41,330 matches
-
cu perversiunile ei, dar și cu frumusețea (care există, de vreme ce "există acest trandafir"!) și cu eroismele ascunse în cel mai banal cotidian. Regizorul și-a gîndit filmul între aceste coperți, ca un "exercițiu al memoriei" și că o "proiecție a conștiinței"... Datorită regizorului, de bună seama, toți actorii joacă, impecabil, banalitatea expresiva. În ochii de cîine bătut ai lui Kevin Spacey se citește toată amărăciunea eșecului. Iar Annette Bening, cu feminitatea ei dezarticulata, exprimă perfect ceea ce se cheamă "dezorganizarea sufletului"...Toți
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
condiția profesională a restauratorului. Spre deosebire de artistul neangajat într-o altă acțiune în afara celei care-l privește direct ca exprimare liberă și ca act creator, restauratorul, asemenea actorului, dar într-o mai mare măsură decît acesta, este un interpret desăvîrșit, o conștiință care nu doar ,,joacă" o partitură, ci, realmente, se topește în substanța acesteia și o recuperează în toate datele sale: fizice, morale și filosofice. Restauratorul sondează mereu realități exterioare, privește necontenit în urmă și se indentifică fatalmente, atît ca acțiune
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
estetică implicită prin selectarea unor autori ilustrativi, mai precizează textul introductiv. Răspunsurile la o anchetă a revistei Paralela 45, incluse în volum, oferă câteva precizări în plus privind poziția autoarei: "Probabil că Generația '80 este a doua generație cu certă conștiință și vocație teoretică din literatura noastră, după cea care a marcat perioada interbelică." (Carmen Mușat s-a ocupat și de romanul românesc interbelic într-o carte apărută recent în colecția Tezaur a editurii Humanitas.) Cât despre pretinsa dispută între optzeciști
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
dar și, unii dintre ei, deopotrivă "autori", dublă calitate sau dublu statut împărțite cu doi cercetători originari din România și dedicați problematicii istorico-politice românești, Michael Shafir și Radu Ioanid, aceștia avînd însă avantajul ori dezavantajul de a nu poseda, în conștiința culturală internă a momentului, aceeași cotă de prestigiu și de notorietate ca primii numiți. Fenomen explicabil și, oricum, natural, cîtă vreme, de pildă, "grosul" activității lui Michael Shafir nu s-a manifestat nici pe scena românească și nici în limba
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
victime, ruine, dezastre. Etichete in Două observații sînt de făcut aici. Prima, că în ciuda proporțiilor și a gravității acestui masacru, s-a adoptat în general politica struțului. Deși la lumina zilei (a tiparului...), abominabilul spectacol nu a făcut să tresară conștiința intelectuală a momentului. O indiferență deloc inocentă, totuși: cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin Tudoran sînt proiectați în absurda, neverosimila, monstruoasa ipostază de antisemiți și antidemocrați?! Cum să nu-ți
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
cunoscută, dar ale cărei purulențe n-au fost vindecate de trecerea timpului, doar acoperite, mascate, ascunse, iar astăzi, cînd sînt doar atinse (=numite), dor. Împiedicată și apoi deturnată de instalarea regimului comunist, care a adăugat noi traume și noi tăceri, conștiința de sine istorică și culturală a românilor despre deloc paradisiacul deceniu al patrulea (marcat de sîngeroase asasinate politice, de legi și persecuții rasiale, de instituirea primei dictaturi din seria dictaturilor autohtone etc.), ca și despre prima parte a anilor '40
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
lui Midori) și fiica lui Saiko, Shoko. Perspectiva pe care ne-o oferă aceste trei femei este interesant triunghiulată: un punct depărtat și astfel obiectivat (Shoko), celelalte două extrem de apropiate, subiective, tensionate unul față de celălalt. Saiko, amanta, trăiește cu o conștiință de criminală, terorizată că își înșeală cea mai apropiată prietenă, chinuită că va fi pedepsită pentru păcatul ei, torturată de spaime și remușcări. Midori, însă, știe aproape de la bun început că soțul și cea mai bună prietenă o înșeală. Dar
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii la cerul de ieri). Chiar simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a ieși din labirint: cu gîndul la Hegel și la felul cum descrie el dialectica spiritului, eseistul observă într-o anumită împrejurare cum, sub podeaua de lut a casei din Lătești, o cîrtiță încearcă să-și sape galeria pînă
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
ori, în pofida apei fierte aruncate și a altor metode represive întrebuințate, cu tenacitatea și calmul cu care o întreagă generație și-a construit și reconstruit lumea ei de cuvinte, cu optimismul pe care filosoful german îl presupune la temelia înaintării conștiinței spre absolut.
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
Ciorbaru, studente ale Conservatorului din Boston. Dedicat - pe de altă parte - vârstelor mult mai tinere, Concursul "Remember Enescu" - găzduit de liceul ce poartă numele marelui muzician român - tinde a poziționa corect locul creației maestrului fără de seamăn al muzicii românești în conștiința copiilor de vârstă gimnazială, a celor de vârstă liceală dar și a studenților primilor ani de studiu universitar. Găzduit în continuare de Liceul "George Enescu" din București, ediția din acest an a evidențiat un talent violonistic cu totul special, anume
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
foc din zidul/ ce mă desparte în două tabere// o voce: - privește în bethleemuri/ au crescut aripile/ și cu alte vieți pleacă" (Peisaje umane, I). Sau această înfruntare a morții pe un portativ teluric și marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile tale ascut/ săbiile de Damasc/ iar asfințitul sîngeră/ cît toți răniții unui secol
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
mai spun/ și vouă mă închin// trecătorii mei între ridicol și sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a dreptul prin hohotele siberiei/ prin incendiile magnetice ale creierului/ și spre locul nașterii mă trezesc
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
ale creierului/ și spre locul nașterii mă trezesc alergînd/ urmărit la tot pasul de Cel care crede/ că traumatismele mele sînt o avere// în versul cu nr. 20 pe piept se aplaudă/ cineva vopsește intervalul dintre aplauze" (Nr. 20). Denudarea conștiinței e o autodepășire a ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
ei ca niște solzi ai nopții" (ibidem). Materia apare omogenă în dramatismul său. De oriunde ai începe lectura, constați că fragmentul indică întregul, cu acea energie a suprimării aproximațiilor, a tatonărilor, a indeciziilor, pe care ți-o poate da o conștiință de sine devenită vizionarism. Am putea vorbi de o holografie lirică: "Și dacă odaia aceasta e centrul lumii?/ Și dacă o mie de oameni gîndesc la fel/ de ce n-ar trece centrul lumii prin o mie de locuri?/ Cine să
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și mai deplorabilă, mai lipsită de zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un poem/ în subsolul în care șobolanii ronțăie arsenic,/ Alături de lăzile de gunoaie și latrine./ Aerul e liniștit, mural/ Cu mirosuri grase
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
cu pretorul roman Philippus Barbarius, a cărui biografie a cunoscut-o pe cale livrescă, pe vremea când se afla la Roma. De asemenea, faptele și opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
opiniile lui Cezar Zdrăfculescu sunt comentate mereu, în surdină, de un alter-ego al său, Rânzei, o conștiință lucidă și sarcastică, gata să cenzureze orice interpretare romantică a trecutului. Ca să nu mai vorbim de reflectarea gesturilor și reprezentărilor personajului principal în conștiințele altor personaje, de exemplu în aceea a Zamfiriței Micescu, care mai este și medic psihiatru și prin care se introduce astfel în roman o perspectivă științifică, distrugătoare de iluzii. Folosind atât de multe și insolite unghiuri de înregistrare-inventare a realității
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
aceea trăită de fostul procuror la bătrânețe. Fascinat de Zamfirița, care este o femeie matură, dar nu și-a epuizat încă resursele de feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
rațiuni care pune cu calm ordine între afecte, se vede din distanța bine întemeiată față de aceia care și-au făcut din vocea ascuțită a lupului moralist propria voce. 4. Convalescența morală a celor mulți începe atunci când, între trădări respingătoare și conștiințe nepătate, micile lașități sunt deschis asumate. În realitate, foarte puțini se încumetă la așa ceva. Dacă marele păcătos va mărturisi ca să-și ușureze sufletul și ca să se mântuiască, deci cu un folos concret (deși nu necondiționat acordat, ci doar sperat), iar
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Pavel Șușară Chiar în aceste zile se împlinește fix un deceniu de cînd multe instituții din România, indiferent de natura activității lor și de locul pe care îl ocupau în conștiința publică, s-au trezit dintr-o dată fără stăpîn, ba, chiar mai mult, libere de a-și renega deschis tradiționalele și îndoctrinatele foruri tutelare. Printre acestea, un avantaj net l-au avut uniunile de creație, în primul rînd datorită faptului că
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
fost integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mult mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și infinit mai grav
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]