KorAP: Find »[drukola/base=condițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...73 >

1,801 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

faptul că să este un element extern domeniului flexionar; structurile cu scindare/dublare sunt relevante pentru statutul de complementizator al lui să. În primul rând, trebuie menționat că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sunt relevante pentru statutul de complementizator al lui să. În primul rând, trebuie menționat că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
că să în ipostază de complementizator care selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
selectează subjonctivul coexistă cu să conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
conjuncție condițională. Cele două variante ale lui să sunt ușor de deosebit: să conjuncție condițională selectează verbe la indicativ (viitor (38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
38), perfect compus (39), prezent (40) etc.) și condițional (41)), iar distribuția propozițiilor cu să condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condițional este tipică pentru construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci dislocări ale nucleului verbal de tipul celor analizate în §4 infra. Să condițional este treptat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
construcțiile condiționale, pe când să subjonctival selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci dislocări ale nucleului verbal de tipul celor analizate în §4 infra. Să condițional este treptat eliminat de conjuncțiile condiționale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
selectează verbe la subjonctiv și respectă distribuția generală a subjonctivului. A se observa și nonadiacența conjuncției condiționale să la nucleul verbal, delimitat de auxiliar (41b); prezența de constituenți intercalați între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci dislocări ale nucleului verbal de tipul celor analizate în §4 infra. Să condițional este treptat eliminat de conjuncțiile condiționale de și dacă, cel mai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
între să condițional și auxiliarul de condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci dislocări ale nucleului verbal de tipul celor analizate în §4 infra. Să condițional este treptat eliminat de conjuncțiile condiționale de și dacă, cel mai probabil ca efect al omonimiei cu să subjonctival (Zafiu 2016). (38) a. că nu vom peri să vom crede meserere lui (FT.1571−5: 3r) b. iară, să ne

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condițional indică faptul că să condițional ocupă poziția FORCE și permite generarea unei periferii stângi; intercalările de acest tip nu reprezintă deci dislocări ale nucleului verbal de tipul celor analizate în §4 infra. Să condițional este treptat eliminat de conjuncțiile condiționale de și dacă, cel mai probabil ca efect al omonimiei cu să subjonctival (Zafiu 2016). (38) a. că nu vom peri să vom crede meserere lui (FT.1571−5: 3r) b. iară, să ne vom bate cu Moldova, noi să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-AUX25 sunt prezente și în majoritatea celorlalte varietăți romanice vechi: spaniola veche, italiana veche, franceza veche, catalana și provensala medievale, portugheza veche. Autori ca Rivero (1993); Mensching (2012); Dragomirescu (2015a) subliniază varietatea tipurilor de auxiliar care permit inversiunea: auxiliare perfective, condiționale, de viitor. De asemenea, Dragomirescu (2015a) arată inversiunea de acest tip este atestată în unele varietăți sud-dunărene (istroromână și meglenoromână) și că, cel puțin pentru structurile perfective, se poate invoca și moștenirea latină, dată fiind existența a două linearizări posibile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu este inutil de știut' (italiana veche; Franco 2009, apud Poletto 2014) e. Le voir reconeü vos ai DEF adevăr recunoscut vă avea.AUX.1SG 'V-am recunoscut adevărul' (franceza veche;Buridant 2000: 377, apud Dragomirescu 2015a) Discutând structurile de condițional și viitor cu inversiune V-AUX în termenii analizei deplasare lungă a centrului (engl. Long Head Movement),precum și encliza pronumelor din spaniola veche, Rivero (1993: 232) remarcă faptul că acestea sunt "a subset of the root contexts where Germanic V2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
perspectiva unei prezentări cât mai cuprinzătoare a acestui fenomen; principalele particularități ale enclizei pronumelor clitice au fost discutate în §2.1.2 supra și nu vom reveni asupra lor aici. În structurile cu auxiliar simplu (perfect compus: a avea + participiu; condițional prezent / viitor: aș / voi + infinitiv), toate formele de inversiune sunt atestate în textele românei vechi, însă cu frecvență diferită în funcție de auxiliar (77); inversiunea auxiliarului este adesea coocurentă cu encliza pronumelor clitice (77c-e). Structurile inversate sunt întregistrate de-a lungul întregii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din (77)), înregistrând un apogeu de frecvență în secolele al 16-17 și fiind în declin treptat până către sfârșitul epocii vechi. Realizând o statistică pe baza mai multor texte vechi, originale și traduceri, Dragomirescu (2014) subliniază faptul că structurile de condițional prezent (76c) se inversează cel mai rar (de exemplu, în textele originale DÎ, Dragomirescu 2014 nu înregistrează nicio inversiune, deși inversiunea este bine reprezentă pentru alte forme verbale) (v. și Zafiu 2016 pentru aceeași observație) (v. §3.2.1.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
s-au dat fiicei noastre (ACP.1714: 15r) Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 180, 186-187) insistă asupra coexistenței structurilor inversate în româna comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se preferă selecția infinitivului lung verbal (cf. Vrear-ară în PH.1500-10: 123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică această distribuție

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se preferă selecția infinitivului lung verbal (cf. Vrear-ară în PH.1500-10: 123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică această distribuție prin intoleranța românei la hiat, o explicație care se poate generaliza pentru a explica raritatea generală a inversiunii formelor de condițional remarcate de alți autori (Dragomirescu 2014): în mod sistematic, inversiunile condiționale cu auxiliarul aș (deja cel mai frecvent auxiliar de condițional în secolul al 16-lea) rezultă în mod sistematic în structuri vocală-vocală, generatoare de hiat, problemă neîntâlnită la celelalte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
123v) (v. și Onu 1965). Autorii explică această distribuție prin intoleranța românei la hiat, o explicație care se poate generaliza pentru a explica raritatea generală a inversiunii formelor de condițional remarcate de alți autori (Dragomirescu 2014): în mod sistematic, inversiunile condiționale cu auxiliarul aș (deja cel mai frecvent auxiliar de condițional în secolul al 16-lea) rezultă în mod sistematic în structuri vocală-vocală, generatoare de hiat, problemă neîntâlnită la celelalte forme simple care se inversează (care au ca rezultat configurații fonetice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
intoleranța românei la hiat, o explicație care se poate generaliza pentru a explica raritatea generală a inversiunii formelor de condițional remarcate de alți autori (Dragomirescu 2014): în mod sistematic, inversiunile condiționale cu auxiliarul aș (deja cel mai frecvent auxiliar de condițional în secolul al 16-lea) rezultă în mod sistematic în structuri vocală-vocală, generatoare de hiat, problemă neîntâlnită la celelalte forme simple care se inversează (care au ca rezultat configurații fonetice de tip consoană-vocală / vocală-consoană). Evitarea hiatului / intoleranța la hiat se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Todi (2001: 48) remarcă, analizând cronicile muntenești, că postpunerea auxiliarului de perfect compus este mai frecventă și atestată în toate cronicile, pe când postpunerea auxiliarului de viitor este mult mai rară. Metodologie Date fiind remarcile privitoare la raritatea postpunerii auxiliarului de condițional, derivată uneori din constrângeri fonologice (v. §3.2.1.1 supra), am hotărât să ne concentrăm asupra perfectului compus și a formelor simple de viitor (AUX + infinitiv). De asemenea, am luat în discuție - doar pentru acest studiu, nu și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asertivă mai mare decât alte tipuri de subordonate (relative și circumstanțiale) (v. și Ledgeway 2008: 459 pentru o observație asemănătoare asupra napolitanei vechi). Această predicție, formulată ca observație de unii autori (v. Zafiu 2014 cu referire la inversiunea în propoziții condiționale) este confirmată de excerptarea preliminară a materialului, însă va trebui verificată statistic mai riguros într-o cercetare viitoare. Așadar, inversiunea este cel mai frecvent atestată în propoziții conjuncționale (completive sau circumstanțiale) (pentru relația dintre inversiune și complementizatorul să subjonctival, v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1648: 9r) q. Adevăr grăesc voao căveni-vor toate acestea spre neamul acesta (NT.1648: 31r) Mai rar, structurile inversate apar în subordonate circumstanțiale (112) și, foarte rar, în propoziții relative (113) (v. Zafiu 2014 pentru o discuție detaliată a circumstanțialelor condiționale): (112) a. Atunce cânduîntoarce-se-va vrăjmaș<ul>ui mieu înderretu, nu voru putea și vor peri de fața ta (PH.1500−10: 5r-v) b. Cătră tinre chemu, Dzău mieu, nu mai tăcea de la menre, se nu cumva mai tăcea-veri de la menre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deci structurile de tip V-AUX / V-CL-AUX. Poziția auxiliarului rămâne un indicator fidel pentru diagnosticarea deplasării verbului la C. De asemenea, în §3.2.1.2 supra, am scos în evidență dificultățile de natură fonologică pe care le ridică inversiunea condiționalului (structurile V−AUX și unele structuri V−AUX−CL rezultă sistematic în structuri cu hiat, ceea ce diminuează în mod server rata inversiunilor cu condiționalul), astfel că am decis să avem în vedere doar formele de viitor și de perfect compus

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1.2 supra, am scos în evidență dificultățile de natură fonologică pe care le ridică inversiunea condiționalului (structurile V−AUX și unele structuri V−AUX−CL rezultă sistematic în structuri cu hiat, ceea ce diminuează în mod server rata inversiunilor cu condiționalul), astfel că am decis să avem în vedere doar formele de viitor și de perfect compus, a căror inversiune - fie V−AUX, fie V−CL−AUX - nu este afectată de constrângeri fonologice. Tabelul 3 prezintă distribuția gramaticii V-la-C în funcție de criteriul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]