1,905 matches
-
care pot afla regulatorul statornic al inteligenței și caracterului și izvorul simțului istoric. Peste o jumătate de veac, în Cuvântul înainte la revista Favonius din 1926, N.I. Herescu explică titlul noii publicații ca simbol al redeșteptării valorilor clasice mereu actuale : Clasicismul, noi îl înțelegem așa : în veșnică devenire. Numele de „Favonius” dat acestei publicații arată tocmai intenția de a stârni în studiul literaturilor clasice un vînt nou de primăvară, de tinerețe, de actualitate. Viitorul profesor de literatură latină la universitatea bucureșteană
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acestei publicații arată tocmai intenția de a stârni în studiul literaturilor clasice un vînt nou de primăvară, de tinerețe, de actualitate. Viitorul profesor de literatură latină la universitatea bucureșteană refuză reducerea disciplinei la dimensiunea ei științifică, precum și înțelegerea limitată a clasicismului practicată de specialiștii interesați să supună disecției textele vechi doar pentru a identifica structuri lingvistice rare : Cine, într-o odă din Horațiu sau un cîntec din Catul, într-o satiră din Juvenal sau o pagină din Tacit, nu vede decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pagină din Tacit, nu vede decât un text în care să caute, lacom, o construcție gramaticală rară sau un pasaj pasibil de interpretări controversate, să închidă, fără să meargă mai departe, paginile acestei publicații. Convins de faptul că, înainte de toate, clasicismul înseamnă tinerețe, Herescu susține că acesta răspunde întrebărilor oamenilor din toate timpurile, răsfrângându-se asupra creației culturale, ca și asupra modului de a fi al generațiilor succesive : Nu intrăm în bibliotecă pentru a șterge de pe pagini îngălbenite un praf sub
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apropiem de literatura clasică, cu sufletul de azi. Căci numai prinzând-o în unghiul vizual al ochiului nostru modern, putem aprecia cât valorează pentru noi. Și ceea ce ne interesează este atât : cât valorează pentru noi. Preocupat de valorile actuale ale clasicismului, de ecourile acestuia în conștiințele moderne, el nu are în vedere o lume moartă, definitiv fixată în trăsături rigide, ci una în perpetuă devenire. În pofida argumentației diferite, Mihai Eminescu și N.I. Herescu întrebuințează unele expresii similare în pledoariile lor. Poetul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ultimii ani ai vieții, acesta a oferit o imagine senină a epocii augustane în Fântâna Blanduziei (1884) și o imagine dramatică în Ovidiu (1885), el proiectând să scrie și tragedia Virgiliu pentru a întregi o trilogie închinată marilor poeți ai clasicismului latin. După mărturia prietenului său Ollănescu-Ascanio - traducătorul lui Horațiu căruia dramaturgul i-a cerut să compună notița biobibliografică din deschiderea piesei Fântâna Blanduziei -, Alecsandri recita cu ușurință din Eneida. Textul piesei este însoțit de numeroase note redactate de autor care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
exegeza tragicilor greci. Postfață Dramaturgii români și Antichitatea Fără ca vreun curent literar din secolele al XIX- lea și al XX-lea să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul francez, mai mulți dramaturgi ai epocii se întorc la vechile mituri conferindu-le semnificații noi. În opere inspirate din tragedia elină, autorii moderni exprimă tendințe contemporane specifice. Corespondența situațiilor și a stărilor de spirit se explică prin perenitatea problemelor general
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contemporane, atitudine exprimată în textul publicat în 1919 sub titlul Il ritorno al mestiere (Reîntoarcerea la meserie), a cărui primă frază reprezintă un adevărat manifest: Pictor classicus sum ("Eu sînt un pictor clasic"). Este destul de lungă lista artiștilor al căror clasicism nu este rezultatul unei convertiri provocată de vîrsta maturității și de preocuparea de a găsi sau de a regăsi un public, ci al unei simple prelungiri a unor tendințe mai vechi pe care, zgomotul plăcut în jurul curentelor de avangardă încă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Benjamin Britten, a căror operă este de altfel posterioară celui de al doilea război mondial. Scriitori și artiști "angajați" Literatura europeană dintre cele două războaie, mai ales cea din deceniul 2, care nu se întoarce pur și simplu la izvoarele clasicismului și ale tradiției, ca cea din Franța, reprezentată de exemplu de Anatole Francé care moare în 1924 la vîrsta de 80 de ani, trei ani după ce a primit premiul Nobel, se caracterizează așa cum am văzut prin încercarea de a evada
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
romanescă a lui Graham Green, la început destul de tradițională, lucrările profetice ale lui George Orwell și mai ales inovațiile din arta dramatică ale lui T.S. Eliot și din romanele lui Lawrence Durrel, de-abia în anii 50 vor fi zdruncinate clasicismul și conformismul literar prin acei angry young men ale căror îndrăzneli inovatoare sînt contemporane cu cele ale generației beat de dincolo de Atlantic. La această dată, epicentrul inovației literare se deplasează din nou spre Franța, unde valul "existențialist" a cuprins tineri
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de obiceiuri, populațiile sale sînt tributare unei civilizații comune care, de la îndepărtatul trecut greco-roman la o revoluție industrială mai mult sau mai puțin precoce, trecînd prin creștinism (roman sau bizantin), prin modelele artistice ale Evului Mediu, ale Renașterii, Barocului sau Clasicismului, prin influența Revoluției franceze sau a principiilor naționale, o privesc în mod direct și în întregime. Altfel spus, ea capătă conștiința existenței unei identități europene, regăsind astfel o realitate înscrisă în însăși istoria ei. Nu am văzut oare înflorind Evoluția
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în care se regăsesc ecouri ale vechii Elade. Mitropolia veche, renovată în zilele noastre, purta hramul Sf. Gheorghe, temeliile i s-au pus pe la 1760 de mitropolitul Gavriil Calimachi. Veacurile se scurg și ele, încet, încet se face trecerea spre clasicism, începe construirea marii Catedrale din Iași (piatra de temelie în 1833), arhitect Al. Orăscu, pictor Gh. Tattarescu, a cărei forță de sinteză a dus la armonizarea rigorilor bizantine cu altele renascentiste. Ne-am oprit doar la cele mai reprezentative mănăstiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asupra stilurilor adaptate în funcție de epocă, amplasament, mediul ambient și gustul rafinat al voievozilor și domnitorilor sub care s-au înălțat aceste lăcașuri de religie și artă. Ele conferă Cetății atmosfera de medieval, efectul artistic remarcabil, nota armoniei coexistând cu elementele clasicismului și modernismului. Spiritul critic ieșean a impus ideea adaptării formei la conținut și nu invers. Sacralitatea și arta pot fi luate ca un concept universal. Vechiul și modernul își dau mâna, dovadă și faptul că arhitecții români au creat stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ca-ntr-un creuzet de conservare, ceea ce-i conferă sentimentul de rafinare triată, selectată cu atenție și, până la urmă, voluptatea intelectuală de a crea ceva ales, distins. Poate orașul romantic și-a avut carențele, slăbiciunile, neîmplinirile lui. A acceptat, firește, clasicismul, modernismul și mai recent postmodernismul (cu toate controversele lui) impuse de atitudinile unui alt timp, de stiluri și concepții ale altor vremuri, care nu puteau fi oprite în loc. Și nici n-ar fi fost bine. Dar nostalgicele existențe sunt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bârne de stejar, ctitorită în noua arhitectură de Savin Smucilă vel Ban (de aici și numele Banu) la anul 1705. După incendiu, renaște sub oblăduirea mitropolitului Iacob Stamati. În timp, monumentul a devenit un obiectiv arhitectonic depășind barocul și evidențiind clasicismul secolului al XVII-lea, adaptat curentelor artistice ale Europei. Dincolo de valoarea arhitectonică a bisericii, bine individualizată în spațiul nostru ieșean, pictura murală a fost refăcută în stil neoclasic, în felul acesta s-a readus imagistica religioasă în forma ei inițială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina Victoria a Marii Britanii murise în 1901, spiritul victorian avea să persiste -, nu numai în plan social.) După o mie nouă sute, în interiorul literaturii noastre, lucrurile evoluează altfel decât în veacul Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aresta pentru mai puțin decât nimic! Nu, nu revolta tinerilor mă supără, ei au dreptul la revoltă ca orice nouă, reală generație literară, așa cum Victor Hugo și ciracii săi au „avut dreptul” de a scandaliza opinia publică sclerozată de rigorile clasicismului Învechit. De fapt, azi nici nu mai asistăm la o singură „revoltă”, cea a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ignatio de Loyola: A.M.D.G - ad majorem Dei gloriam; dus apoi cu fermitate de Unguri În pușcăriile de la Szeghedin de fiecare dată când se afla În „vacanță parlamentară”. Un Titu Maiorescu care Îi Învață pe Români logica și fundează clasicismul românesc pe bazele postiluminismului german; un Lucian Blaga, primul Român care „Îndrăznește” un sistem filosofic, post-kantian, demonstrând că acea populație de „păstori transhumanți” este capabilă să abordeze construcțiile cele mai riguroase ale gândului, un Blaga Încă pe jumătate un necunoscut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și carierele!”, a publicat nu puține „materiale” de calitate, poezii, maxime - gen În care este maestru! - și articole polemice ample și Înflăcărate. În acestea, cîteva nume erau ținte predilecte: Crohmălniceanu, criticul care În perioada stalinistă a „mitraliat” marile valori ale clasicismului literar românesc În frunte cu Maiorescu și Blaga, corespondent asiduu la Scînteia roșie, ocupând posturi importante În ierarhia administrativă literară, redactor-șef al revistei Viața Românească etc. - În „era Ceaușeascu”, ca și alți foști marxiști fanatici sau coreligionari activiști (Crohmălniceanu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga civilizație a epocii în curs, întrupând un nou Zeitgest, cum crede Jean-François Lyotard? Optăm pentru o înțelegere a postmodernismului ca un câmp de manifestare a modernismului copt, ca un fel de clasicism al său. O caracteristică definitorie a modernismului ajuns la acest stadiu o constituie recursul la toate procedeele sale omologate până acum, într-un soi de aliniere bidimensională, de simultaneitate. Timpul se comprimă în această perioadă a actualizării rețetelor creatoare. Rezultă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a "complexității umanului și realului", cu deplasarea accentului "de la text la receptor, de la intensitatea stilistică la intensitatea comunicării" și regândirea "omului concret, integral, ireductibl", cu profeția uluitoare: "Reumanizarea poeziei constituie, acum, marea ei șansă, șansa depășirii manierismului printr-un nou clasicism. Un "clasicism" cum n-a mai fost altul. Un antropocentrism nemărginit", ei, bine, toate aceste idei care și-au sporit forța anticipativă cu trecerea anilor, pot fi ilustrate cuvânt de cuvânt cu poezia din 1978 a Ilenei Zubașcu, atât din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umanului și realului", cu deplasarea accentului "de la text la receptor, de la intensitatea stilistică la intensitatea comunicării" și regândirea "omului concret, integral, ireductibl", cu profeția uluitoare: "Reumanizarea poeziei constituie, acum, marea ei șansă, șansa depășirii manierismului printr-un nou clasicism. Un "clasicism" cum n-a mai fost altul. Un antropocentrism nemărginit", ei, bine, toate aceste idei care și-au sporit forța anticipativă cu trecerea anilor, pot fi ilustrate cuvânt de cuvânt cu poezia din 1978 a Ilenei Zubașcu, atât din cele 12
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de presă a izbucnit. Replicile care i se dau lui Panait Istrati și insistenților săi elogiatori, în speță H. Sanielevici care publică în Adevărul literar și artistic (septembrie 1924) un amplu studiu de analiză asupra operei lui Panait Istrati, intitulat Clasicismul proletariatului, discută în principal chestiunea națională, în care cei doi scriitori, Istrati și Eminescu devin repere și ținte diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de părere Mihai Cimpoi și pe această linie își conduce discursul critic în secțiunea Integrări tipologice și categoriale. Eminescu este în bună măsură un clasic ("Clasicitatea eminesciană se identifică azi cu canonicitatea"); coordonatele acestei apartenențe sunt expuse în subcapitolul intitulat Clasicismul. La fel sunt identificate coordonatele romantice (Romantismul), una dintre acestea definindu-se prin aspirația spre Absolut, iar omul romantic Eminescu "este "revoluționar"", ca toți romanticii și "se opune ordinii, disciplinei, îngustimii gustului, fiind preocupat de proclamarea "independenței artei"", refuzând orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]