1,605 matches
-
al societății elegante. Alături Grand Hôtel Broft, marele concurent al lui Hugues, însă cu o clientelă mai mică. Hristodor în strada Râureanu colț cu Podul Mogoșoaiei, restaurant pur oriental, foarte bine asortat căci bucătăria era condusă de soția lui Hristodor, coana Uța. Hotelul de Englitera avea restaurant la etaj. În locul actualei clădiri a restaurantului Epurescu 226 era o șandrama galbenă, o casă joasă de-i puteai pune mâna pe acoperiș, o adevărată ruină umedă, dar cu grădină, unde era restaurantul „La
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la birtul Hugues, actual Riegler, unde mânca de obicei, vede pe galantar o farfurie plină cu niște raci mari de toată frumusețea. Frecându și mâinile de satisfacție, Crețeanu poruncește: — Duceți-mi farfuria cu raci la masa mea. — Nu se poate, coane Nicule, îi spune maître d’hôtel, fiindcă sunt deja luați. — Cum se poate? Cine i-a luat?... — Un domn Negroponte care a venit ieri de la Galați. Cum a văzut racii, i-a cumpărat pe toți și i-a și plătit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru ca s-o vadă cel din prăvălie. Am spus că Nicu Crețeanu era un mare mâncăcios. Cum văzu icrele, bătu în geam și chemă pe precupețul pe care-l cunoștea. — Cum dai icrele, Vasile? Nu sunt de vânzare, să trăiți, coane Nicule, sunt vândute. — Cum vândute?... Cui le-ai vândut? — Zău așa, crede mă, coane Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare mâncăcios. Cum văzu icrele, bătu în geam și chemă pe precupețul pe care-l cunoștea. — Cum dai icrele, Vasile? Nu sunt de vânzare, să trăiți, coane Nicule, sunt vândute. — Cum vândute?... Cui le-ai vândut? — Zău așa, crede mă, coane Nicule. Le duc alături la hotel, la un domn Negroponte din Galați. E de prisos să mai descriu explozia lui Crețeanu. Seara, vine să prânzească la Hugues. În galantar, ce să-i vadă ochii? Un miel. Pe vremea aceea un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pe vremea aceea un miel în luna lui ianuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum îl văzu, Crețeanu urlă: — Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numaidecât! Să fie de la rinichi. Chelnerul-șef se apropie politicos: Nu putem, coane Nicule, mielul nu este al nostru, l-a adus domnul Negro... — ...ponte! Iar Negroponte?! Toată viața o să mă persecute Negroponte ăsta?... În sfârșit, cu vai cu chiu, omul prânzi, destul de copios, apoi trimise chel nerul peste drum la Teatrul Național
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tușea în obraz, când îl călca pe picioare. Tortura a durat trei ceasuri. La plecare omul n-a mai putut să rabde. Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu sunt Tănase! Prietenii lui Crețeanu cari, timp de trei zile, îi pusese[ră] la cale această farsă, luase pe Tănase țiganul, bărbierul păcălitului, îl deghizase și-l trimisese la teatru ca să-l plictisească. Acesta era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă de doi litri. Bietul Ionică bea regulat sticla cu apă, se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
271, 334 Andronescu, Gr. (Dulap): 192 Andronescu, Nicolae: 258 Anghel (băcan): 147 Anghel, Toma: 269 Anghelescu (băcan): 146 Anghelescu, Al.: 319, 383, 384 Anghelescu, George: 345 Angheluș: v. Dinicu, Angheluș Angheluș (lăutar din Ploiești): 144, 145 Angonescu, C.: 82 Anicuța („coana“): 403 Antonescu, A.: 266 Antonescu, Sașa: 143 Antoniadi (senator, 1876): 288 Aosta (general spaniol): 200 Apostoleanu (dr.): 337 Apostoleanu, Gh.: 177 Arbure, Zamfir C.: 7, 168 Arengo (amiral spaniol): 200 Arghiropol, Cr.: 273 Arion, Anton: 77 Arion, C.C.: 266, 298
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nimeni, dar îl apucă sughițul cînd se întîlnește cu Jămneală și acesta îl ia cu „Ce mai faci, Gigi?” La fel, cînd dă cu ochii de Mitu. De la „Ateneu”, sînt singurul care nu i-a spus niciodată așa, ci „Jorj”, „coane Jorj”. Între noi e un spațiu, o rezervă pe care nici el, nici eu n-am încercat să le depășim. Asta îmi permite să-l observ mai bine, căci, mai mult decît ceilalți, merită observat. Azi, după ce a citit cronica
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai sever dintre diriginți, foindu-te de colo-colo, deschizînd ușa biroului său pentru a vedea dacă a sosit și în ce dispoziție e, mi se pare de-a dreptul nefiresc. I-am și spus-o. Iar el mi-a răspuns: „Coane Costică, ăstuia nici nu știi cînd i se tulbură zațul și te trezești că strigă la tine, așa că trebuie să fiu prudent. Crede-mă, m-am săturat de certuri, de scandaluri, deja simt că nu stau prea bine cu inima
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
I-am spus lui C. Azoiții că V. Alecsandri a vrut s-o ia de soție pe una din fetele Anastasiei Greceanu, care a locuit În casa copilăriei lui E. Lovinescu, pe str. Sucevei. Refuzat, acesta a imortalizat-o În Coana Chirița... 769 PETROVICI-POP, Ecaterina 259 1 C.P. ilustrată color: Sibiu Iași, 24 ian. 1977 Mulțumindu-vă pentru frumoasele felicitări, vă rugăm să primiți și din partea noastră aceleași bune urări de sănătate, fericire și succese depline În munca Dvs. și, să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
salva numele și cărțile. Ajuns la Berlin, am scris președintelui Uniunii Scriitorilor o formală scrisoare de protest, În legătură cu anularea premiului. Avusesem, Între timp, și ecouri românești la furtuna din paharul cu zoaie ceaușiste. Mircea Iorgulescu, aflat la Paris, Îmi scria: „Coane Nikișor, gândește-te ce ai de făcut - dacă nu ți-au dat premiul, ăsta e un semn clar. Și cine știe ce va mai fi...”. Virgil Duda califica din București anularea premiului drept „mizerabilă grosolănie, ordinar abuz șovin, fără precedent”, iar tatăl
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au înțeles că era de datoria lor ( Prefectura și Consiliul județean ) să asculte nemulțumirile acestor ADEVARAȚI EROI AI IAȘULUI ... Constantin Simirad i-a etichetat pe cei ce au inițiat, (teatralizat) “acțiunea din 14 decembrie” ca fiind EROII NEAMULUI ROMÂNESC. (Coțușcării,‘coane Costică! Mare vinovat ești pentru “pampușca” tumefientă de la Iași, Paiața Hunirii !) Pag. 261 - Revoluționarilor din 14 decembrie 1989 le-am acordat drepturi chiar înaintea altora.( C.Simirad fost primar al Iașului) . (Ei, așa mai merge : punct ochit , punct lovit . Omul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
avea odaia ei, făcea cozonaci și pâne bună, cum nu se mai află astăzi! Boierii trimiteau cozonaci și pâne oamenilor din sat, gospodarilor fruntași! În noaptea Învierii toată lumea era dusă la biserică. La întoarcere, masă mare la curte. Alecsandri și coana Paulina aprindeau cele două candelabre mari din salon, care luminau toată ograda, iar a doua zi, la masă, ciocneau ouă roșii cu lumea din sat». Descriind acest tablou, pare că rememorează „Paștele" lui Alecsandri. De Paști în satul vesel căsuțele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu regularitate, la mijlocul nopții, după spectacol, îi organizau un banchet la Manzavinatos. Dar, până seara la începerea spectacolului, în trăsuri reținute din vreme de Iancu Braunștein, artiștii principali, în frunte cu Costică Tănase, plecau acasă la colonelul Emanoil Boteanu, unde coana Lenuța îi aștepta cu vestitele sărmăluțe moldovenești, pasiunea lui conu Costică, și cu delicioasele plăcințele poale-n brâu, stropite cu vin, puterea ursului, adus direct de la Dealul Mare. Aici se mai organiza și câte un pokeraș, în timp ce ofițerii cei mai
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pentru a se pregăti de spectacol, Coca Boteanu, cu soția, s-a îndreptat spre Manzavinatos, unde ofițerii garnizoanei, singuri sau cu nevestele îl așteptau. De aici au plecat in corpore la teatru și s-au strecurat liniștiți sus la galerie. Coana Virginica Tănase, care de obicei stătea la casă când nu erau vândute toate biletele, era de data asta pe scenă și se ocupa de garderoba artistelor. Am uitat să vă povestesc că toată ceata ofițerească, venind la teatru, a adus
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
căzut ca un tunet asupra spectatorilor, care au sărit ca arși în picioare și cu privirile spre înalturile balcoanelor de rangul II. Informat urgent de ceea ce se petrece, chiar de Iancu Braunștein, care se afla pe scenă făcând socotelile cu coana Virginica și care până atunci tăcuse ca un pește, Costică Tănase, care era numai pe jumătate grimat, extrem de emoționat de această formidabilă surpriză, a ieșit în fața cortinei și, cu privirile îndreptate spre înaltul balcoanelor, s-a adresat cam așa: - „Adânc
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
veroșii politicieni locali, nu le dădea nici-un ban. Gesturi ca acestea de mare filantropie făcea Costică Tănase mai ales la Vaslui, orașul său de baștină, dar și peste tot pe unde trecea cu trupa, spre disperarea mută dar blândă a coanei Virginica, soția sa, care era și casiera trupei și care vedea cum, din toate încasările de la spectacole, nu se alegea aproape cu nimic. Dar Costică Tănase, era Costică Tănase! A doua zi, în cursul dimineții, vagoanele trupei, atașate la trenul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
care- întotdeauna intra pe gratis la cele patru spectacole pe care le prezenta acolo, în matineu și seara, două zile la rând. Studențimea îl lua pe brațe încă din Piața Unirii și-l aducea în triumf până la sala Trianon. Și coana Virginica îi zicea iarăși: „alte gratuități, Costică! Ce ne facem, Costică?"„Lasă, Virginico, că o să fie bine!" Și-ntradevăr era bine, Costică Tănase a fost și a rămas inegalabil în artă și în suflet, biciuia năravurile vremilor ca nimeni altul. Acesta
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Fraților Mamei: Aurel, Petru, Nicolae și Dumitru. Moto Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri? S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da’ s-a pus... Ion Luca Caragiale: “O scrisoare pierdută” Ai fotografiat soldații la paradă? Nu a fost nici o defilare, Mamă. Doar câteva zeci de minute s-a
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
Avea probleme și cu ficatul și cu stomacul... Ce-i permitea dieta unei boli îi interzicea cealată. Ce mânca? Mânca mai ales orez fiert, brânză dulce și carne de pui fiartă. Îi pregătea mâncare o femeie simplă când era aici, coana Domnica. Și spunea: "Coană Domnica, e miercuri, e post, să nu cumva să pui ulei." El ținea probabil post ca pe vremea lui Antonie cel Mare, în cele pustietăți orientale. Și-mi spunea coana Domnica: "Domnu' Gavrilă, da' cum să
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
ficatul și cu stomacul... Ce-i permitea dieta unei boli îi interzicea cealată. Ce mânca? Mânca mai ales orez fiert, brânză dulce și carne de pui fiartă. Îi pregătea mâncare o femeie simplă când era aici, coana Domnica. Și spunea: "Coană Domnica, e miercuri, e post, să nu cumva să pui ulei." El ținea probabil post ca pe vremea lui Antonie cel Mare, în cele pustietăți orientale. Și-mi spunea coana Domnica: "Domnu' Gavrilă, da' cum să nu pui puțin ulei
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
o femeie simplă când era aici, coana Domnica. Și spunea: "Coană Domnica, e miercuri, e post, să nu cumva să pui ulei." El ținea probabil post ca pe vremea lui Antonie cel Mare, în cele pustietăți orientale. Și-mi spunea coana Domnica: "Domnu' Gavrilă, da' cum să nu pui puțin ulei, că se prinde de cratiță, n-are nici un gust". Și-i punea puțin, iar părintele zicea: "Ai grijă, păcatul dumitale". Mânca foarte simplu și doar medicamentele, spunea coana Domnica, că
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
mi spunea coana Domnica: "Domnu' Gavrilă, da' cum să nu pui puțin ulei, că se prinde de cratiță, n-are nici un gust". Și-i punea puțin, iar părintele zicea: "Ai grijă, păcatul dumitale". Mânca foarte simplu și doar medicamentele, spunea coana Domnica, că-l țineau în viață. Avea acolo sub masă un geamantan cu medicamente trimise de prietenii lui din Occident. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu le trimiteau din Paris. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu vorbeau la Europa Liberă, aveau vinerea
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
se poate cosmetiza." Nu prea cunoștea ce se întâmpla și mă întreba mereu cum mă descurc cu trei copii, cum e cu cozile la carne, la celelatle, pentru că el chiar și atunci când stătea în București de treburile casnice se ocupa coana Domnica. Avea telefoanele ascultate și de obicei la el se vorbea în șoaptă. La telefon vorbea cu prietenii lui oarecum cifrat. Gabi își aduce aminte de vizita făcută Părintelui Steinhardt, însă nu-și poate aduce aminte de felul cum era
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]