13,648 matches
-
număr din ce în ce mai mare de oameni, închisoarea devine locul unde nu se întâmplă nimic. Nimic, evident din perspectiva funcției de „recuperare” socială a deținuților. Vechiul mecanism creat de fostul regim, prin care munca era instrumentul dominant în procesul de „îndreptare” a condamnaților, nu mai putea funcționa, pentru simplul motiv că sistemul a cărui expresie fusese dispăruse. Odată cu el dispăruseră și formele sale economice, spațiul „reeducării” infractorilor. Demnitatea, egalitatea și libertatea individului devin dominante; în același timp, regimurile politice care s-au succedat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să devină simple construcții teoretice. În perioada în care ideea de libertate pare să domine discursul public, penitenciarele devin neîncăpătoare. Respectarea demnității umane devine un principiu fundamental; în aceeași perioadă, numărul paturilor din penitenciare este atât de mic în raport cu numărul condamnaților, încât aceștia dorm câte doi sau trei într-un pat. Personalități publice și „vedete” de toate tipurile pretind respectarea dreptului la propria imagine; setea de senzațional este din plin satisfăcută de imaginile indivizilor încătușați (prezumția de nevinovăție rămâne doar un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să aloce societății o parte din resursele sale (evident că persoana condamnată este obligată să repare și eventualul prejudiciu produs victimei infracțiunii); în același timp, se consideră că prestarea unei munci în folosul comunității constituie o modalitate de reeducare a condamnatului, suficientă în situațiile în care pericolul social al infracțiunii comise nu este foarte ridicat. Libertatea individului condamnat la această pedeapsă este restrânsă la minimum (el trebuie să presteze un anumit număr de ore de muncă). Mai important, acest mod de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care pericolul social al infracțiunii comise nu este foarte ridicat. Libertatea individului condamnat la această pedeapsă este restrânsă la minimum (el trebuie să presteze un anumit număr de ore de muncă). Mai important, acest mod de restrângere a libertății condamnatului nu presupune existența unor obstacole materiale între individ și societate (zidurile închisorii); delimitarea simbolică a celor două statute (condamnatul și omul onest) este realizată prin obligația de a presta o muncă pentru care, în mod obișnuit, ceilalți membri ai societății
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
la minimum (el trebuie să presteze un anumit număr de ore de muncă). Mai important, acest mod de restrângere a libertății condamnatului nu presupune existența unor obstacole materiale între individ și societate (zidurile închisorii); delimitarea simbolică a celor două statute (condamnatul și omul onest) este realizată prin obligația de a presta o muncă pentru care, în mod obișnuit, ceilalți membri ai societății sunt remunerați. Deși liber (restrângerea libertății este minimă), individul rămâne în ochii societății o persoană potențial periculoasă; pe toată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de reformare. Acordarea libertății reflectă premisa că persoana care a încălcat normele penale poate fi „recuperată” fără a fi exclusă din societate; deși societatea ar fi îndreptățită să-i restrângă la maximum libertatea, ea face tocmai din aceasta cadrul reformării condamnatului. Ceea ce în cazul pedepsei cu munca în folosul comunității este premisa recuperării, în cazul pedepsei cu închisoarea constituie finalitatea: redobândirea libertății are loc la capătul procesului de resocializare. Munca este utilizată ca instrument de reeducare și în cadrul pedepselor privative de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pedepselor privative de libertate în anii ’50; „experiența canalului” atestă utilizarea muncii ca instrument al exterminării fizice. Desigur că această situație este una extremă; în același timp, obligarea deținuților la muncă într-un sistem bazat pe ignorarea oricărui drept al condamnatului a fost o tendință constantă a vechiului regim politic. Teoretic, munca avea o funcție esențială în reeducarea deținutului; prin modul concret de organizare, ea dobândea un caracter infamant, transferat asupra deținutului. După Goffman, aceasta este una dintre caracteristicile comune instituțiilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
element central principiul personalizării regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, bazate pe sistemul progresiv. Există patru tipuri de regimuri de executare a pedepselor privative de libertate; logica sistemului este aceea a acordării de grade de libertate suplimentare, pe măsură ce condamnatul trece dintr-un regim în altul. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt: a) Regimul de maximă siguranță. b) Regimul închis. c) Regimul semideschis. d) Regimul deschis. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate se diferențiază în raport cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
căreia comisia pentru personalizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate stabilește regimul în care va fi plasat deținutul. Trecerea de la un sistem la altul depinde de două categorii de factori: executarea unei anumite părți din pedeapsă și conduita condamnatului. Sistemul este construit pe un ansamblu de constrângeri, recompense și privilegii, în care câștigarea unor grade sporite de libertate joacă un rol central. De exemplu, deținutul plasat inițial în sistemul închis poate executa ultima parte a pedepsei în sistemul regimului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
important, ea semnifică distanța dintre acesta și lumea de dincolo de penitenciar. Această distanță este stabilită inițial în funcție de fapta comisă și de cuprinsul hotărârii judecătorești de condamnare; modificarea ei depinde de comportamentul individului în timpul detenției. În acest proces, fapta comisă de către condamnat își pierde treptat funcția de element referențial al evaluărilor făcute de către personal; mai important este modul de raportare al deținutului la exigențele sistemului de reguli impuse de către instituție. Prezumția sistemului este aceea că gradul în care respectă deținutul aceste reguli
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
siguranță reprezintă „forma tip” a închisorii, în sensul prezenței dimensiunilor tradiționale ale acestei instituții; regimul deschis constituie „forma îmblânzită” a privării de libertate, anticamera lumii de dincolo de zidurile penitenciarului. Regimul de maximă siguranță este proiectat pentru o categorie specială de condamnați, care au primit cele mai grave pedepse prevăzute de Codul Penal (în varianta proiectului noului Cod Penal): detențiunea pe viață și detențiunea severă. Trăsăturile esențiale ale acestui regim sunt paza și supravegherea permanente și limitarea la minimum a contactelor cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
două condiții: buna comportare în timpul executării detenției și durata restului de pedeapsă de cel mult un an până la împlinirea termenului care îi dă dreptul la eliberarea condiționată. În același timp, unele categorii de deținuți (persoanele condamnate la pedeapsa închisorii și condamnații pentru fapte comise în stare de minoritate) sunt de la început plasate în acest regim. Teoretic, gradul de periculozitate al deținuților plasați în acest regim de executare a detenției este redus; la nivel simbolic, acest fapt este reflectat de purtarea de către
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fie obligată să răspundă pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare. * * * Așa cum reiese din textul proiectului de lege, finalitatea activităților desfășurate pe perioada detenției este de să-l pregătească pe deținut în vederea reintegrării în societate. Indiferent de regimul de detenție aplicat, condamnatul beneficiază de un ansamblu de drepturi: unele dintre acestea sunt acordate necondiționat și nu pot fi limitate, indiferent de comportamentul deținutului; altele sunt dependente, în totalitate sau cel puțin în parte, de conformitatea comportamentului deținutului cu setul de prescripții normative
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
obligată să adauge la sarcinile cotidiene de îngrijire și educație a copilului și pe aceea de aducător principal de venituri și de exercitare a autorității. În consecință, copiii care trăiesc în familii de acest tip sunt considerați populație cu risc, condamnați, într-un fel, la îngroșarea rândurilor celor ce trăiesc la un nivel minim de subzistență sau eșuează școlar ori sunt potențiali delincvenți. Prin serviciile specializate, asistența socială este cea care trebuie să ofere suport (material, psihologic) pentru a ieși din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a unui text, punctuația contribuie la claritatea, acuratețea și nuanțarea mesajului transmis. Iată câteva dintre funcțiile sale: a) Poate preveni ambiguitatea unor exprimări. E celebru cazul când o sentință de condamnare la moarte a fost comutată din cauza unui... punct! Un condamnat scrie o cerere de grațiere către rege. Neînduplecat, monarhul Îi refuză iertarea. Înainte chiar de execuție, sosește telegrama expediată de la palat. Uzând de formulele comprimate sintactic ale telegramei, mesajul regal sună astfel: EXECUTAT. NU GRAȚIAT! Recepționând mesajul, funcționarul de la poștă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în DSM-IV (1994/1996), care trece umorul la rubrica celor mai adaptate funcționări defensive. Exempletc "Exemple" În cele trei exemple prezentate de Freud la începutul secțiunii dedicate umorului din Cuvântul de duh și relația sa cu inconștientul (1905/1988), trei condamnați la moarte, în pofida situației lor disperate, au curajul să glumească, fără a agresa însă pe nimeni. Cel dintâi, mergând la spânzurătoare într-o luni, exclamă: „Iată că săptămâna începe bine!”. Al doilea, aflat în aceeași situație, cere un fular ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anul 1956, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară București au judecat procesele unor foști ofițeri și subofițeri din DGPCM - MAI, Învinuiți de a fi săvârșit, În calitatea lor de organe de supraveghere și pază, acte de teroare asupra condamnaților care executau pedepse privative de libertate În unele colonii de muncă (Salcia, Cernavodă și Capul Midia). Ca urmare a sentințelor pronunțate, au fost condamnați toți acuzații, printre care și Borcea, care a primit 25 de ani de muncă silnică. Inițial
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
cauză. În urma acestui demers, Prezidiul MAN al RPR a emis Decretele nr. 403 din 22 august 1957 și nr. 484 din 1 octombrie 1957, prin care s-a dispus stingerea În Întregime a restului pedepselor pe care cei 21 de condamnați le mai aveau de executat, respectiv punerea lor În libertate. Într-o notă datată 25 august 1957 (prezentă În dosarul de cadre - profesional al lui Borcea), adjunctul ministrului Afacerilor Interne, Gheorghe Pintilie, Îi ordona celuilalt adjunct al ministrului, Alexandru Mureșanu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
libertate. Într-o notă datată 25 august 1957 (prezentă În dosarul de cadre - profesional al lui Borcea), adjunctul ministrului Afacerilor Interne, Gheorghe Pintilie, Îi ordona celuilalt adjunct al ministrului, Alexandru Mureșanu, și colonelului Lixandru Vasile (șeful DGPCM) ca, după eliberarea condamnaților, fiecăruia să i se dea salariul pe timp de trei luni conform Încadrării pe care a avut-o la arestare. Să fie Îmbrăcați, să li se dea concediu de 1 lună și să fie trimiși la casa de odihnă a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
la locul de muncă. Toate aceste dispoziții au fost executate. Mai mult decât atât, la 30 aprilie 1959, Prezidiul MAN a emis Decretul nr. 152 pentru completarea decretelor mai sus amintite prin care perioada de timp cât cei 21 de condamnați au executat pedeapsa privativă de libertate să fie considerată vechime neîntreruptă În câmpul muncii. Această perioadă de timp avea să fie luată În considerare și la calcularea sporului procentual de vechime la soldă, care urma să fie acordat În cazul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Editura Humanitas, București, 2001, pp. 52-53. Gheorghe Barcan, „Am fost și eu la Midia”, Memoria. Revista gândirii arestate, nr. 54 (1/2006), pp. 21-22. Grupul de 21 de torționari implicați În acest proces a primit denumirea de „Lotul Salcia”: 4 condamnați la muncă silnică pe viață, 3 la 25 de ani de muncă silnică, unul la 20 de ani de muncă silnică, 7 la 15 ani de muncă silnică, 4 la 10 ani de muncă silnică, unul la 8 ani de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
făceau Stalin și clica lui? Ba da, și încă cum! Numai că, murind astfel, a arătat cam cât prețuiau ticăloșii ăia.“ Simțeam că omul acela trimis la moarte era ultimul tău argument. N-am încercat să relativizez cuvântul lui de condamnat. Cu un minut înainte de a muri, avea dreptul la absolut. Te priveam în timp ce vorbeai și observam cu durere toate urmele pe care zâmbetul nu mai izbutea să le șteargă: dâra aceea argintie care se lărgea în părul tău, vena care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
găsea Dolșanka și din ce anume trăiau locuitorii ei, și că nu dispunea în realitate de nici un dosar. Doar vreo zece pagini pe care trebuia să le susțină prin răspunsurile acuzatului, spre a face din el, cât mai repede, un condamnat. Noaptea, în celula în care două treimi dintre prizonieri stăteau în picioare din lipsă de bănci, Nikolai vorbi cu un bătrân care-i ceda din când în când locul de la perete de care toată lumea căuta să se sprijine. Bătrânul avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
când locul de la perete de care toată lumea căuta să se sprijine. Bătrânul avea să se întoarcă în lagăr pentru a doua oară, după ce petrecuse deja acolo șase ani. El a fost cel care i-a explicat lui Nikolai că numărul condamnaților era planificat, la fel tonele recoltei. Și că întotdeauna trebuiau depășite prevederile planului... Stătură de vorbă până în zori. Înainte de a fi dus la interogatoriu, Nikolai află că bătrânul era mai tânăr ca el cu trei ani. Un bătrân de treizeci
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceeași curgere de note obosite. Suflul său ritmat ne izola și mai mult. Eram singuri și încă pentru ceva timp în viață, dar parcă deja detașați de trupurile noastre înlănțuite, pe care soldații le brutalizau urlând. Aveau nevoie de doi condamnați obișnuiți, de două trupuri în picioare, întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]