2,124 matches
-
haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine. Știam că vor arăta ridicol cu haina și cizmele de călărie pe care urma să le împrumut, dar m-am consolat cu gândul că măcar se asortau cu nasul meu care căpătase o culoare vineție intensă, pe lângă faptul că îmi curgea încontinuu. Rachel se prezentă echipată complet, cu o față proaspătă și frumoasă. Am observat că ea și Ed purtau jachete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
reintroduc imperativul moral în prietenia dintre noi două. Părea singura zonă din viața mea în care puteam reintroduce imperativul moral fără să fie nevoie de o inserție extremă. Mark era stânjenit de tachinările din biserică așa că își dorea să mă consoleze. Îmi pare rău pentru râsete. Nu a fost corect din partea lor. Am ridicat din umeri. —Aveau dreptate. A fost o glumă pe cinste, dar asta nu anulează darul primit de la Alfie. El a vrut să-mi amintească cât este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri. Numai fiindcă îi cunoșteam sensibilitățile amânasem tipărirea cărții, consolat de o nouă hotărâre: Începusem confecționarea unui afiș, în centrul căruia urma să fixez în formă de triunghi, cele trei litere. Țineam ca apoi să-l lipesc pe un pisoar oarecare din centrul orașului... Căci, să vezi mata, eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre câte un alt oraș. — Dar probabil ai văzut gravuri după el. E cu un tânăr, rezemat de un copac, Într-o pădure cu aspect de toamnă, și cu iubita lui, care Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
presiunilor exercitate de teatru, care Îi ocupa atât de mult timp, Încât avea nevoie de sabaturi pentru corespondență și alte Îndatoriri restante. El și Kiki continuau să se vadă regulat În societatea londoneză și, Între timp, să schimbe scrisori - se consolară reciproc și Îndelung pentru moartea lui Lowell departe, pe malul celălalt al Atlanticului, În august -, dar Henry se simțea vinovat, știind că Îl neglijase puțin În a doua jumătate a anului. Sentimentul de vinovăție se născuse din ușurarea tainică resimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiecare repetiție, până la premieră. Lucrurile tot prost ar fi mers, dacă el și actorii nu mai credeau În reușită. Știu, pentru că am trecut eu Însămi printr-o asemenea oroare. Se cutremură expresiv. — Nu știu de ce, dar gândul ăsta nu mă consolează prea mult, spuse Henry. Experiența de miercurea trecută a fost atât de dureroasă, că șterge orice oroare ipotetică. — Poate conducerea altui teatru se va arăta interesată, Îi sugeră dra Robins. Nu, nu, am terminat cu piesa asta. Daly mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
respirației următoare... La ora șase expiră de trei ori la intervale mari, parcă oftând, ultima dată aproape imperceptivil, și Își dă sufletul În liniște. Doctorul Des Voeux Îi controlează pulsul și Îl declară mort. Alice și fiica ei se Îmbrățișează, consolându-se una pe alta. Harry se duce la bucătărie, să le comunice servitorilor. Minnie izbucnește În lacrimi, acoperindu-și fața cu șorțul, Joan Anderson Își șterge și ochiul bun, și pe cel care lăcrimează cronic; Burgess pălește violent, Își drege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau a profesorilor neputincioși și isterici, nepoții se lasă numai pe jumătate consolați de mărturisirea bunicului cum că a fost un elev în parte puturos, în parte ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară a căror greutate a fost calculată pedagogic, de parcă perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie moartă. Prietenul Geldmacher, care cânta până noaptea târziu jazz de origine germană din diverse flaute și fluiere, nu a reușit să mă consoleze, cu oricâtă virtuozitate ar fi transformat el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o colecție de timbre plină de rarități din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un coșuleț în care își aveau culcușul doi gemeni. Asta se întâmpla înainte ca pilula să inaugureze era anticoncepționalelor. Cine s-a speriat mai tare? Nici măcar trandafirul pe care l-am nimerit imediat după asta nu a reușit să o consoleze pe Anna. Indiciul profetic referitor la fiii noștri, Franz și Raoul, născuți trei ani mai târziu, nu a putut fi spălat nici cu berea care era servită în halbe de pământ, și nu a putut fi atenuată nici cu aluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu unele materiale folosibile. Nu sunt un arhitect Închistat: Întind mâna spre valorosul grăunte de nisip al domniei voastre, prezervându-mi, cela va sans dire, dreptul de a repudia tot ce este vremelnic și himeric. — Nu te necăji, l-a consolat Parodi. Grăuntele de nisip Îți va fi identic cu al meu, mai ales dacă vorbești Înaintea mea. Ai cuvântul, prietene Montenegro. Prima recoltă de porumb e pentru papagali. Montenegro s-a grăbit să riposteze: — Nici vorbă. Après vous, messieurs les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu căpșuni. — S-a dus, Îl lămuri Fletcher cu promptitudine. După ce ne-am Îndeplinit Îndatoririle funerare, eu și căpitanul Barnes ne-am așezat la masă și am mâncat-o Într-o clipită. — Poate că Rose o să mai facă alta, Îl consolă Harry. O găsi pe Beth În laboratorul ei, aflat la nivelul cel mai de sus al Cilindrului D. Intră tocmai la timp ca s-o surprindă cum lua o pastilă. — Ce pastilă ai luat? — Valium. — Dumnezeule! De unde ai luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
atacului nu s-a aflat nimeni acolo și cilindrul a rămas complet uscat. — Vreo veste de la Jerry? — Nici un contact, domnule. Norman activă una din consolele computerului. — Jerry, ești acolo? Ecranul rămase inert. — Jerry? Norman mai așteptă o clipă, apoi deconectă consola. — la uitați-vă cum arată acum, spuse Tina care se ridică În capul oaselor și, trăgând la o parte pătura, Îi arătă piciorul stâng. Rana se prezenta mult mai rău decât atunci când o auziseră țipând și, după ce alergaseră prin habitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte mult. Dar nu pot să-i reproșez chestia asta, pentru că și eu am plâns foarte mult. Am tot încercat s-o consolez, dar fetița s-a oprit rareori din plâns. După ce, în prima zi, a plâns neîntrerupt vreo opt ore, iar eu îi schimbasem scutecul de vreo sută douăzeci de ori și-o hrănisem de vreo patruzeci și nouă de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a început să plângă și ea, ca și cum ar fi simțit deșertul din casă. Și nu se oprise din plâns decât cu vreo cinci minute mai devreme. Biata Judy părea complet neajutorată. Nu știa pe care din noi două să o consoleze întâi. După o vreme, am încetat să mai plâng și mi-am întors încet fața brăzdată de lacrimi către Judy. Mă simțeam extenuată de atâta durere. — Haide! am spus. Mai bine m-aș apuca de împachetat. —Bine, a șoptit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la ceas - era (da, ați ghicit) patru dimineața. Ar fi trebuit să mă consolez cu gândul că aproximativ un sfert din lumea care trăia după ora meridianului Greenwich tocmai se trezise, la rândul ei, zăcea în pat și privea nenorocită în întuneric, făcându-și griji în legătură cu toate cele, începând cu „Voi fi dată afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în pat și privea nenorocită în întuneric, făcându-și griji în legătură cu toate cele, începând cu „Voi fi dată afară?“, până la „O să întâlnesc oare pe cineva care să mă iubească într-adevăr?“ și „Oare sunt însărcinată?“. Dar gândul ăsta nu mă consola deloc. Pentru că mă simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spirit în formă pură și vom avea la dispoziție viața veșnică, pe care ne-o vom petrece contemplându-l pe Cel de Sus, eu tot o să am nevoie de câte un KitKat în fiecare dimineață la ora unsprezece. Dar mă consolam cu gândul că probabil toate persoanele alea scheletice mințeau de înghețau apele. Că, de fapt, erau niște bulimice înnebunite sau că luau amfetamine sau își făceau câte o liposucție în fiecare weekend. Iar acum, pentru prima dată în viață, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai aveam nici o valoare. Dar senzația asta trece. Da? am întrebat-o cu ochii plini de lacrimi. Pe cuvânt că da, mi-a promis ea. Mă simt ca un gunoi, m-am străduit să-i explic. —Știu, știu, m-a consolat ea. Și ți se pare că toată lumea știe asta. Exact, am spus recunoscătoare că nu eram singura persoană care simțise asta. Bine, am zis ștergându-mi lacrimile. Ar fi cazul să mai bem ceva. M-am luptat să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ard una. Pentru numele lui Dumnezeu, reacționează! Spune-mi că sunt ridicolă, spune-mi că vrei să mă vezi tot timpul. Dar Adam nu mi-a spus nimic. Poate că nu aprecia încercarea mea de a-l manipula ca să mă consoleze. Ceea ce mi se părea destul de cinstit. Poate că venise vremea să nu-l mai manipulez. Pe el și pe nimeni altcineva. Dar uneori chestia asta îmi venea instinctiv. Era ca respirația. Deși să nu credeți că eram mândră de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trăgându-se nițel mai aproape ca să afle noua prostie a lui James. —El era supărat pentru că trebuie să ne împărțim lucrurile, iar eu, eu, EU! am încercat să-l facă să se simtă mai bine. Închipuiți-vă! Eu l-am consolat pe el. După tot ce s-a întâmplat! —Bărbații ăștia! a exclamat Anna clătinând din cap obosită și neîncrezătoare. Nu poți să trăiești cu ei, nu poți să trăiești cu ei. Nu poți să trăiești cu ei, a continuat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a băgat în ceață, m-a compromis, m-a mințit, m-a luat de sus, m-a făcut să-mi cer scuze pentru felul în care sunt. Corect? —Corect. — Și nu vrea să-și ceară scuze sau să mă consoleze. Corect? —Corect. —Eu n-am nevoie de un astfel de bărbat. Corect? —Corect. Dar... ăăă ...Claire, ce ai de gând să faci? Să-l ucid pe nenorocit. Nu, Claire, ia-o încet, s-a bâlbâit Judy. —Ei, stai liniștită, Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în căutarea semnalelor unei iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul! Denise nu reprezenta o problemă. În schimb, o problemă exista. O problemă mult mai mare decât Denise. Iar asta spunea multe. Sincer, nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
marginea mormîntului. Epitaful rostit de Dudley Smith. Un ultim cuvînt spus de un preot. Erau de față toți membrii Biroului: ordinul lui Thad Green. Parker chemase presa: o mică ceremonie după Îngropăciune. Bud Îl privi pe Ed Exley, care o consola pe văduva - prezenta cel mai bun profil pentru aparatele foto. O săptămînă de fotografii și titluri pe prima pagină: Ed Exley, „Cel mai mare erou din L.A.“, viteazul din al Doilea Război Mondial, omul care i-a omorît pe ucigașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se țină de mânerele agățate de plafon și m-am pomenit brusc cu nasul în subsuoara lui umedă, cu păr roșcat. Mi-am dus cât mai discret degetele la nări și am început să respir pe gură. Dar m-am consolat cu gândul că nu mergeam decât până la Victoria, o singură stație, atâta tot, și că o să scap în câteva minute. Dar metroul încetinea deja și când în sfârșit s-a oprit în bezna tunelului, nu cred că parcursese mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]