1,579 matches
-
nu mai predă adevărul care este discutabil și poate fi repede perimat, ci demersul său e pentru a le facilita o manieră critică și analitică de învățare, de receptare și filtrare a informațiilor ce îi bombardează; cu alte cuvinte, abordarea constructivistă și cea colaborativă în predarea-învățarea la adulți sunt cele care trebuie să primeze. Aceasta reclamă noi metode de predare și învățare (de exemplu, predare și învățare bazate pe probleme și practică, mentoring etc.), dar și îndeplinirea unor „roluri” într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
75 3.1. Despre câmpul teoriilor identității / 75 3.2. Rădăcinile teoriilor sociale asupra identității / 77 3.3. Perspectiva esențialistă / 81 3.3.1. Identitatea ca existență primordială, perenă / 82 3.3.2. Critici și redefiniri / 85 3.4. Perspectiva constructivistă / 87 3.4.1. Identitatea contextuală, instrumentală, atribuită și imaginată / 89 3.4.2. Critica postmodernă asupra constructivismului; identitatea ca discurs / 92 Capitolul 4. Perspective românești asupra identității / 95 4.1. Identitatea o constantă în lucrările de istorie și cultură
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a lungul timpului a relației structură-acțiune, macro-micro sau societate-individ, putem să ne raportăm la următoarea schemă simplificatoare (Tabel 1): Tabel 1. Relația societate-individ Autor Model Relație Durkheim determinist Individul e produsul societății Weber interpretativist Societatea e creația indivizilor Berger & Luckmann constructivist Societatea e creația indivizilor care la rândul lor sunt produsul său Marx conflictualist Indivizii reproduc și / sau transformă societatea Sursa: adaptat după Bhaskar (1997) În prezent, se poate vorbi, la modul reducționist, de două mari viziuni asupra schimbării sociale: o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Sztompka (1993) îi asociază teoriile evoluționiste, neoevoluționiste (sau structural-funcționaliste), teoriile modernizării, teoriile ciclurilor istorice și materialismul istoric (sau teorii conflictualiste) în care accentul e pus pe structuri și rolul lor în schimbarea socială; și o perspectivă modernă, procesuală, dinamică sau constructivistă -, în care accentul e mutat la intersecția dintre structuri și capacitatea acțională a actorului social. Nu o să intrăm în profunzimea fiecărui mănunchi teoretic în parte, mai ales că oricare dintre ele are variante diferite în funcție de autorul la care ne raportăm
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
trebuie înțeleasă ca un proces permanent, continuu și nefragmentat (vezi Sztompka, 1993:3-12), pentru că realitatea socială este interindividuală, relațională, dinamică, și se prezintă ca un flux continuu al schimbărilor de diverse viteze, intensități, ritmuri și pe diferite nivele. Noua perspectivă (constructivistă) a devenit în ultima vreme din ce în ce mai populară în explicarea proceselor de schimbare, de globalizare sau regionalizare, pentru că oferă posibilitatea analizei interacțiunii între structurile locale sau internaționale și actorii sociali. Dacă la începuturile gândirii sociologice, originile acțiunii umane erau plasate în afara
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
structură (Archer, 1988) fie de secvența internalizare-externalizare-obiectivare individul crează societatea dar e și creația acesteia (Berger și Luckmann, 1966). Viziunea asupra identității, pe care o să o folosim în această lucrare, pleacă de la ideea că teoriile procesuale asupra schimbării și teoriile constructiviste ale identității constituie împreună elemente ale unui sistem înglobant. Pe lângă acestea, grila teoretico-metodologică pe care o vom utiliza este influențată de viziunea noologică a lui Bădescu (2002) asupra identității. Metodologic, vom proceda la o compunere a identității socioculturale în plan
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ambiguu, din cauza supraîncărcării sau subîncărcării cu semnificații; un termen târât și tocit prea mult și de prea mulți, un termen ce pare a-și pierde valoarea de categorie analitică. În acest sens Brubaker, și Cooper (2000:1-2) afirmă că "perspectiva constructivistă, dominantă, asupra identității în încercarea de a desubstantiviza termenul, de a-l absovi de acuzația de esențialism prin stipularea ideii că identitățile sunt construite, fluide și multiple ne lasă complet fără rațiunea de a vorbi despre identități" și că "uzul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de simpatie și identificare mutuală pentru care "noi" este expresia naturală. Oricine trăiește cu sentimentul întregului și își regăsește principalele scopuri ale voinței proprii în acel sentiment" (Cooley, 1909:23). Din punct de vedere genealogic, accentul este de tip subiectivist, constructivist: "noi" nu este un dat, ci e în primul rând un sentiment care se dezvoltă (se construiește) pe baza interacțiunii. Însă, cu toate că autorul pune accentul pe confruntarea intersubiectivă, odată format, "noi" capătă "calități durkheimiene", de totalitate: este o fuziune, un
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și considerată depășită, concepția identității ca un construct primordial, nederivat, esențial, încă mai captează atenția. Cred că nu ar fi greșit să spunem că în prezent suntem martorii unui proces de redefinire și reconstrucție a acestei concepții în lumina perspectivelor constructiviste, dacă avem în vedere că susținătorii săi insistă asupra trăsăturilor mai puțin accentuate sau subliniate în concepțiile originare 22 vezi Grosby (1994) și Connor (2004). Shils este considerat a fi primul care susține ideea identității etnice ca primordială. Această idee
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
celor utilizate în diferențierea sincronică a unităților" (Barth, 1981:5). Baumann (1999:84) spune la rândul său foarte plastic: "Perspectiva esențialistă asupra culturii transformă copiii în fotocopii și adulții în roboți"31. Probabil cea mai cunoscută critică făcută de pe poziții constructiviste aparține lui Eller și Coughlan (1993). Cei doi au încercat să arate că primordialismul ca abordare teoretică nu are ce căuta în științele sociale. Principalele argumente folosite au fost: a spune că identitatea e ceva predominant afectiv și că e
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
timpului", și "nu faptele, ci percepția faptelor este cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Esența identității este determinată în primul rând de "o legătură psihologică ce unește și diferențiază oamenii", de sentimentul înrudirii ancestrale (Connor, 1994:197). 3.4. Perspectiva constructivistă Concepțiile constructiviste, dominante în prezent, apar ca reacție la teoriile precedente care-și derivă explicațiile pornind de la asumpția existenței unor stări finale și la limitările impuse astfel actorilor sociali. Accentul este mutat de pe suprastructură (esențe) pe actorul social și pe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu faptele, ci percepția faptelor este cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Esența identității este determinată în primul rând de "o legătură psihologică ce unește și diferențiază oamenii", de sentimentul înrudirii ancestrale (Connor, 1994:197). 3.4. Perspectiva constructivistă Concepțiile constructiviste, dominante în prezent, apar ca reacție la teoriile precedente care-și derivă explicațiile pornind de la asumpția existenței unor stări finale și la limitările impuse astfel actorilor sociali. Accentul este mutat de pe suprastructură (esențe) pe actorul social și pe abilitățile sau
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
acționale. Răspunsul la întrebarea "cine suntem?" nu trebuie să fie neapărat o calitate sau un substantiv; "noi suntem oameni care facem un anumit lucru într-un anumit fel" poate fi cel puțin la fel de revelator" (Jasper și Polenta, 2001:293). Cei mai mulți constructiviști își revendică originea conceptuală în renumita lucrare a lui Berger și Luckmann, Construirea socială a realității, apărută în 1966. Ideea generală a acestei lucrări este că realitatea socială este construită în interacțiune (prin negociere interpersonală și înțelegere implicită bazată pe
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
identitate ca la o producție care nu este niciodată completă, totdeauna în proces și totdeauna constituită în interiorul, și nu în exteriorul reprezentării". Exemplele ar putea continua, însă cele asupra cărora ne-am oprit sunt suficiente pentru a releva principalele idei constructiviste în raport cu cele esențialiste. Astfel, se observă o deplasare dinspre obiectiv și "transcendent" spre un subiectiv determinat contextual, adică spre ideea de categorizare; sau, cu alte cuvinte, identitatea, din subiect, devine obiect al manipulării de către indivizi sau grupuri. De asemenea, se
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
științifică sau chiar știința sunt ideologizate. Totodată acest mod de înțelegere indică scepticismul postmoderniștilor vizavi de cunoaștere și realitate. Postmodernismul se bazează doar pe o "negare" a ontologiei, adică a ideii că există o realitate obiectivă, și pe o epistemologie constructivistă (realitatea este creată prin modurile noastre de a organiza percepția și prin categoriile noastre de înțelegere). Postmodernismul, așa cum am mai spus altundeva, se bazează de fapt pe o răsturnare a raportului ontologie, epistemologie. În ceea ce privește analiza noastră observăm că una din
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de a organiza percepția și prin categoriile noastre de înțelegere). Postmodernismul, așa cum am mai spus altundeva, se bazează de fapt pe o răsturnare a raportului ontologie, epistemologie. În ceea ce privește analiza noastră observăm că una din ideile de bază a teoriilor radical constructiviste, sau post-moderne este sublinierea primatului individualității/ subiectivității: lumea, "realitatea" e numai pentru mine așa, aici și acum, iar pentru fiecare din ceilalți, tot aici și tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate, pretinzând că este doar un mit sau o iluzie". În vreme ce, pe de o parte sprijină și îmbogățesc agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică faptul că identitățile sunt construite în mod interactiv, prin interacțiune, neglijându-se astfel rolul puterii în procesele de clasificare. În plus se sugerează că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate, pretinzând că este doar un mit sau o iluzie". În vreme ce, pe de o parte sprijină și îmbogățesc agenda constructivistă, pe de altă parte, postmoderniștii o supun interogațiilor. Astfel se atrage atenția că abordările constructiviste implică faptul că identitățile sunt construite în mod interactiv, prin interacțiune, neglijându-se astfel rolul puterii în procesele de clasificare. În plus se sugerează că de fapt ceea ce face constructivismul este o simplă catalogare o categorizare ce este prin ea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
practici, atașamente culturale ș.a. În general, se spune că esențialiștii accentuează ideea de suprastructură pe continuitate istorică și culturală, în sensul că identitatea colectivă preexistă actorul, iar acesta fie și-o însușește prin socializare, fie se naște cu ea, în vreme ce constructiviștii subliniază ideea de proces istoric și cultural, în sensul că identitățile sunt obiectul manipulării umane. Analiza noastră a arătat că faliile între cele două poziții nu sunt chiar așa de abrupte, ci, din contră, putem vobi de ideea existenței unei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul se poate obține dacă lăsăm la o parte atât poziția extremă esențialistă (deterministă) ce îngrădește ideea liberului arbitru și transformă indivizii în marionete 2 -, cât și pe cea extremă constructivistă (postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial și construit. Argumente de diferite tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
postmodernă) care de fapt deconstruiește realitatea socială și induce, in extremis, solipsismul. El este pe cât de simplu, pe atât de paradoxal: identitatea este în același timp ceva esențial și construit. Argumente de diferite tipuri, oferite fie de esențialiști, fie de constructiviști, care să susțină ideea de dublu caracter al identității pot fi găsite atât pe tărâmul filosofiei, psihologiei sociale sau sociologiei, cât și în câmpul teoriilor identității. Un exemplu în acest sens, familiar logicienilor identității, este cunoscut sub numele de "Corabia
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cea care ghidează atitudinile și comportamentul". Spre același răspuns conduc și teorii din câmpul studiilor dedicate culturii. O ilustrare recentă a acestei idei e oferită de Baumann (1999) în analizele sale asupra contextelor multiculturale. Pentru el perspectiva esențialistă și cea constructivistă nu sunt opuse, pentru că "teoria procesuală este implicită în toată retorica esențialistă" (Baumann, 1999:91). Exemplul pe care îl folosește este al unui lider care vrea să întărească sentimentul de solidaritate al unui grup de oameni. În acest scop, conducătorul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de schimbare politică generate de alegeri, în vreme ce pesimiștii par a fi mult mai sensibili la schimbările economice. Am analizat apoi principalele paradigme ale identității colective, și rezultatele ne-au condus la ideea că atât de trâmbițatele opoziții între esențialiști și constructiviști sunt exagerate. Ne-am aplecat asupra concepțiilor esențialiste și am constatat că, în mare parte, sunt fals acuzate de inflexibilitate, prin focalizarea criticilor doar asupra unora din aspectele lor teoretice de exemplu, pe ideile de suprastructură și diacronism. Am studiat
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
exagerate. Ne-am aplecat asupra concepțiilor esențialiste și am constatat că, în mare parte, sunt fals acuzate de inflexibilitate, prin focalizarea criticilor doar asupra unora din aspectele lor teoretice de exemplu, pe ideile de suprastructură și diacronism. Am studiat perspectivele constructiviste și am descoperit că în varianta moderată acestea vin de fapt în continuarea sau în întâmpinarea perspectivelor esențialiste, "locul" de întâlnire fiind proiecțiile și simțirile actorului social. Cu alte cuvinte, am constatat, cel puțin, că axa afectivitate-cogniție nu divide, ci
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Paideuma (vezi Frobenius, 1985:28). 15 Mai exact, între anii 1885 și 1886. 16 Vezi de exemplu Verheggen (1996:189-219). 17 Ca și pentru Wundt. 18 Moralei. 19 Nu numai referitor la teoria conștiinței colective putem observa asumpții sau accente constructiviste. De exemplu, Scheff, într-un articol apărut în 1983, îl consideră pe Durkheim unul din arhitecții abordării constructiviste a emoțiilor. 20 Sentiment noologic, cf. Bădescu (1996:323). 21 Așa cum notează Woodward (2001:11), ținta principală a criticilor o constituie ideea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]