1,866 matches
-
lor plural ("sestra" „sora” - "sestara" „al/a/ai/ale surorilor”) și genitivul singular de genitivul plural al masculinelor care au acest a la nominativ singular ("boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
boraca" „al/a/ai/ale luptătorilor”), sau ale celor de origine străină terminate în două consoane la nominativ singular: "student" - "studentă" „al/a/ai/ale studentului” - "studenata" „al/a/ai/ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu”. Desinența cazului instrumental singular al substantivelor masculine are două variante, "-om" și "-em". Varianta "-om" este prezentă după consoanele finale de rădăcina altele decât c, z, č, dž, š, ž, ć, đ, nj, j și lj, de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
și "-em". Varianta "-om" este prezentă după consoanele finale de rădăcina altele decât c, z, č, dž, š, ž, ć, đ, nj, j și lj, de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în "bičem" „cu biciul”, "s mišem" „cu mouse-ul”, "spanaćem" „cu spanac”, "s kraljem" „cu regele”), dar dacă înaintea consoanei finale este vocală e, se produce în general disimilarea lui e din desinența, care trece
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de exemplu în "să čovekom" „cu omul”. Varianta "-em" este folosită în mod normal după consoanele finale de rădăcina menționate (de exemplu în "bičem" „cu biciul”, "s mišem" „cu mouse-ul”, "spanaćem" „cu spanac”, "s kraljem" „cu regele”), dar dacă înaintea consoanei finale este vocală e, se produce în general disimilarea lui e din desinența, care trece în o, în cuvinte că "mesecom" „cu luna”, "s Bečom" „cu Viena” "s koledžom" „cu colegiul”, "s muzejom" „cu muzeul”. Accentul care cade pe una
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
a fost cândva l (vezi mai sus Alternanta l ~ o): "orao" „vultur”, "pepeo" „cenușă”. Nominativul plural al acestora se termină în "-i": "jeleni „cerbi”. Masculinele monosilabice și mare parte din cele bisilabice primesc de regulă la plural sufixul "-ov-" (după consoana postalveolară, alveolopalatală sau palatala "-ev"-): "stanovi" „locuințe”, "orlovi" „vulturi”, "muževi" „bărbați”. Sunt și substantive masculine terminate cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cu "-a", ca femininele: prenume masculine ("Nikola), nume de profesii ("sudija „judecător”). Cu acestea acordul se face la masculin. Femininul se caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
caracterizează în general prin terminația "-a" la nominativ singular ("ruka „mâna”), dar sunt și substantive feminine terminate cu o consoana: "radost „bucurie”, "stvar „lucru”. Nominativul plural al celor în "-a" este cu desinența "-e" ("ruke „mâini”), iar al celor în consoana "-i": "radosti „bucurii”, "stvari „lucruri”. Neutrul este genul numelor de inanimate cu "-o" (în afara celor cu "-ao" și cu "-eo") și al celor cu "-e" la nominativ singular: "kolo „cerc”, "polje „câmp”. Nominativul lor plural se termină cu "-a": "kola
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sunt grupate în trei sau patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Declinarea I este cea a masculinelor (în afară de cele terminate în "-a") și a neutrelor. Declinarea a II-a cuprinde femininele și masculinele în "-a". Femininele în consoana aparțin declinării a III-a. Există și numeroase substantive cu declinare neregulata. Iată declinarea a trei substantive regulate din primele două clase de declinare, care conțin numărul cel mai mare de substantive: Observații: Exemplu de declinarea a III-a: Adjectivele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă” etc.), există și
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe cu aceeași consoana că cea cu care se termină prepoziția, cu o consoana de același tip sau cu un grup de consoane: "s majkom" „cu mama”, dar "să sestrom" „cu sora”; "pred tobom" „în fața ta”, dar "preda mnom" „în fața mea”. Pe langă conjuncții primare ("i" „și”, "ili" „sau”, "ako" „dacă” etc.), există și unele care sunt adverbe la origine, de exemplu "kad
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
frecvent "-o-" ("riba" „peste” + "lov" „vânătoare” > "ribolov" „pescuit”), mai rar "-e-": "oči" „ochi” (plural) + "vidan" „vizibil” > "očevidan" „evident”. Alteori elementele se îmbină nemijlocit, primul element terminându-se cu o vocală ("sto" „sută” + "noga" „picior” > "stonoga" „miriapod”), mai rar cu o consoana: "jedan" „un” + "puț" „drum” > "jedanput" „o dată”. Elementele componente pot fi mai mult sau mai putin sudate. Cuvintele compuse cu elementele mai puternic sudate au un singur accent și se scriu într-un singur cuvânt, de exemplu "kućèvlasnik" „proprietar de casă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
literei R din alfabetul latin. În sistemul de numerotație alfabetic grecesc, ρ are valoarea numerică 100. Ρ derivă din litera feniciană „?“. Este important să nu se confunde cu P-ul din alfabetul latin. Ρ este considerată ca fiind o consoană lichidă, care are implicări importante în morfologie. În greaca veche/arhaică și în greaca modernă, ρ se pronunță atunci când se află într-un cuvânt ca [r].
Ro (literă) () [Corola-website/Science/312560_a_313889]
-
și a sistemelor cerebrale implicate în actul vorbirii. Sunetele nu șunt toate la fel de afectate. Cele mai frecvent afecate șunt cele care apar mai tarziu în vorbirea copiilor: vibrantă r, africantele c,g,ț și siflantele s, z, șuerătoarele s, j, consoanele b, d, ț, m, n, dintre vocale a, e, u. Dislalia este cea mai frecventă tulburare de vorbire ce constă în abaterea de la pronunția obișnuită, de la vorbirea standard. În unele cazuri, dislalia se manifestă prin neputința emiterii unor sunete sau
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
sau parțială, cînd apar deteriorări numai la nivelul anumitor sunete, și alta generală sau polimorfa, cînd sînt alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeași pondere, deoarece și în vorbire unele au o frecvență mai mare în raport cu altele. Consoanele sînt mai des afectate comparativ cu vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tîrziu în vorbirea copiilor și care necesită pentru emitere mișcări de mai mare finețe a aparatului fonoarticular (cum sînt vibrantă r, siflantele s-z, șuierătoarele s-
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
înaintea cuceririi arabe. De asemenea aici și-au desfășurat activitatea gramaticii numiți „masoreți” că de pildă, Aharon Ben Asher și Moshe Ben Naftali care au pus la punct "punctuația tiberiană", sistemul de notare cu puncte a vocalelor și al însușirilor consoanelor folosit în limba ebraica începând din secolul al X-lea. Pe la 920 s-a scris în localitate manuscrisul cunoscut sub denumirea Keter Aram Tzova (Coroană Alepului) care conține textul cel mai exact al Bibliei ebraice - Tanah. În anul 985 geograful
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
Secțiunea următoare da sensul fiecărui timp în franceză; ea examinează, de asemenea, originile lor etimologice. Verbul «"Pale"»<fr."parler" "a vorbi" va fi utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac distincție între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre ele. Creola
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac distincție între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre ele. Creola haitiana a pierdut și [-r] final al verbului «parler», poate pentru că, din punct de vedere etimologic, sunetul [é] (-er) nu este prea îndepărtat
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
redactată în același mod, în cele două alfabete, și este datată "1385 al erei Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
Saka", adică 1463 d.C. În Malaysia, jawi a fost înlocuit cu alfabetul latin în anii 1950, pe baza grafiei engleze (de exemplu, cu „"ch"”, pentru redarea "consoanei africate surde" asemănătoare din cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
cuvântul "„cinci”" din limba română, și „"j"”, pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită „"Soewandi"”, după numele ministrului Educației din guvernul prim-ministrului socialist Sjahrir. Astfel, "„oe”" se înlocuia cu "„u”". Iată
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
pentru redarea "consoanei africate sonore" asemănătoare existente în cuvântul românesc "„George”". Mișcarea naționalistă indoneziană adoptase alfabetul latin în 1928, cu grafie olandeză cunoscută sub denumirea de „"Van Ophuijsen"” (de exemplu, "„tj”" pentru redarea consoanei africate surde, iar "„dj”", pentru redarea consoanei africate sonore corespondente. Această grafie a fost ușor modificată prin reforma ortografică din 1947, numită „"Soewandi"”, după numele ministrului Educației din guvernul prim-ministrului socialist Sjahrir. Astfel, "„oe”" se înlocuia cu "„u”". Iată un exemplu: "Soerabaja -> Surabaja". Reforma ortografică din
Limba malaieză () [Corola-website/Science/310883_a_312212]
-
în fiecare an pe 17 Mai, „Ziua Literaturii Galiciene”, dedicată în fiecare an unui scriitor de limbă galiciană care a decedat. Aproape toate dialectele din Galicia și-au pierdut vocalele nazale. Cu toate acestea, vocalele pot deveni nazalizate în apropierea consoanelor nazale. De-a lungul epocii moderne, consoanele galiciene au trecut prin schimbări semnificative, în paralel cu evoluția celor spaniole, și anume următoarele schimbări de sunet, eliminând consoanele surde: ß/→/b/; • /z/→/s/; • /dz/→/ts/→/s/ în dialectele vestice sau /θ
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
Literaturii Galiciene”, dedicată în fiecare an unui scriitor de limbă galiciană care a decedat. Aproape toate dialectele din Galicia și-au pierdut vocalele nazale. Cu toate acestea, vocalele pot deveni nazalizate în apropierea consoanelor nazale. De-a lungul epocii moderne, consoanele galiciene au trecut prin schimbări semnificative, în paralel cu evoluția celor spaniole, și anume următoarele schimbări de sunet, eliminând consoanele surde: ß/→/b/; • /z/→/s/; • /dz/→/ts/→/s/ în dialectele vestice sau /θ/ în cele estice sau centrale • /ʒ/→/ʃ
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]