3,262 matches
-
adaugă cele trei funcții de bază și anume predica, săvârșirea sfintelor taine (sacrificarea) și jurisdicția sacerdotală (judecarea), toate trei fiind consacrate prin ceea ce Hristos și Apostolii au săvârșit în timpul vieții lor pământene. Prima datorie și cea mai importantă a unui cleric este să răspândească cuvântul evangheliei, explicându-l pe înțelesul poporului și, în același timp, să combată cu toată vigoarea viciile omenești. Singura lui armă însă este cuvântul, împlinind astfel cuvintele lui Hristos către apostoli: „Mergeți și învățați toate neamurile”. Neavând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos trebuie cunoscut prin predică, iar cel supus primirii sfintelor taine (îndeosebi botezul și împărtășania) trebuie să adere în deplină cunoștință de cauză. Cea de a treia funcție - judecarea, nu poate fi decât una spirituală aplicată credincioșilor după spovedanie, sau clericilor din partea ierarhilor. Jurisdicția sacerdotală privește în egală măsură pe credincioși și pe dascălii acestora (preoții) și chiar pe ierarhi. Dacă pentru credincios căderea în păcat, mărturisită prin spovedanie este sancționată spiritual prin canon și îndemnul de a nu mai greși
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ambițioși și chiar femei pentru ocuparea scaunului papal, fenomen ce a măcinat Biserica din Roma. În parte scenariul este asemănător bisericii bizantine unde avuseseră loc aceleași fenomene. Corupția și simonia a cuprins și aici episcopatele, mănăstirile și bună parte din clerici. Semnalul de început a fost dat în 14 când scaunul Sfântului Petru încape pe mâna unor femei de moralitate îndoielnică. Teodora metresa lui Adalbert (margraf de Tusculum) reușește prin intrigi să ridice la rang de Papă pe un concubin al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
formulă funestă ce avea să fie utilizată mai târziu chiar de Luther) moare curând, în locul său fiind ales Baltazar Cosso, sub numele de Ioan al XXIII-lea (1410). Noul papă avea înclinații cu totul lumești, fiind mai mult războinic decât cleric. Conciliabulul de la Constantza a fost întrunit din inițiativa regelui Sigismund al Germaniei care dorea să vadă odată încheiată schisma papală, mai ales că erezia lui Wiclef în Anglia și a lui Jan Hus în Bohemia izbucniseră și erau în plină
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
V-lea), votul fiind dat de 24 cardinali și câte 6 delegați din fiecare națiune: franceză, engleză, italiană, germană și spaniolă. Ultimul conciliabul din Bâle a avut drept scop să înjosească autoritatea papală. Constituit din 20 episcopi și peste 600 clerici inferiori și doctori în teologie, l-au citat pe papă să compară in fața lor cu amenințarea de a fi depus, ceea ce s-a și întâmplat ca urmare a refuzului acestuia, alegându-se în final un antipapă. Adevăratul papă convoacă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
diaspora ortodoxă română” unde situația avea să fie mult mai dramatică. De pildă în Basarabia au fost desființate peste 800 de biserici. Cu excepția unei mănăstiri toate celelalte au fost desființate. Conducerea vieții pastorale a fost exercitată de ierarhi ruși, numeroși clerici au fost deportați, iar formarea clerului a fost preluată de seminariile rusești. Prin dezorganizarea vieții religioase și mai ales prin ofensiva bisericii ruse s-a ajuns în situația ca pe teritoriul Basarabiei să funcționeze două biserici ortodoxe paralele, situație care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
politic obținut prin forța represiunii comuniste căreia i-au căzut victimă majoritatea ierarhilor, deși istoriografia bisericească prezintă acest aspect ca o împlinire a unei cerințe populare din partea credincioșilor. O dovadă în plus sunt și persecuțiile la care au fost supuși clericii și credincioșii uniți în perioada comunistă și situația tulbure apărută după 18 între cele două biserici, atât la nivelul ierarhilor cât și la nivelul pretențiilor patrimoniale, aspecte nerezolvate nici astăzi. Unde este Creștinismul astăzi? Cele peste 120 de variante ale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un scriptorium, loc rezervat copierii și decorării manuscriselor după exemplul Viviarium-ului lui Cassiodor. În spiritul fondatorilor ordinului, această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane: latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine; călugării recopiau și operele autorilor din Antichitate, mai puțin pentru text cît pentru limbă, pentru a învăța latina și a o pune mai bine în practică. Păstrarea acestei literaturi poate fi și o
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
erau legate și în stofă. 5. Bibliotecile. Principalele biblioteci se găseau în mănăstirile ale căror scriptoria erau aproape singurii producători de cărți. Existau și cîteva biblioteci laice, adunate de regi sau de personalități; preoții și episcopii aveau colecții personale; simplii clerici sau călugării dețineau ei înșiși cîteva volume, uneori mai multe. Toate aceste colecții particulare aveau un caracter precar; numai bibliotecile mănăstirilor și ale bisericilor se puteau mîndri cu exemplare ca cele descrise anterior. E greu de apreciat importanța numerică a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
studenților care trebuiau să facă apel la ajutoare profesionale. De aceea, meseriile legate de carte se organizează într-o strînsă legătură cu universitățile; cei care le practicau împărtășeau privilegiile acestora din urmă, dar suportau și controlul lor. Alături de copiști, adesea clericii, uneori studenți nevoiași, au apărut două profesii cu caracter comercial. Librarul era un negustor sau mai curînd un depozitar al cărților; manuscrisele, care rămîneau rare, circulau mult și erau adesea revîndute; acestea îi întrețineau negoțul. Staționarul avea un rol mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
adus mai multe servicii tehnicii publicînd, de exemplu, tratatele de arhitectură ale lui Alberti și lucrările de artă militară ale lui Valturio. Textele scrise în limba populară nu atingeau un sfert din producție, publicul cărții rămînînd în majoritate cel al clericilor. Multe sînt traduceri, fie ale lucrărilor de evlavie și de morală, fie ale clasicilor editați atunci. Sînt puține lucrări originale și contemporane, în afara romanelor cavalerești care nu se bucurau de un succes prea mare. Așadar, editorii secolului al XV-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cele patru Evanghelii în română (Brașov, 1561) și o traducere românească (pe la 1574) a Învățăturilor Prințului Neagoe Basarab către fiul său (originalul în greacă). Limba română literară a fost practicată mai întâi cum s-a întâmplat în toate țările de clerici, care țineau școli. Primul autor român citat a fost Varlaam (1580-1657), mitropolit al Moldovei. El a scris împotriva Catehismului luteran. Primul poet a fost mitropolitul Dosoftei: a compus Psalmi. Poezia Antologia românească se deschide cu numele lui Iancu Văcărescu, descendent
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Institutul de istorie Nicolae Iorga din București, elaborând o serie de lucrări cu caracter ecleziastic, istoric și juridic dintre care 28 de titluri sunt înregistrate ca exemplar unic la biblioteca Institutului. Dintre acestea amintim Alegerea ierarhiilor în biserica ortodoxă română, Clericii în serviciul juridic, Dreptul ctitorie în țara Românească și Moldova, Constituirea și natura juridică a fundațiilor în Evul Mediu, Instituții medievale Românești, înfrățirea de moșie, Jurătorii, Prescripția și dreptul bisericesc ortodox, Istoria dreptului românesc (3 volume), Biblioteci umaniste românești. Istorie-semnificații etc.
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Sediul Institutului Fran ței, cu toate Academiile sale, este una dintre cele mai grațioase și mai reprezentative clădiri ale Parisului, concepută de Louis Le Vau, arhitectul bijuteriilor în piatră de la Versailles și Vaux-le-Vicomte. Aici, la Cupolă, este înmormântat însuși marele cleric, care a lăsat domeniului și biblioteca sa, de o valoare inestimabilă. Timp de o lună și jumătate, am trecut de nenumărate ori prin față. Ridic ochii către ferestrele de la primul etaj, partea dreaptă, cum privești frontal. — Cum e să te
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
bunicului meu, în calitate de „ultim memorandist“ (fuseseră deci împreună la Viena, „la împăratul“, în 1892). L-am revăzut acum întâmplător, poate la mătușă-mea, și, auzind că scriu poezii, m-a invitat la dânsul, să i le arăt. De fapt, bătrânul cleric n-avea nimic comun cu literatura, era doar un publicist, un cultural înclinat mai mult spre probleme istorico-politice pe linie națională, mărginindu se la broșuri și articole de gazetă, rămas cu gustul, cât va fi avut, la sămănătoriști, însă eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
politică, sugerându-i termenii de încheiere a pactului numit Sfânta Alianță între Rusia, Prusia și Austria. După ce relațiile cu țarul se răcesc, își continuă prelegerile cu același mare succes de public. LACORDAIRE, JEAN-BAPTISTE HENRI DOMINIQUE ăCôte d’Or, 1802-Sorèze, 1861). Cleric și orator religios. Disci pol al lui Lamennais, cu care a înființat, în 1830, ziarul L’Avenir ăViitorul ), de orientare creștin-liberală, favorabil separării bisericii de stat; nu și-a urmat maestrul în ruptura sa cu Roma. După ce a ținut la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
carolingiene ne poate revela dacă Imperiul a fost conceput ca o realitate politică sau dacă a rămas la stadiul de conglomerat de popoare sortit destrămării. Instituțiile. La Aix-la-Chapelle, pe lîngă rege, pe lîngă familia și prietenii săi și pe lîngă *clericii săi se dezvoltă servicii centrale în jurul cîtorva personaje cheie: comitele palatului, care prezidează tribunalul în absența regelui; șambelanul, care se ocupă de "camera" regelui (camera), adică de vistieria acestuia, de încasările și de cheltuielile sale; *cancelarul care redactează și expediază
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în absența regelui; șambelanul, care se ocupă de "camera" regelui (camera), adică de vistieria acestuia, de încasările și de cheltuielile sale; *cancelarul care redactează și expediază acte scrise din ce în ce mai numeroase. La ordinele acestora se găsesc "funcționari", laici și mai ales clerici, formați pe loc. Acest ansamblu constituie palatul. În întregul imperiu, împăratul este reprezentat de *comiți cel puțin trei sute , care, numiți de el, au sarcina, împreună cu episcopii, de a sigura ordinea publică, de a-i aduna pe oamenii liberi, de a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
carolingiană Biserica carolingiană. Biserica de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea datorează totul suveranilor carolingieni. Ei au salvat creștinătatea de Islam, papalitatea de lombarzi și au susținut evanghelizarea Germaniei. Ei au asigurat reforma bisericii seculare clericii care trăiesc în lume și asigură cadrul religios pentru credincioși restaurînd *metropolele ecleziastice conduse de arhiepiscopi și o rețea strînsă de dioceze, ai căror episcopi sînt ajutați de colegii de *canonici, *consiliile de canonici ale catedralelor. Ei au reformat și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al X-lea: un rege care servește și care apără interesele celor mari. 10. Societatea feudală Progresiv, în decursul Evului Mediu, se elaborează o organizare originală a societății, care face distincție între lumea luptătorilor, cea a țăranilor și cea a clericilor. Aceasta este societatea feudală, în care se va încadra cvasi-totalitatea populației regatului vreme de mai multe secole. Pentru a caracteriza societatea Evului Mediu, în Franța și în ansamblul Occidentului, doi termeni sînt întrebuințați în mod curent: "*feudal", "feudalitate". Formați de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
investitura în funcție. La scară mai modestă, fondatorii unor biserici locale încasau veniturile din care lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
marile adunări ținute în Franța meridională Charroux, Limoges, Le Puy, Narbonne la sfîrșitul secolului al X-lea, "pacea lui Dumnezeu" are în vedere mai întîi plasarea anumitor locuri locuri de azil și a anumitor categorii de persoane considerate slabe țărani, clerici, pelerini, negustori...la adăpost de atacurile celor puternici. Aceștia sînt invitați să se angajeze prin jurămînt că respectă pacea (document 2, p.129); dacă nu-și respectă jurămîntul, ei se expun riscului unor sancțiuni ecleziastice grave precum excomunicarea. Apare apoi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la Latran și morale în special în domeniul vieții conjugale și de dezvoltare a unor forme de pietate cum ar fi pelerinajele. Îngrijirea trupurilor prin înmulțirea spitalelor, a ospiciilor (hôtels-Dieu), a azilelor (maisons-Dieu)... Toate acțiunile de asistență sînt în mîinile clericilor. La fel și acțiunile din domeniul învățămîntului, cu înnoirea școlilor catedrale; cele de la Chartres și de la Paris sînt cele mai cunoscute. Cruciada. Dar aceasta nu e totul. Biserica din epoca feudală, sub conducerea papei, a căutat să creștineze societatea sub
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Paris, Aubier, 1959, t. I, p. 335). Acest text provine din Istoria uciderii lui Carol cel Bun de Galbert de Bruges. La 2 martie 1127, contele de Flandra, Carol cel Bun, era asasinat la Bruges. Scandalizat de această crimă, un cleric din oraș, deja din vîrstă, povestește imediat evenimentele care, începînd cu urcarea pe tron a lui Carol cel Bun în 1119, au condus la moartea acestuia. Galbert se apucă din nou de scris în anul următor pentru a descrie problemele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
rostind un angajament de fidelitate. În schimb, seniorul procedează, prin înmînarea unui obiect simbolic aici, bastonul -, la investitura fiefului concedat vasalului. DOCUMENT 2 Jurămînt de pace la Beauvais (1023) "Nu voi invada în nici un fel bisericile [...] Nu voi asalta pe clericul și pe călugărul care nu poartă armele acestor vremuri, nici pe cel care îi însoțește fără lance și fără scut, numai dacă n-am motiv să mă plîng de ei sau dacă ei refuză ca în termen de cincisprezece zile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]