2,314 matches
-
drum, cum era firesc.” (O. Paler, Viața ..., 89) • acuzativul: de, din cauză de: „Popa se ridică în picioare mai mult de frică decât de respect.” (I.L. Caragiale) Circumstanțiala cauzală se introduce în frază prin conjuncții: că, căci, cum (adverb devenit conjuncție), deoarece, fiindcă, întrucât și locuțiuni conjuncționale: dat fiind că, de vreme ce, din moment ce, din cauză că, din pricină că, întrucât, odată ce, pentru că: „Grăim, Doamnă, cătră tine, Nu din gură, ci din carte, Că ne ești așa departe.” (M. Eminescu, I, 149), „Și cum nu îndrăznea nimeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Galilei, dar din moment ce au existat, nu mai putem vorbi numai despre dragostea ce-o datorăm lumii.” (O. Paler, Galilei, 84) Dintre elementele de relație, se constituie în mărci distinctive ale circumstanțialului cauzal locuțiunile prepoziționale din cauza, din pricina iar ale circumstanțialei cauzale, conjuncțiile deoarece, fiindcă, întrucât și toate locuțiunile conjuncționale: „A ajuns să se creadă aproape zeu, din pricină că nimeni nu-l mai contrazicea...” (O. Paler, Caminante, 197) CIRCUMSTANȚIALUL DE FINALITATE (SCOP)TC "CIRCUMSTAN}IALUL DE FINALITATE (SCOP)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Uneori îmi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răspuns ci pentru a auzi întrebarea.” (O. Paler, Caminante, 239), „Spre a înțelege cum este un arbore o unitate diversă, încerci să vezi cum sunt diverși arbori o unitate.” (C. Noica, 23) Circumstanțiala de scop se introduce în frază prin conjuncțiile să, de, ca să (ca... să) și locuțiunea conjuncțională pentru ca să: „Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea specifică a circumstanțialei de finalitate conjuncția ca să (în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frază prin conjuncțiile să, de, ca să (ca... să) și locuțiunea conjuncțională pentru ca să: „Gardu-l poți sări ușor, dar trebuie mare băgare de seamă, nu cumva să simtă stăpânul...” (I.L. Caragiale, IV, 233) Dintre acestea, marchează identitatea specifică a circumstanțialei de finalitate conjuncția ca să (în structură continuă; în structură discontinuă poate interveni și în realizarea propozițională a altor funcții sintactice): „Ca să schimbăm acum, întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, Bătrânii-au adunat printre plăvani / Sudoarea muncii sutelor de ani.” (T.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al relației de dependență, dacă se realizează prin construcții gerunziale absolute, când poate fi întărită de adverbul numai: „Numai mergând el foarte încet, aș putea să-l mai ajung din urmă.” Circumstanțiala de condiție se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): dacă, de, să, fără să, în caz că, adverbul devenit conjuncție când: „Dacă te-ai uitat câteva nopți în cer, copile, nu mai ești bun de nimic...” (T. Arghezi, VI, 167), „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolute, când poate fi întărită de adverbul numai: „Numai mergând el foarte încet, aș putea să-l mai ajung din urmă.” Circumstanțiala de condiție se introduce în frază prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): dacă, de, să, fără să, în caz că, adverbul devenit conjuncție când: „Dacă te-ai uitat câteva nopți în cer, copile, nu mai ești bun de nimic...” (T. Arghezi, VI, 167), „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nici bolnav nu voi rămâne în casă. Observații: Când se realizează prin gerunziu, circumstanțialul se poate lipsi de adverb: „Cine ești tu, acel de care gândul / Se-apropie necunoscându-l.” (T. Arghezi, 310) Circumstanțiala concesivă se introduce în frază prin: • conjuncții (locuțiuni conjuncționale): deși, de, să, și să, (și) fără (ca) să, măcar că (să, de), cu toate că, chiar dacă (de, să), chiar când, fie că: „Nu sunt aceiași actorii, deși piesele sunt altele?” (M. Eminescu, P.L., 65) „Nu spera când vezi mișeii / La
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
individ de a-și atinge țelurile, cu toate că ar avea însușirile trebuitoare.” (G. Călinescu, C.O., 23), „Și măcar că nevasta lui Honcu nu era în casă, totuși el vorbea cu dânsa, ca și cum ar fi fost de față.” (C. Hogaș, 300) Observații: Conjuncția fie că introduce concesive, dacă marchează în același timp un raport de coordonare disjunctivă: „Lacrima e tot atât de limpede și curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce suferința.” (M. Codreanu, 186) Foarte adesea, conjuncția deși introduce în frază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
C. Hogaș, 300) Observații: Conjuncția fie că introduce concesive, dacă marchează în același timp un raport de coordonare disjunctivă: „Lacrima e tot atât de limpede și curată, fie c-o produce bucuria, fie c-o produce suferința.” (M. Codreanu, 186) Foarte adesea, conjuncția deși introduce în frază circumstanțiale concesive eliptice de predicat, de un auxiliar din structura predicatului sau, mai ales, de verbul copulativ: „Deși foarte buni prieteni, n-au fost niciodată la el acasă”. (I.L. Caragiale, III, 253), „Deși anunțată la aceeași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir.” (M. Eminescu, P.L., 43) Dintre elementele relaționale care marchează dezvoltarea propozițională a circumstanțialului concesiv, se impun ca mărci absolute ale identității sale sintactice conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale chiar dacă (de, să), și dacă, măcar că (să), cu toate că. Când circumstanțiala se introduce prin adverbe nehotărâte, marca identității sale sintactice rezultă dintr-o împletire a elementului de relație cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu topica, cu termenii corelativi și cu modul verbului-predicat din concesivă: • circumstanțială spațială: Te găsesc oriunde te duci. • circumstanțială concesivă: Oriunde te-ai duce, tot te găsesc. Termenii corelativi au rol hotărâtor și în marcarea identității circumstanțialei concesive introduse prin conjuncția să: • circumstanțială condițională: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, aș fi mers. • circumstanțială concesivă: Să nu fi știut nimic despre toate acestea, tot aș fi mers. Identitatea specifică a celor două variante ale circumstanțialei concesive se fixează, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod al incertitudinii: chiar să, și să, măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc la Socola măcar să mă omori.” (I. Creangă, 77) Introduc concesive reale, conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale pe baza conjuncției că: măcar că, cu toate că: „Ce știi tu? Ăsta-i loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!” (E.Barbu, 21) Celelalte elemente de relație introduc amândouă categoriile de concesive; deosebirile sunt marcate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
măcar să: „Chiar să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit.” (O. Paler, Viața, 130) „Nu mă duc la Socola măcar să mă omori.” (I. Creangă, 77) Introduc concesive reale, conjuncția deși și locuțiunile conjuncționale pe baza conjuncției că: măcar că, cu toate că: „Ce știi tu? Ăsta-i loc cu viitor, măcar că nu mai terminăm noi cu astupatul!” (E.Barbu, 21) Celelalte elemente de relație introduc amândouă categoriile de concesive; deosebirile sunt marcate de modul verbului predicat; indicativul caracterizează verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când sunt subordonate termenului regent prin locuțiunea prepozițională în privința: „Păcat că știința necromanției și aceea a astrologiei s-au pierdut - cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit în această privință.” (M. Eminescu, P.L., 25) Circumstanțiala referențială se introduce în frază prin: • conjuncții: să, că, dacă: „N-am mare îndoială că, dacă ne vom rușina să iubim ceea ce datorăm vieții, vom încuraja numărul celor incapabili de dragoste.” (O. Paler, Galilei, 127), „Nu ești curios, Galilei, să știi ce cântă sclavii care ridică în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distinctive absolute: „În loc să răspundă, Pașadia își sorbi paharul până la picătura cea din urmă.” (M. Caragiale, 83), „Senzația îți dă câte ceva din ce este în lucruri, pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să, în timp (vreme) ce, (pe) câtă vreme, fără (ca) să, pentru ca să și prin adverbele întrebuințate cu valoare de conjuncție unde și când, comune dezvoltării propoziționale și a altor funcții sintactice: „Iscusința lui George ajunsese
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe când percepția îți dă și ce nu este în ele.” (C. Noica, 21), prin alte conjuncții și locuțiuni conjuncționale: dacă, decât să, în timp (vreme) ce, (pe) câtă vreme, fără (ca) să, pentru ca să și prin adverbele întrebuințate cu valoare de conjuncție unde și când, comune dezvoltării propoziționale și a altor funcții sintactice: „Iscusința lui George ajunsese de poveste: unde alții nu puteau face unele lucrări de fierărie nici în trei ani, el într-o jumătate de an lucra ca o calfă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în post se fac a mânca în trapeză borș de știr, pentru ca apoi în chiliile lor să se înfrupte cu plachie de crap, sunt niște ipocrite.” (G. Călinescu, C.O., 177) Când se introduce prin această din urmă serie de conjuncții și locuțiuni conjuncționale, identitatea specifică a completivei opoziționale rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Preferi tăcerea, așa cum o preferă cei mai mulți, uitând că dacă duce la autoconservare, nici într-un caz ea nu înseamnă viață.” (P. Sălcudeanu, 310
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Și ochii mei atârnă de lumină.” (A. Păunescu, Manifest, 169), „Nimic din zbuciumul de altădată Nu mai frământă azi «bătrânul munte».” (M. Codreanu, 43) Atributiva se introduce în frază prin: • conjuncții: că, ca... să, de, dacă și locuțiuni conjuncționale (de parcă, ca și cum): „N-a apucat să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ.” (G.Călinescu, U.P., 103), „Ședea și privea locul cu palmele la spate.” (E. Barbu, 7). Propoziția completivă predicativă se introduce în frază prin: • conjuncții și locuțiuni conjuncționale: că, ca să, ca și când, ca și cum: „I-am simțit de la ușă că erau intrigați și curioși.” (O. Paler, Viața..., 60), „... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie...” (Al. Odobescu, 6), „Numai că Marmoroșblanc prea se arăta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trenul. Observații: Imposibilitatea sau libertatea doar relativă de schimbare reciprocă a ordinii termenilor determină pe autorii G.A. (II, p. 249) și pe alți lingviști să vorbească de o apropiere a coordonării adversative (la care se include și coordonarea prin conjuncția ci) și concluzive de subordonare. Că aceste relații sintactice rămân în esența lor relații de coordonare o demonstrează absența oricăror constrângeri categoriale pe care un termen să le impună altuia (altora) precum și necondiționarea unuia sau a autonomiei semantice și culturale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singur, al treilea, cel ce știind ceva nu se mai miră...” (N. Iorga, 260) Exprimarea relației de coordonare copulativătc "Exprimarea rela]iei de coordonare copulativ\" În planul expresiei, relația de coordonare copulativă se realizează prin două mijloace principale: • joncțiune; prin conjuncții (locuțiuni conjuncționale): și, nici, iar, și cu, precum, și, nu numai... ci (dar) și, atât... cât și, cu, împreună cu; • juxtapunere; prin pauză între termenii relației. Cele două mijloace pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cele două mijloace pot coexista în desfășurarea aceleiași relații de coordonare sau se pot actualiza numai câte unul. Se întrebuințează amândouă, când relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și iarăși o pleca la vale...” (C. Hogaș, 229) Uneori, însă, în legătură cu dezvoltarea planului semantic al funcției cu structură multiplă, conjuncția poate interveni în mai multe poziții: „...În ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri.” (M. Eminescu, P.L., 5) Exprimarea relației de coordonare copulativă numai prin unul din cele două mijloace nu este condiționată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
troheii, săltărețele dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a mai aruncat o răgălie în sobă, a mai băut un păhăruț, a mai cotrobăit prin odaie...” (I.L. Caragiale, IV, 374) Observații: Termenii juxtapuși pot fi precedați toți de conjuncțiile, întrebuințate adverbial, nici, și: „Nici cântecul, nici ruga n-au descremenit Zarea de granit. ............................... Vii. Nici nu simți, nici nu știi.” (T. Arghezi, 192) „În adâncuri se pătrunde, Și de lună și de soare, Și de păsări călătoare, Și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
știi.” (T. Arghezi, 192) „În adâncuri se pătrunde, Și de lună și de soare, Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele, Și de zbor de rândunele, Și de chipul dragei mele.” (M. Eminescu, I, 215); sau prin conjuncții, în funcție de împletirea dimensiunii semantice cu dimensiunea sintactică a textului: „Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul.” (M. Eminescu, I, 147), „Cântam în iarbă și-n mohor tainele ascunse tuturor”. (M. Isanos, 227), „Ea se uită... Păru-i galben, Fața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]