1,639 matches
-
tu, zeiță, nobilă și virginală, fluturîndu-ți părul În care apa mării nu s-a uscat Încă. Soarele Îmi dogorește trupul și ce rost are să dau nisipului alt Înțeles, cînd nicăieri nu ne Încîntă mai mult o palmă omenească transformată În clepsidră? Tălpile tale, zeiță, se Înfioară de plăcere atingînd nisipul umed și cald și dacă trebuie să Învățăm ceva de la zei, atunci trebuie să Învăț de la tine că nisipul acesta cîntă viața, nu nevoia de a fugi Într-o piramidă. Trebuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se țin lanț, bucuriile sînt despuiate, obținute fără dragoste. Nimeni nu știe ziua și anul În care se afla, deoarece toate clepsidrele au fost aruncate În mare și nu mai există timp, nimeni nu știe cînd s-a născut, cînd au murit ceilalți, ce vîrstă are și cam cît mai are de trăit el Însuși. Nimeni n-are voie să-și pună
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care a coborît, cerînd trecutului imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din dispreț. Alt animal n-ar fi rezistat culcat pe nisipuri... Acești ochi pustii privesc moartea ironic numai pentru a o transforma În eroare a eternității, În vreme ce soarele trece deasupra unor piramide care nu ascund nimic mai mult decît o clepsidră... Dar chiar nisipul o va renaște pe Fata Morgana. Niciodată natura n-ar fi putut să improvizeze ceva atît de măreț și zadarnic cum este o piramidă. Pe ea s-ar putea săpa ambele inscripții de la Delfi, de pe frontonul templului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care-i iubesc; aici trăiesc o aventură Încă și am nostalgia lucrurilor firești; dragostea mea nevoită o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o parte din nemurire. Să mă tem oare mai mult de dragoste decît de moarte?... Pentru că nu există, poate, decît acest fir de nisip care cade acum din clepsidră. Iar următorul nici nu știu dacă va mai cădea...) Endimion se teme de luciditate ca Ulise de largul mării. Pipăie marginile somnului și se cufundă În vis. Pentru el firul Ariadnei care-l scoate din labirint este un drum dureros
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întîmple și nu s-a Întîmplat; o pasiune care trebuise să Înflorească și buzele au amuțit Înainte de a pronunța primul cuvînt. Spunînd aceasta a luat un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Totul e pierdut. - Cu felul în care pui problema nu faci decât să fugi de tine însuți. Trebuie să înveți chiar și din experiența altora cum să înfrunți această cumplită boală. Aminteșteți că nici un moment din viață nu se repetă. Clepsidra existenței o poți întoarce. Ai curajul și schimbă-ți convingerile despre situația în care te afli. - Jur că am să fac așa cum mă instruiești tu! - Iată, pot spune în acest moment că mă bucur pentru că devii cooperant. - Am uitat să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Acestea se refereau la o serie de producții de poezie și proză cu conținut evazionist (sic!, n.n.), dominat de viziuni cenușii prezente, de cele mai multe ori, În culegerile cenaclurilor literare și, mai frecvent, În revistele școlare”. Cenzorul dăduse ca exemple poezia „Clepsidră” ce ar fi trebuit să apară În revista „Aripi tinere” a Liceului nr.1 Bârlad și povestirea „Raid de studiu” despre care spusese că „...are caracter mistic, profund religios” or, după cum prea bine se știe, tovarășii comuniștii aveau o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În odaia domnului s-a făcut liniște. Ștefan își aruncă ochii către crucifixul de deasupra căminului, cu Iisus răstignit. Câte zile ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de casă, ce moțăie pe pernuța lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe jilț, la masă. Ștefan ia de pe farfurie o ciosvârtă de berbec. O figură, 'talianu' ista... Vrei? îl îmbie cu ciosvârta pe Tăutu, dar acesta clatină din cap. Altă pricină? continuă Ștefan cu gura plină. Da' scurt! Pe scurt! Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un moșneag, un răzăș din Broscăuți, care, de trei zile, adastă în genunchi la porțile cetății cu jalba-n proțap și rogojina aprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
visează. Ascensiunea lui Mahomed poate și trebuie oprită. Europa trebuie să se apere cu sabia, nu cu busuiocul și cu ramura de măslin. Uniți, să aducem pacea, veacul de aur al Sfințiilor tăi și al lui Iisus al nostru... Răstoarnă clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul. Ești "mare" Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni clepsidra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clepsidra ce începe iar și iar să măsoare timpul. Ești "mare" Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni clepsidra? Au faci niscaiva socoteli? Socotesc clipele ce se scurg, se destăinuie Ștefan, să nu uit că timpul trece și odată cu el viața... Mi-e teamă că n-am s-apuc să termin ce-am început, tot ce-am visat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai grăbesc să le golească. Nu mă gândesc decât la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți în tractat oștenii lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
avut timp? Cu turcii aiștea... Doar știi... O s-o scot! O s-o scot!... Noapte bună, Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și odoare: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta... În smârcurile celea... Ștefan, amintindu-și, hohotește: Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și, odată cu ea, trecem și noi... Uite, mangosâta aiasta, arată el clepsidra fir cu fir, ne fură clipele, zilele, ne fură viața... Doar moartea o oprește... Și tu?!... Ce stai ca o momâie?! Mișcă! Fă-ți slujba! Cu mâini tremurânde, Negrilă se face a duce la gură pocalul, "ia credința", îl lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sur la terre blanche/ À la langue d’ambre et de verre frottés/ Ma femme à la langue d’hostie poignardée...” (Pe curând, femeia mea cu păr de foc de lemn/ Cu gânduri de fulgere de căldură/ Cu talie de clepsidră/ Femeia mea cu talie de castor între dinții tigrului/ Femeia mea cu gura de cocardă și buchet de stele de ultimă grandoare/ Cu dinți de șoareci albi pe pământ alb/ Cu limbă de ambră și sticlă frecate/ Femeia mea cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
către o anume extremitate, ca într-un spațiu pierdut; dar semăna cu Vaticanul, pe care îl cunosc. Eu, singur, dar flancat de coloane de sentinele care îmi transmit și un sentiment de amenințare. De fapt nu sunt sentinele, sunt niște clepsidre uriașe, prin transparența sticlelor lor zărindu-se nisipul care curge repede, repede. Un avertisment clar, care îmi atrage atenția asupra problemei principale: lipsa de timp, un avertisment hipertrofiat, pentru a fi avertizat cu severitate. Iată că inconștientul mă mustră. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adân cimii cu sonda (o bucată de fier atârnată de o parâmă, scufundată până la fundul apei, care putea colecta și mostre din sol). Pe un vas pirateresc, unde educația putea lipsi cu desăvârșire în rândul echipajului, navigatorul trebuia să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
orientarea după repere celeste (soare, lună, stele) ; măsurarea vitezei cu loch-ul (scândura legată cu o sfoară cu noduri, care se arunca în apă, numărându-se numărul de noduri trecute prin palmă, într-o unitate de timp calculată cu o clepsidră) ; măsurarea adâncimii cu sonda (o bucată de fier atârnată de o parâmă, scufundată până la fundul apei, care putea colecta și mostre din sol). Pe un vas pirateresc, unde educația putea lipsi cu desăvârșire în rândul echipajului, navigatorul trebuia să aibă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
susține că prima înregistrare a unui steag negru datează de la 1700, când un pirat francez, Emanuel Wynne, l-ar fi folosit urmărind vasul Poole din Santiago. Căpitanul acestuia l-a descris ca având un craniu cu oase încrucișate și o clepsidră. După același autor, cea mai veche mențiune a unui steag roșu ar proveni de pe la 1719, iar după aceea, rapoartele despre atacuri în care s-au folosit drapele piraterești roșii și negre, sub numele de Jolly Roger, s-au înmulțit 8
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
9, prima apariție a unui steag de pirați vine din procesul căpitanului John Quelch, care a fost executat împreună cu echipajul său la Boston, în 1702. El ar fi abordat în urmărirea vaselor-victimă un drapel ornamentat cu un schelet, cu o clepsidră într-o mână și o lance în inimă, din care sar trei picături de sânge. Denominația Jolly Roger sau Old Roger are și ea origini disputabile. Cordingly, Rediker, Pringle au pro pus câteva ipoteze destul de veridice. Jolie rouge înseamnă steag
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
jurnal, câți oameni i-a ucis furtuna). Simbolul morții (tigva, scheletul) era folosit, deci, ca figură puternic asociată luptei pentru supraviețuire, dar și ca semn care trebuie să inoculeze, prin sugestiile violente, teama și predarea necondiționată. Celelalte desene completau sugestia : clepsidra - timpul scurt lăsat pentru predare, inima - pericolul fatal, omul dezbrăcat - deposedarea de bunuri, sabia sau sulița - instrumentele de ucis. Metodă de persuasiune subită, nu de legitimare națională, steagul negru, cu un craniu alb și două oase sau cu două săbii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]