2,135 matches
-
Iulian Nuță este un tânăr inteligent și sensibil care are dreptate în tot ceea ce spune. Nici una dintre afirmațiile lui nu poate ‹ ‹ ‹ fi infirmată. „Din univers venind / În univers mă duc“; „Apusul este un nou răsărit“ etc. - asemenea adevăruri sunt de neclintit. Rămâne o singură problemă: toate aceste adevăruri care sunt de neclintit au fost descoperite de alți autori, cu mult înaintea lui Iulian Nuță. Din nefericire, Iulian Nuță nu i-a citit sau pur și simplu face abstracție de ei. Într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în tot ceea ce spune. Nici una dintre afirmațiile lui nu poate ‹ ‹ ‹ fi infirmată. „Din univers venind / În univers mă duc“; „Apusul este un nou răsărit“ etc. - asemenea adevăruri sunt de neclintit. Rămâne o singură problemă: toate aceste adevăruri care sunt de neclintit au fost descoperite de alți autori, cu mult înaintea lui Iulian Nuță. Din nefericire, Iulian Nuță nu i-a citit sau pur și simplu face abstracție de ei. Într-o carte de versuri de care pare foarte mândru (Vis fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită În afară, dar nu putea să facă nimic cu ea. Cum să-l salvăm pe băiatul ăsta idiot și băgăcios? Poate fi rănit. Și trebuie să plec. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt greutăți metalice, poate arme. Apoi simțise că o mână Îl ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de meșteri din Bucovina, din lemn de stejar amestecat cu oțel topit, apoi iar cu lemn și apoi cu plasă de fier, nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important. Credința celor care o apărau nu putuse fi clintită. Ei știau, fără Îndoială, că Întreaga țară era sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri, dacă nu cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zgomotele pe care le auzea, căpitanul Încerca să Înțeleagă ce se petrecea În jurul lui. Din câte Își dădea seama, de două zile sultanul părăsise tabăra. Nu definitiv, căci cortul imperial rămăsese În același loc, iar străjile din jurul lui nu se clinteau. Dar o situație urgentă Îl făcuse să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
La Vaslui pâna la atacul victorios al cavaleriei, la Valea Albă până la moarte. Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai ales, că tatăl lui o intuise. Alexandru se uită la Ștefănel, apoi la Pietro, și Întrebă: - Îmi scapă ceva? - Să mergem, spuse Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
important, o știa ea foarte bine. Adaptarea e cheia existenței umane, așa le spunea studen ților. Capacitatea de adaptare era una dintre forțele ei, alături de descifrarea stărilor de spirit și de rezistența la instabilitatea emo țională. Dar uite unde ajunsese, neclintită În timp, În așteptarea revenirii orașului la ceva pe care să-l poată recunoaște. Numai că asta nu se Întâmpla. Ea cunoscuse țara altfel, mai binevoitoare, Își Închipuia. Nu putea să sufere cuvântul ăsta, pentru ea era lăcrămos, Îi amintea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
marea arăta pe alocuri senină, pe alocuri sumbră și misterioasă. Lucrul acesta era firesc În Perdo, unde până și cea mai neînsemnată schimbare a vremii poate să ducă la transformarea Înfățișării insulei. Când soarele e În Înaltul cerului și de neclintit, suspiciunea că ar putea ploua ar părea ridicolă, dar la vreme ploioasă, când apa mustește de pretutindeni, pare că nici soarele, ivit iarăși pe cer, n ar mai seca vreodată toată mocirla. Erau Însă și altfel de zile, așa cum fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toamnă, când aprind lampioane și le așază În burțile dragonilor, astfel Încât pâlpâie, se schimbă și aruncă pe ziduri ciudate umbre mătăsoase. Însă știa bine că, oricât s-ar fi străduit el, nici orașul și nici dealurile n-aveau să se clintească din loc. Mami, i-a cerut el Înmuindu-și glasul, n-ai vrea tu să-mi mai spui câte ceva despre fratele meu? Nu, te rog, Johan, nu sunt În stare să vorbesc despre asta. Doamne! S-a șters la ochi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i fusese niciodată teamă de beznă. Noaptea, În Încăperea aceea lungă și pustie, cu paturi de pânză Înșirate de la un cap la altul, nu fusese niciodată lumină. Seara, când ziua cade dintr-odată În noapte, băieții nu se mai clinteau din loc, Înspăimântați de ce ar putea să le aducă noap tea. Unii adormeau de Îndată, alții se smiorcăiau, vorbeau Între ei ori se răsuceau de pe-o parte pe alta până când se trezeau pe jos. Johan nu dormea. Când frații
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie primiți de bună voie. Mai ales acolo unde nu existau nici un fel de pagube vizibile, iar casa, grajdul și hambarul se sprijineau parcă netulburate pe dreptul de succesiune; în plus, nici unei căpățâni de țăran din partea locului nu-i fusese clintit un fir de păr - mai ales acolo oamenii refuzau să accepte că războiul ce fusese atâta vreme ridicat în slăvi ca victorios, a fost pierdut, împreună cu cei păgubiți. Numai fiindcă fusese obligat de autorități, proprietarul gospodăriei le lăsase părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără a părăsi din ochi punctul de miră al portei de intrare, își recapitula în minte ziua aceea. Clopotul sunase din fericire tot la 12 punct pentru dejun; obiceiurile locului erau așa de statornice încit furtuna morală nu le putuse clinti. Mini se grăbise chiar înspre sufragerie, făcând socoteala că o jumătate de zi era mistuită. Dejunul fusese închinat cu lotul mîncărei, foarte aleasă ca totdeauna, Hallipa, fiind un gourmet. Foamea, care în excursiune e un ce de căpetenie, fiind complet
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își închipuise că acel pierde-vară - cum îi zicea uneori Rim, cu glasul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini, și rămase mirată când îl văzu intrând. Părea curios că e fratele doamnei Hallipa. Nici o asemănare! Mini nu băgase de seamă prezentarea. Lică? . . . și mai cum? Care fusese numele de fată al Lenorei Hallipa? Dinapoia biroului, Rim nu se clintise, salutând ca de la înălțimea unei tribune. Făcu numai un semn lui Nory, arătîndu-i un scaun apropiat. - Viu pentru Mini! declară Nory trîntindu-se alături de ea pe divan. Formau acum patru grupuri distincte: Rim - Nory cu Mini - Eliza cu Trubadurul - și Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu stai neclintit pe-o stea de genune, peste acest pământ mai arde o torță de gând. O, Doamne Ștefane, înger de veac, e sărbătoare în inimi și atâta iubire. Privește la orizonturi, prin temple mai zac arsele vânturi din vitejeasca-ți plutire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mult sentiment, iar consumul ăsta produce uzură, și uzura produce stricăciuni ale creierului care te aruncă într-un derizoriu al principiilor încît, deși la începutul relației cu cea cu care vrei să-ți petreci restul vieții, ești dur și de neclintit, nu concepi ca ea să flirteze cu altul, dacă te părăsește și ești prins adânc în relație, datorită chimiei dintre voi și obișnuinței, devii dependent, iar în momentul când nu mai e a ta intri în sevraj asemenea drogatului care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
chinuindu-se îngrozitor, mai ales că eu nu am participat intenționat la manevre, au venit amândoi lângă mine și mi-au făcut semne deloc discrete pentru mine și evident fără să fie văzute de cei doi, să mă car. Eram neclintit, mă uitam la ei și nu-mi venea să cred. Eram îndrăgostit de Vero. Mă îndrăgostisem de ea în ultimele treizeci și cinci de minute, cât a durat călătoria până în marină. Mi-am dat seama că pierdusem o bătălie pe care nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar totuși nu puteam să o fac așa, fără să-mi iau rămas-bun. Când m-am îndreptat către cei doi îmbrățișați, am văzut nemulțumirea pe fața celor doi martori, care mai mai că-mi blocau drumul. Cei doi nu se clinteau. I-am pus mâna pe umăr. Un cap plin de păr încîlcit de vânt s-a ridicat către mine. Printre șuvițele albicioase i-am deslușit ochii. Nu a scos nici un cuvânt, doar l-a înclinat puțin a părere de rău
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
se aprinse și mai tare Ilinca, așa ți-i treaba? Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar nu reuși nici măcar s-o clintească. În schimb își putu da seama că acoperă o intrare. Le arătă și celorlalți și începură cu toții să se lupte ca să dea lespedea deoparte. Dar munciră cu toții aproape un sfert de ceas, de curgeau sudorile de pe ei, fără să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită de la Úbeda, tăcerea ei, ca un surghiun mut în limba cuceritorilor, pe care nu o învață, lupta crâncenă cu durerea, mâna care se ridică spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]