4,185 matches
-
Lettres, Paris, 1960. Cartea primită de Wikander este lucrarea cea mai celebră scrisă de Godel, cu o prefață de Mircea Eliade - Essai sur l’expérience libératrice, Gallimard, Paris, 1952. La doi ani de la moartea lui a fost publicat volumul omagial comemorativ De l’humanisme à l’humain, Les Belles Lettres, Paris, 1963, la care a contribuit și Eliade cu studiul „La méthode de Roger Godel”. Eliade i-a cunoscut mai bine pe soții Godel cu ocazia conferințelor Eranos din 1951: „Îi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ursprung des Islams und das Christentum, 1926 (despre influența creștinismului siriac asupra Islamului timpuriu); Die Frage der religiösen Anlage. Religionsgeschichtlich beleuchtet, Uppsala, 1932. Cf. s.v. Annemarie Schimmel, „Tor Andræ”, în Mircea Eliade (ed.), Encyclopedia of Religion. Vezi și câteva scrieri comemorative ale unuia dintre cei mai semnificativi discipoli ai săi, Geo Widengren, „Tor Andræ. In memoriam”, Vår lösen 38 (1947); Den vetenskapliga gärningen (Tor Andræ in memoriam), Stockholm, 1947; Tor Andræ, Uppsala, 1947. 6. Raffaele Pettazzoni (1883-1959). Pentru o circumscriere cuprinzătoare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ceea ce zice, în alte probleme deraiază”. 3. Alexandru Busuioceanu (1896-1961): poet, eseist, istoric al artei, elev al lui Pârvan, căruia i-a dedicat și o micromonografie: Pârvan gânditorul, București. Vezi și colecția de eseuri Ethos, Cugetarea, București, 1940. În nota comemorativă „Amintiri despre Alexandru Busuioceanu”, cf. Împotriva deznădejdii, Humanitas, București, 1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu a urmat, la Viena, cursurile de istoria artei medievale și paleocreștine ale lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de către Camerele Reunite ale Parlamentului a declarației mele de condamnare a crimelor comunismului, de regret și de compasiune față de victimele acestora, în spiritul Rezoluției nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006". Susține stabilirea unei zile comemorative în memoria victimelor represiunii și terorii comuniste și propune: ridicarea în București a unui Monument al Victimelor Comunismului; înființarea în capitală a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din România; organizarea unei expoziții permanente, cu documente ilustrative privind activitatea poliției politice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanității comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi și alte forme comemorative în raport cu activiștii comuniști. Interzicerea afișării în public a simbolurilor și însemnelor comuniste (steaua roșie, drapelul roșu cu secera și ciocanul, stema RPR, respectiv RSR), cu excepția contextului educativ antitotalitar. Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afișe, pliante, cărți, filme, cîntece), cu excepția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de comunism. O nouă solicitare, pentru care nu demult la noi s-au adunat semnături, pe un memoriu adresat actualului Parlament, prevede stabilirea datei de 23 august data semnării pactului dintre Hitler și Stalin, cunoscut drept Pactul Ribbentrop-Molotov ca zi comemorativă a victimelor regimurilor nazist și comunist, similară cu ziua de 24 ianuarie, prin care Europa comemorează victimele Holocaustului. La punctul 17 avem o cerință pe care o găsim, în ce ne privește, și în Raportul Președintelui de condamnare a comunismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
S-au organizat seri de veghe la lumina lumânărilor, familiile dându-și mâinile și plecându-și capetele, îndurerate, rugându-se, deși mie îmi apăreau mai degrabă ca niște participanți într-o ședință de spiritism. Diverse organizații propuneau montarea unor plăci comemorative care să consemneze aceste dispariții. Elevii de la Buckley (școala particulară la care mergeau Robby și Sarah) au fost încurajați să compună e-mailuri cu condoleanțe pentru părinții nemângâiați. Iar datoria noastră era să repetăm cu copiii noștri cunoscuta litanie: nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oraș. Un loc deloc animat, e drept că e trecut de 19.00. Deasupra unei treceri spre curtea interioară a casei cu două etaje atârnă o pânză albă pe care e scris cu albastru „Casa Fernando Pessoa”. Atât, nici o placă comemorativă sau alte indicatoare care să atragă atenția trecătorului grăbit de pe stradă. În curte există și o cafenea mică, din păcate și ea închisă. Am fi preferat să stăm la o bere Sagres, încercând să ne imaginăm cum urca ajutorul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș. Trecem pe lângă sediul televiziunii asaltate de trupele OMON, pe vremea perestroikăi târzii a lui Gorbaciov, când letonii și-au cerut independența. O placă comemorativă descrie pe scurt evenimentele și dă lista victimelor. Casa-muzeu „Janis Rainis“, cel mai cunoscut scriitor al literaturii letone, declarat „Omul secolului XX în Letonia”. Foarte impresionant Muzeul Ocupației Letoniei - 1940-1991, fondat în 1993 și amplasat lângă Casa Capetelor Negre - denumirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și un excedent de locuri. Situația s-a inversat. Nu mai citim textele sfinte, al căror decor, beneficiind și de aportul imaginilor, ne-a devenit familiar. Acest dezechilibru îl afectează și pe profan. Mănăstiri restaurate, case ale scriitorilor, cimitire-muzeu, panouri comemorative pe străzile Parisului, plăcuțe deasupra ușilor de intrare. Semnificantul înflorește, semnificativul se vestejește. Voga "locurilor de memorie" nu poate masca faptul că memoria noastră a ostenit să tot recupereze locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
restaurate, case ale scriitorilor, cimitire-muzeu, panouri comemorative pe străzile Parisului, plăcuțe deasupra ușilor de intrare. Semnificantul înflorește, semnificativul se vestejește. Voga "locurilor de memorie" nu poate masca faptul că memoria noastră a ostenit să tot recupereze locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-au epuizat cerința intimă. Sufletele noastre secătuiesc, iar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Miercuri 27 Iunie Zi frumoasă. Vizităm înălțimile Observatorului astronomic de la Pulkova, unde sovieticii n-au lăsat pe Nemți să treacă și, apoi, Țarskoe Selo, unde Nemții au răzbit. Distrugeri, distrugeri, distrugeri. Aici se afla într-o grădină cu un monument comemorativ al lui Pușkin și lilieci înfloriți. Rezistența Leningrădenilor a fost eroică, suferințele foarte mari; au murit 300.000 de oameni de foame. Se preface lumea..." a zis un scriitor sovietic. Într-adevăr, această prefacere subt ochii noștri, e în mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la circa o jumătate de ceas după începerea fluxului de invitați. Era deja o tradiție ca la aceste recepții oferite de ambasadorul sovietic participarea părții române să fie de cel mai înalt nivel. Adesea se organizau, la început, scurte manifestări comemorative sau numai o alocuțiune a gazdei principale ambasadorul -, intonarea imnului etc. Încheierea recepției se amâna adesea cu una-două ore, timp în care eram obligat să rămân pentru a fi pe fază la vreo solicitare a oficialilor noștri, inclusiv eventuale translații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
puțin cu cele supranumite "țările frățești și prietene"; aici, mai ales Moscova și Budapesta încercau să obțină pe neobservate unele avantaje, care apoi deveneau argumente în așa-zisa păstrare a tradiției. În fiecare an, pentru fiecare marcare a unei date comemorative, aveau loc multe dezbateri legate de caracterul unor manifestări care, în subsidiar, conduceau spre suspiciuni de reclamare mascată a unor pretenții teritoriale. 4 aprilie este un astfel de prilej de contestare a Acordului de la Trianon, contestare care s-a manifestat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Piața Victoriei, delegația a decis ca fiecare membru să-și pună pe brațul drept o banderolă tricoloră. De unde să se procure astfel de banderole? Desigur de la direcția protocolului, care era dotată cu astfel de material pentru diferite ocazii festive sau comemorative. Așa s-a făcut că ne-am pomenit cu vizita colegilor desemnați să se deplaseze la Televiziune. Desigur, printre ei se afla și ministrul afacerilor externe, cel recent nominalizat, promovat după terminarea congresului al XIV-lea al p.c.r
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fost răsplătit cu: - Evidențiere în munca medico - sanitară, în anul 1956; - Evidențiere în munca sportivă, în anul 1962; - Diplomă de onoare pentru activitatea profesională și științifică, în anul 1965. Pentru participare la cel de-al doilea Război Mondial cu Crucea comemorativă 1941-1945. Familia: Este căsătorit din anul 1945, soția sa fiind profesoară de Istorie la Liceul Internat „Costache Neguzzi” din Iași. Au un singur fiu - Eugen, profesor universitar la catedra de Imunologie a Universității de Medicină și Farmacie din Iași și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Premiul de Stat (1951), premiul „Gheorghe Țițeica” al Academiei (1981), două premii ale Ministerului Învățământului pentru activitatea științifică (1961-gr. II si 1963 - gr. I). A mai primit: diploma Societății Naționale de Cruce Roșie (1937) pentru ajutorarea sinistraților în 1935-1936, Insigna comemorativă a Societății de Matematică și Fizică din România (1959), medalia jubiliară a Universității Al. I. Cuza Iași (1960, 1972) și altele. A încetat din viață la 28 iunie 1999, în vârstă de 92 de ani, fiind înhumat la cimitirul Eternitatea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Iosif Hlubă, Victor Marinov, Neculai Obreja, Costache Palade, Eugen Popescu, Eugen Profir, Gheorghe Stoian, Ardealu Teodoru, Lucian Teodoru, Gheorghe Zota. Pentru a onora sacrificiul lor și pentru a le păstra memoria, la 9 mai 1995, s-a dezvelit o placă comemorativă în holul vechii clădiri a Colegiului, „în semn de pios omagiu adus de: foștii elevi ai liceului, veterani de război, actuali profesori și elevi”. Printre cei menționați se află și Gavril Holban, fiul fostului director al școlii - Gavril Holban. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
eram totuși puțin intrigat de acțiunea respectivă. De ce? Castillo de la Real Fuerza, edificiul cel mai vechi al Havanei, cea mai veche fortăreață din America Latină, construită între 1558 și 1577 pentru a apară orașul de atacurile piraților, adăpostea acum o acțiune comemorativă consacrată unuia din marii pirați olandezi, care la 1628 "văduvea" Spania de 45 milioane de reali de argint, chiar pe coastele Cubei! Mi-am dat ca explicație faptul că "poporul cubanez revoluționar" ținea să cinstească pe un combatant olandez, aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în 1993 de artistul cubanez Enrique Avila, după celebra fotografie a lui Alberto"Korda" Diaz Gutierrez, completată la bază de la fel de celebrele cuvinte " Hasta la victoria siempre"! mereu până la victorie! La 5 mai 1960, Korda participă la o acțiune comemorativă a victimelor unui atentat petrecut în portul Havana. Printre invitați Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir. A apărut la un moment dat și Che "în cadru" și Korda i-a făcut două fotografii. Publicația "La Revolucion" la care lucra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la nașterea lui Ernest Hemingway, a 70 de ani de la stabilirea sa în Cuba, a 80 de ani de la editarea romanului " Adio arme" și a 55 de ani de la primirea premiului Nobel pentru literatură, au fost organizate mai multe acțiuni comemorative colocvii internaționale, expoziții, reeditări de cărți, proiecții de filme bazate pe scrierile sale... Am fost prezent la toate, fiind un admirator al lui "Papa" din adolescență, devorându-i nuvelele și romanele, uitând sa mai plec din sălile de cinema unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
50 de ani de la Victoria Revoluției! După trei uragane catastrofale în august-noiembrie 2008, care au cauzat pagube de cca. 10 miliarde de dolari, nu ne așteptam la manifestări fastuoase cu această ocazie, pentru marcarea evenimentului fiind prevăzute doar o sesiune comemorativă a Adunării Naționale a Puterii Populare (Parlamentul local) și o întrunire populară, cu participarea președintelui Raul Castro, la Santiago de Cuba, iar pentru șefii misiunilor diplomatice o cupă de șampanie la sediul Ministerului Relațiilor Externe. Pregăteam în acest context o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ani. Participasem cu două zile în urmă la sesiunea festivă a Adunării Naționale a Puterii Populare, moment de trecere în revistă a Revoluției și a realizărilor ulterioare, la acțiune fiind prezent și președintele Raul Castro și urmărisem la televiziune reuniunea comemorativă de la Santiago de Cuba precum și un interviu cu Raul Castro, publicat și de cotidianul Granma, sub titlul: "Estos 50 anos fueron de resistencia y firmeza del pueblo" acești 50 de ani au fost de rezistență și fermitate a poporului"! Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în împrejurări comemorative. Dar sunt scriitori dintre cei mai buni uitați încă din timpul vieții, marginalizați sau subestimați. Acesta este și cazul Florenței Albu, plecată la cele veșnice la începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun chiar uitare, datează
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în epocă și apoi, inclusiv în zilele noastre. Deschiderea Casei memoriale din satul natal Pârscov al scriitorului în 1996, după ce la 13 octombrie 1974 în curtea casei i se dezvelise un bust realizat de sculptorul Oscar Han, ca și placa comemorativă pusă pe casa din strada Dr. Staicovici 34 în care a locuit V. Voiculescu, sunt fapte care merită a fi menționate pentru eternizarea scriitorului și omului care a pătimit pentru vina de a fi român. Atribuirea numelui de V. Voiculescu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]