23,096 matches
-
cu aceeași pană istorie și poezie, comedie și proză, rapoarte diplomatice și scrisori fascinante prin substanță și stil6. Dar opusculul (sub 100 de pagini) care a străbătut secolele a fost Principele, punctul de convergență al operei lui istorico-diplomatice. Aici se concentrează esența a încă trei cărți complementare și parțial identice ca ideologie și care se explică prin ea: Arta războiului, Discursuri asupra primei decade a lui Tit Liviu și Istoriile florentine. În ce constă valoarea și tinerețea Principelui? În adevărul despre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în sensul de oameni dincolo de timp și spațiu, sau, ca să folosesc o expresie din jargonul școlii, "sub unghiul eternității"? Mi se pare că, înainte de a proceda la o analiză mai atentă a sistemului politic al lui Machiavelli, așa cum apare el concentrat în Principele, este bine să vedem exact ce concepție avea Machiavelli despre oameni în general și, poate, despre italieni în special. Or, ceea ce reiese clar, chiar la o lectură superficială a Principelui, este pesimismul profund al lui Machiavelli în fața naturii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
295 34,63 11,05 ... ... ... ... ... 99 1 525 525 344,26 1,16 Astfel, toate țările dezvoltate și, bineînțeles, Franța, și-au redus, de peste două secole deja, fertilitatea, și multe țări sărace se alătură în prezent acestei mișcări. Să ne concentrăm pe cazul Europei, sub-ansamblu semnificativ al lumii dezvoltate. În vechea sa configurație, de cincisprezece țări, Europa ar trebui să dețină acum în jur de 370 de milioane de locuitori; cea cu douăzeci și cinci numără aproximativ 453 de milioane de persoane (cu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
oarecare. Valoarea muncă determină valoarea mărfurilor și pe cea a factorului muncă. Totuși, meritul autorilor este de a uni factorii demografici și economici pentru o descriere globală a dinamicii economice. Succesorii lor le vor abandona demografilor dinamica populațiilor ca să se concentreze asupra dinamicii economice admițând exogenitatea factorului demografic și va trebui să se aștepte Noua școală clasică a secolului al XX-lea pentru a regăsi unele din învățămintele lor. Modelele tradiționale de creștere după tranziție Modelele de creștere de inspirație neoclasică
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
speciei umane. Înainte de a ajunge la vârsta aceasta maximă, probabilitatea de a deceda ar scădea de la o generație la alta iar acest lucru ar fi însoțit de o comprimare a morbidității: bolile grele care aduc o incapacitate severă s-ar concentra în preajma vârstei limită ("rectangularizare" a curbei de supraviețuire). Dacă vom urma raționamentul lui Fries, consumul medical la vârste puțin îndepărtate de vârsta morții împins până la limitele sale ar trebui să scadă, dar să fie compensat printr-o concentrare crescândă de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
atîta apă este, că-i numa’ apă!... Îmi explica ea În serile de iarnă din Încăperea al cărei perete era comun cu al miliției și nu-mi amintesc să fi auzit sau să fi citit vreo altă frază care să concentreze mai exact, În puține vorbe, senzația infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează admirația, ci asupra instanței separatoare, a cauzei izvorîrii continue a depărtării: „Atîta apă este, că-i numa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răbdare să m-asculte. Apoi, nici mie nu-mi venea pe deplin să cred că auzisem ce auzisem și cum auzisem acea voce. Nu fusese o vibrație a corzilor vocale, ci glasul Întregii lui ființe, toată energia de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje diferite la origine într-unul singur, plecând de la câteva aluzii și probabil de la omonimie. Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, suntem obligați să ne întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vedere al lui Christopher Rowland, și anume: factorul comun al tuturor scrierilor apocaliptice este „credința că voia lui Dumnezeu poate fi cunoscută prin intermediul revelației care scoate direct la lumină tainele dumnezeiești. Prin urmare, a vorbi despre apocaliptică înseamnă a ne concentra asupra comunicării directe a tainelor cerești în toată diversitatea lor”91. „Comunicarea directă a tainelor cerești”, iată esența genului apocaliptic! Faptul că printre tainele respective se numără și sfârșitul lumii rămâne un aspect secundar. Nu sfârșitul lumii caracterizează genul, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
compozit, care purcede deopotrivă din legenda haggadică, din exortația morală (parenetică) și din apocaliptică”108. Testamentul lui Abraham se deosebește de celelalte lucrări ale genului tocmai prin segmentul apocaliptic, deosebit de important, pe care îl include. Asupra acestui segment se va concentra și prezentarea de față. După o scurtă introducere „tehnică”, voi purcede la analizarea pas cu pas a textului, oprindu-mă în special asupra viziunii descrise în capitolele 10-14. Testamentul lui Abraham face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să postească (în cazul nostru, patruzeci de zile) și să se pregătească printr-o tehnică specială pentru contemplarea Tronului. Nu intrăm aici în amănunte (de pildă, chiar poziția trupului are importanță; misticul îngână formula sacră stând cu capul între picioare, concentrându-se spre buric). Revenim la experiența lui Abraham! În timp ce rostește rugăciunea, flăcările dinaintea lui se ridică precum o cortină, iar în partea de jos apare Tronul de foc. Împrejurul Tronului (merkaba), o mulțime de ființe cu trupurile acoperite de ochi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reciproc. Altminteri, cum se explică faptul că, după zece ani de tăcere, între 1981 și 1991, el și-a reluat proiectul fără să-și pună problema legitimității științifice a gestului său? Este adevărat că, între 1981 și 1991, s-a concentrat mai ales pe traducerile destinate colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, întemeiată de patriarhul Iustin Moisescu. Este iarăși adevărat că prăbușirea comunismului l-a adus pe Stăniloae dintr-odată, ca pe mulți alți intelectuali marginalizați de regim, pe scena publică. De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă, trebuie să-și sprijine bărbia în piept și să-și îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La început, călugărul va afla un întuneric și un strat „gros de nestrăbătut”, însă, prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din interiorul inimii și pe sinea sa întreagă plină de lumină și de discernământ”. În tot acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
necaz, n-ai ce-i face - a vorbit soția lui Petrică, alăturându se atitudinii acestuia. ― În scurtă vreme, avionul a trecut pe deasupra noastră, În direcția În care ieri, pe șosea, treceau mașinile inamicului... „În sfârșit, vor să vadă unde Își concentrează inamicul forțele” - am presupus eu. „Asta Încă e o treabă cu cap. Dar de ce așa târziu au ieșit În recunoaștere? Să sperăm Însă că știu de prezența noastră pe acest traseu, ca să nu ne ia drept inamici” - a sperat Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu gând să mai revadă unele Însemnări, dar i se părea că nu are aer. Îi lipsea ceva... Nu și dădea seama ce. Încet-Încet, i s-a părut că lucrurile nu sunt chiar atât de complicate. Puterea de a se concentra asupra celor din paginile pe care le recitea a revenit la nivelul pe care Îl știa... „Tare mi se pare mie că ai devenit dependent total de profesor. El e pentru tine un fel de drog, dacă nu spun vorbă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăria să nu se gândească, să nu anticipeze ceva ce nu știa. Va fi victima unui mecanism în care conștientul ei nu va mai avea nici o putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi trepanația..." Are impresia că în urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de inutilitatea și nocivitatea cererii ei își lasă capul pe perna al cărei miros de dezinfectant pare și mai puternic. Își simte ochii arși de lacrimi fierbinți, iar gura uscată abia o mai ajută să respire. Toată durerea s-a concentrat în efortul vital de a respira. "Dreptul fiecărui individ de a decide... Vorbe goale... Atitudinea profesorului, vorbele lui mă fac să înțeleg clar că au intenția să îmi prelungească viața, să mă chinuie cu respirație, hrană artificială și tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmbracă până la cot brațele care rămân încremenite într-o așteptare verticală. Profesorul Grand nu are nici o ezitare, nici o temere în fața gestului chirurgical pe care urmează să îl facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care le-a perfecționat și le cunoaște ca versurile unei poezii prea mult repetate. Dimensiunile micronice ale fibrelor vitale concentrate în mănunchi compact, exact în zona operației, acolo unde mâna lui trebuie să intervină, impun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să îl facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care le-a perfecționat și le cunoaște ca versurile unei poezii prea mult repetate. Dimensiunile micronice ale fibrelor vitale concentrate în mănunchi compact, exact în zona operației, acolo unde mâna lui trebuie să intervină, impun o precizie absolută de care el se știe capabil. Trepanul si scalpelul nu dau greș niciodată în mâna lui. Adresează câteva scurte întrebări de rutină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pământ. Ai spune că persoanele încremenite la limita dintre lumină și umbră sunt cosmonauți care așteaptă să urce în nava spațială. Vocea profesorului, calmă, pragmatică, fermă, rupe firul filmului de ficțiune : Colega, prima doză de papaverină ! Ființa Dorei s-a concentrat în urechea stângă, cea în spatele căreia urmează să se facă trepanația și care înregistrează un cuvânt ciudat : "Pa-pa-ve..." Nu știe, Dora nu știe că locul intervenției va rămâne unica ei legătură cu viața pentru o bună bucată de vreme... Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența unui odgon format din fire distincte în care ochiul avizat identifică fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asistă Nicolaï, este mai mult de un an de atunci. Prin mintea lui Nicolaï trec gânduri, temeri, întrebări : Pot ști oare mai mult ca profesorul ? Oare o să am încredere în ce voi vedea ? Voi avea curaj să mă pronunț ?" Se concentrează numai la micul ecran al microscopului. Mănunchiul cu fire cenușii este de o claritate la care nu se aștepta. Manevrează cu delicatețe distanțierul deja instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chipuri a căror recunoaștere îi dă o nouă senzație de revenire la viață. Chipul profesorului... Pare mai trist și mai uman ca în îndepărtata ei amintire. Alături, cel al anestezistei, al Alindorei Bosch, mai frumos, mult mai frumos dar distant, concentrat în citirea unei hârtii pe care o ține în fața ochilor. În spatele lor se ivește tinerețea chipului lui Nicolaï, urmat de alte halate albe pe care Dora le ghicește dar nu le vede. Vocea profesorului : Totul este în regulă, stimată colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și funcțiile vitale va fi accesibilă, apasă ca o tangibilă greutate de plumb asupra celor care vor trebui să decidă și să execute gesturile salvatoare. Doctorița anestezistă este singura care are alte preocupări decât ceilalți membri ai echipei de specialiști. Concentrată din răsputeri, ea imploră divinitatea să o ajute să intre în legătură, să comunice cu Justin. Încercările ei sunt zadarnice. Nu reușește să simtă, ca în cazul Dorei, acel fluid vital care circulă între ea și pacient atunci când totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]