesc, doctore, bine. Dar vezi că un vierme îmi roade tulpina acolo, mai la dreapta. Limba ascuțită a păsării a prins dușmanul prin crăpătura formată
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]