16,530 matches
-
ne admiram reciproc, ușa s-a deschis și aliniați În spatele unei măicuțe am Înaintat spre altar. Aceasta, măicuța, s-a ocupat de așezarea noastră , noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului În spatele meu. Biserica era plină cu credincioși ( părerea lor), cu frați, rude, părinți. Doamne! Cum Îmi mai bătea inima! Gata să se spargă! În acel moment am trăit cu adevărat, sincer și curat, măreția evenimentului. De s-ar fi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
destul de rar, o bucată de păine și desigur, o damigeană cu apă. Cei care aveau În echipă și bărbați mai strecurau câte o sticlă de jumătate, cu țuică sau vin. Sapele erau bine ascuție și Împănate, să nu iasă din coadă. Nu puteau pleca de acasă fără pilă, ciocan și bucăți de lemn, să fie acolo În caz de nevoie. Ei! Aproape o binecuvântare viața la țară, dar fără muncă nu prea reușeai să faci față greutăților. Noaptea trecea cum trecea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fie descoperită, Încât, În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea, ca mai apoi s-o prindă de cele două cozi galbene (ca paiul de grâu care dă În pârgă) și s-o zgâlțâie binișor. Vino mai aproape, drăguțo, să-ți văd ochii! Voiai să scapi basma curată, dar se pare că norocul te-a ocolit. Ca un automat s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și când să fac pasul spre ușă, a Început să plouă abundent, astfel că, și alte persoane aflate prin apropiere s-au adăpostit În biserică. Vrând, nevrând, mă uitam cu coada ochiului la cei care intrau. La un moment dat, văd o femeie trecută de prima tinerețe, slăbuță, Îmbrăcată În negru de sus până jos, cu broboadă pe cap, așa cum cer bunele reguli ale bisericii. S-a Îndreptat către cele două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la copilărie! Eram tot mai mirată de cele auzite și nu-mi vedea să cred că mai există și astfel de rarități, În aceste vremuri tulburi, haotice și pline de primejdii, la orice pas. Blondă, cu părul Împletit Într-o coadă, ochi albaștri verzi, o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și dragostea cu care îi trata pe cumpărători, o făceau să pară o zână. Tot satul o îndrăgise și oamenii i se adresau, la rândul lor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
măsură. Agentul public din Australia își cere scuze atunci când este nevoit să te amendeze fiindcă ai încălcat o anumită regulă, dar te asigură că până la urmă totul va fi în ordine. Sunt impresionată de felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii nu numai că nu se îmbrâncesc dar nici nu se ating unii pe alții, păstrează o distanță apreciabilă față de cel care vorbește deja cu funcționarul de la ghișeu, față de cel care operează la bancomat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
avea ce jefui, toți erau la fel de săraci, iar violurile nu se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se publicau, se petreceau pe ascuns, în surdină, nimic interesant, se obișnuiseră să locuiască în blocuri de beton neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neîncălzite, să rabde de foame, de sete, de frică, să stea la cozi după rația de pâine, și ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un pachet de unt și zece ouă pe lună trebuia să alergi până îți venea rău, trebuia să stai nopți întregi la coadă. Dar soțul ei se purta de parcă magazinele ar fi fost doldora de bunătăți, iar ei ar avea venituri astronomice. La început tocmai această capacitate de detașare de mizeria zilnică a cucerit-o, apoi auzind zi de zi aceeași poveste, văzându
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hrănea din această poveste de dragoste intelectuală. Dar pe Aide a costat-o cariera universitară. Târziu și-a dat seama de naivitățile ei de atunci, de pasiunea științifică consumată degeaba. Profesorii se uitau la ea ca la o stea cu coadă, ea nu voia să accepte că ei sunt împărțiți în găști care se urau și se exterminau între ele ca bandele de la marginea orașului, nicio diferență între aceștia și cei care își negociau supremația asupra curvelor. 16 noiembrie, Sydney, ora
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de formă, fiindcă elevii veneau și-mi spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spuneau în șoaptă tovarășa, v-a ținut mama un loc la coadă, acum s-a dus la serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri extraordinare, eu plâng după ele. Erau multe lucruri proaste, dar erau câteva
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ascultă să înțeleagă dincotro bate vântul. Câțiva bețivi, povestește acesta, de la cârciuma Pescăruș, se îmbrânceau în piață și înjurau regimul. Ceva neobișnuit până acum, deoarece poți înjura regimul până te doare gura, dar trebuie să știi unde, de pildă la coadă, în timp ce aștepți salamul cu soia sau cele zece ouă, rația pe o lună, acolo poți să înjuri până îți vine rău, nimeni nu te bagă în seamă, oamenii flămânzi sunt furioși și la furie nimeni nu știe ce vorbește, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau la ele cu coada ochiului, fără să se atingă de ele. Ea insista, îi îmbia să se bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să vă țineți după mine". "De ce spui asta?" Aide râde din toată inima, un râs molipsitor. "V-am adoptat ca pe fiul meu, și pe el aș vrea să-l am lângă mine". "Ia-o înainte, am să mă țin coadă după tine, cu condiția să mă tutuiești". Femeia aceasta îi dă senzația că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plăcea munca", îi spune băiatul cel mic, în timp ce Zinzin încearcă să se ridice din pat. E o tâmpenie să te scoli la cinci dimineața, să mergi pe orice vreme și în orice condiții la serviciu, chiar dacă acolo tragi mâța de coadă sau tricotezi în sertar. Nici postcomunismul nu e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vioara țipă în tăcerea groasă din sală... Zinzin se uită spre loja unde s-a așezat Alex cu noua lui femeie, aceasta stă semeață, este cu un cap mai înaltă decât toți cei din lojă, are părul adunat într-o coadă la spate, cărunt pe jumătate, un păr gros, o șuviță albă de un lat de palmă îi pornește din frunte, privire maiestuoasă, Zinzin se apleacă peste vioară ca peste marginea unui pod, sub ea se zbat ape mâloase, podul se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din creier atașamentul față de altă ființă, fetele se culcă de-a valma cu bărbații nu fiindcă acest lucru le-ar produce vreo emoție, ci fiindcă așa este fun, ea visează să se urce înapoi în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce se dovedi a fi destul de lapidară. Nu spunea nimic mai mult decât îi relatase omul în uniformă albastră. După ce semnă, curierul salută și se retrase. Alex intră în curte, mângâie câinele ce îi ieși în întâmpinare dând vesel din coadă la vederea stăpânului, gudurându-se și arătându-și în acest fel întreaga afecțiune. Lăsând patrupedul dincolo de prag, străbătu întreaga casă până o întâlni pe Ina care robotea în bucătărie, urmărind mâncărurile ce clocoteau zorite pe aragaz. - Bună, draga mea! Cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]