3,820 matches
-
curții inundate de verdeață și de liniște și își trimite solie de pace către cer: turlele (ce vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă unde am văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
este o alegere care vrea să împlinească exact profeția unui Mesia-Rege umil (cfr. Zah 9,9). 2. „Măgărița” profetizată pentru Mesia pascal. Isus nu întâmplător alege măgarul, un animal de povară care transportă greutățile țăranului în drumurile sale frecvente printre colinele însorite ale Israelului, măgar care să poarte și povara simbolică a profetului. Isus se leagă de această tradiție: el vrea să arate o glorie umilă, o regalitate modestă; zeloții și cei care pot fi numiți partizanii naționaliști ai poporului subjugat
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cotidiană concretă a omului. Pentru a exemplifica foarte sumar acest lucru, să ne amintim de textul așa-numitei „binecuvântări sacerdotale” din Num 6,24-26 care are un prețios paralelism arheologic în două lame de argint, subțiri, descoperite în 1979 pe colina Ketef Hinom, în afara zidurilor antice ale Ierusalimului (Barkay et al., 2004) asupra cărora este oportun să ne oprim. Descoperirea lamelor de argint la Ketef Hinom, găsite în repositorium-ul unui mormânt mare demonstrează că această formulă de binecuvântare era probabil întrebuințată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
eternă. Conform vechii concepții cosmologice ebraice, de altfel asemănătoare celorlalte popoare orientale antice, cosmosul era împărțit în trei. În înalt, cerul (sau cerurile) aflat deasupra unei bolți cerești solide ce susținea apele (dulci) superioare; în centru, pământul văzut ca o colină înconjurată de apele (sărate) ale mării; jos, împărăția morților cu rezervele de ape subterane. Cerul Cosmologia comună din Orientul Apropiat antic considera că cerul era o boltă solidă (Iob 37,18) ce servea drept susținere apelor cerești care se aflau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă cînd reuși să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
autobuzul de suprafață. Ocoliră cu pași grăbiți o perdea de arbori, trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
le avea de pus erau multe. Dar perspectiva oferită privitorului de pe terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
terasă îl întârzie. Căci înțelese cu această ocazie de ce nu putea vedea valea, dincolo de grădină. De la balustrada terasei, privirea se pierdea hăt în jos, într-o adâncime albăstrie. Căci colina pe care erau construite vila-spital nu era, în fapt, o colină, ci unul dintre contraforturile nu prea înalte ale muntelui. Putea distinge, undeva în jos, punctul unde panta întâlnea orizontala. Putea vedea și arborii care acopereau kilometri întregi, pierzându-se în orizontul cețos. Cât cuprindea cu privirea nu se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
crescători din Marea Britanie le-au îmbrăcat în impermeabile confecționate din polietilenă. 10. Am mai rămas un timp acolo, mă simțeam bine în păienjenișul moale al pajiștii, aș mai fi stat, dar cerul se făcuse pe nesimțite violet, iar peste linia colinei se arăta un nor urât, ca de păcură, și m-am gândit să-mi caut adăpost. știam pe aproape câteva sălcii bătrâne, găunoase, murdare, le mângâiasem altădată firele lungi, îmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niște plete
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii. Ele zboară spre orice sursă de lumină
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pământ sau plutind în cerc, cu mare viteză, timp îndelungat, până cad, moarte de oboseală. Interesant e faptul că ele sunt atrase numai de sursele situate la cel mult un kilometru de centrul satului. 11. M-am oprit pe o colină, la poalele unei vii și ale unui lan de porumb uscat. La picioarele mele, sub panta abruptă, curgea alene râul. M-am întins la pământ, cunoșteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, în mijlocul apei, se afla limita strictă a plimbărilor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Axa care duce de la Muzeul Luvru la pădurea din Saint-Germain-en-Laye trecînd prin bulevardul Champs-Elysées, poarta Maillot și Marele Arc din La Défense își merită pe deplin calificativul de "istorică". Ideea de a prelungi Palais des Tuileries spre vest pînă la "Colina Chaillot" (în fapt, l'Étoile) și mai departe datează cel puțin din 1667, din timpul vieții lui Colbert și Le Nôtre, care au conceput prelungirea aleii Tuileries printr-o cale largă străjuită de arbori, Champs-Elysées. De atunci, proiectele și realizările
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
2002]. În privința dimensiunii etnice, aceasta este foarte strîns legată de nivelul social: cartierele muncitorești sînt și cele în care imigranții sînt mai numeroși ca în alte părți. Melanjul concretizat: fabulosul cartier al Améliei Poulain Amélie Poulain locuiește la jumătatea urcușului Colinei Montmartre, între bulevardul Clichy și Sacré-Cœur. Grație succesului filmului realizat de Jean-Pierre Jeunet 26, cartierul pieței Abbesses a devenit un mit. Cu atît mai mult cu cît aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii săi, cu băncile sale, cu coloana Morris, fîntîna Wallace și gura sa de metrou proiectată de Hector
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Însă această atmosferă este amenințată astăzi de prețurile exorbitante de pe piața imobiliară. Realitatea și ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la numărul 56 al străzii Trois-Frères și își făcea cumpărăturile la băcănia Collignon. De atunci, o vitrină a acestei "Piețe a Colinei" este dedicată tăieturilor din ziare despre film, actorii săi și locurile sale de filmare. Intrarea în Bateau-Lavoir, unde au trăit Picasso și mulți alți artiști trecuți în posteritate, se găsea în piața Émile-Goudeau. Destinul fabulos al Améliei Poulain se înscrie
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pragului de 20 %. Succesul filmului Fabulosul destin al Améliei Poulain, al lui Jean-Pierre Jeunet, din 2001, s-a datorat, în parte, cadrului idilic al unui plăcut melanj convivial care combină mediile sociale, vîrstele și originile în cartierul Abbesses, de la poalele Colinei Montmartre. Argumentele în favoarea melanjului nu sînt lipsite de ambiguitate. Este vorba despre favorizarea sociabilității și contactelor între mediile sociale. Or, în practică, inegalitățile fac această relație asimetrică. Cercetările sociologice au arătat că apropierea spațială poate chiar, în loc să favorizeze schimbul și
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile se înșirau în lungul vastelor artere de circulație. În cea mai mare parte, erau vile ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ale căror acoperișuri deschise la culoare sclipeau printre palmierii și arborii semi-tropicali. Dar, ici și colo, mai puteau fi zărite alte hoteluri și construcții de dimensiuni mai importante, neidentificabile la prima vedere. Mașina se înălța pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
autobuzul de suprafață. Ocoliră cu pași grăbiți o perdea de arbori, trecură de porțile masive și, în fața ochilor, avură Mașina. Fără nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]