3,537 matches
-
Aș fi lipsit de gratitudine dacă nu aș exprimă durerea ce ma cuprinde. Circumstanțele frumoase și minunate care au însoțit boală regelui au întărit acest sentiment, deși, din unele puncte de vedere l-au diminuat; și nu pot să le contemplu fără un soi de plăcere, văzând câte atribute adaugă gloriei sale. Nici nu le pot reprimă fără să conștientizez dimensiunea pierderii suferite. De fapt, este imposibil să ne imaginăm o tărie sufletească mai mare într-o fragilitate trupeasca, decât cea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Paris, traversase experiența teribilă a războiului și a prizonieratului. „Vrem a spune doar că un clasic - scrie G. Călinescu în Sensul clasicismului - nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar când le trăiește, le contemplă cu un ochi străin, cu un «calm» propriu clasicului”. LIVIU LEONTE SCRIERI: Calistrat Hogaș, București, 1960; G. Topîrceanu, București, 1966; Mihail Sadoveanu, București, 1966; Mihail Sadoveanu, evocator al istoriei, București, 1966; Portrete și reflecții literare, București, 1967; Literatura română între
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
protège, Avec ses moissons d’or sur un sol vierge et pur!1 Pentru prima oară în viața mea, îmi priveam țara din exterior, de departe, ca și cum nu-i mai aparțineam. Transpus într-o mare capitală europeană, mă întorceam să contemplu imensitatea lanurilor de grâu și a câmpiilor înzăpezite sub clar de lună. Vedeam Rusia în franceză! Eram altundeva. În afara vieții mele rusești. Și sfâșierea aceea era atât de dureroasă și totodată atât de exaltantă, încât a trebuit să închid ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eleganță artistică, perceptibilă întotdeauna la o femeie ce lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi dădeam seama că Charlotte ne repetase toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită de toate particularitățile carnale pe care dorința matură ar ști să le detecteze în trupul ei. Le contemplam cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu era vorba despre o imposibilitate reală de a le întâlni. De multă vreme, imaginația mea erotică învățase să dejoace obstacolul acela. Închideam ochii și le revedeam pe frumoasele mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scos pagina de ziar... Mi s-a părut că suprafața pozei a fremătat, asemenea celei în culori umede și vii a unei decalcomanii. Perspectiva ei plată a început brusc să se adâncească, să-mi fugă din fața ochilor. Astfel, în copilărie, contemplam două imagini identice care pluteau încet una spre cealaltă, înainte de a se contopi într-una singură, stereoscopică. Fotografia cu cele trei cochete se deschidea înaintea mea, mă învăluia puțin câte puțin, mă lăsa să ajung sub cerul ei. Crengile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
operație, se obișnuiește din nou să meargă, înaintam încet de la un cuvânt la celălalt. Aveam nevoie să pun din nou totul în ordine. Murmuram în întuneric fraze scurte, care constatau noua mea stare: - Așadar, există în mine cel care poate contempla aceste violuri. Îmi este imposibil să-i ordon să tacă, dar rămâne totuși acolo. Deci, în principiu, totul e permis. Beria m-a învățat asta. Și dacă Rusia mă subjugă e pentru că nu cunoaște limite, nici în bine, nici în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
meu m-a luat prin surprindere chiar și pe mine însumi. Am început să-mi trag palme cu îndârjire, controlându-mi la început loviturile, apoi fără milă. Îl simțeam în mine pe cel care, în străfundurile tulburi ale gândurilor mele, contempla trupul acela de femeie cu voluptate. M-am lovit până când obrazul meu umflat, udat de lacrimi, m-a dezgustat cu suprafața lui năclăită. Până când celălalt, pitit în mine, a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe taburetul ei, a venit să se rezeme de balustradă, lângă mine. Așa stăteam altădată cu sora mea, ascultând poveștile bunicii, să privim cum se scufundă stepa încet în noapte. Da, s-a rezemat în coate pe lemnul crăpat, a contemplat întinderea fără hotar, colorată într-un violet străveziu. Și, deodată, fără să mă privească, a început să vorbească cu o voce îndepărtată și gânditoare, care, parcă, mi se adresa mie și altcuiva decât mine: - Vezi ce ciudat e... Acum o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu violența. Trombele de apă ne-au izolat în mărginirea tremurătoare a trupurilor noastre. Ne simțeam cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
morții clinice prin trei faze ce declanșează următoarele reacții psihice: - În prima fază subiectul trece printr-un tunel întunecos, îngust și obscur, urmată de revenirea conștiinței cu o senzație confortabilă de părăsire a lumii; - În faza a doua, subiectul își contemplă atât corpul mort cât și mișcările exogene. Totodată, în această etapă, subiectul are senzația de zbor către o lumină din ce în ce mai intensă, cu senzații de imponderabilitate; - În faza a treia subiectul aude vocea divinității care îi precizează că nu este încă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
urmă i-a creat dinainte-i o esistență de om întreagă, deplină și cu toate acestea tocmai această problemă cere cea mai genială și mai creatoare activitate a actorului. Pentru că aci el, pentru ca să nu rămâie cumva în urma poetului, trebuie să contemple și formeze caracterul dramatic ca pe unu ca acela. Și nu altfel, adică după cum i-ar conveni în, sau prea ideal sau smuls absolut din proza vieței ordinare creatoriu Îi trebuie așadar tocmai acele putere foarte rare pentru ca să realize asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
complectare din fantazia celui ce privește nu corespunde deloc cu imaginea (ce-am avut-o în vedere) proiectată, pentru că privitorul nu poate aduce la complectarea schiței decât tot ce e mai bun între acelea ce e în stare să le contemple în spiritul lui și pentru cari a câștigat o măsurătoare (Massstab) prin impresiuni ce le-a probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un) acel singur punt înspre care e mânată activitatea individului printr-o necesitate a naturei, daca atuncea când se grămădesc toate darurile, toate elementele spiritului la (locul de naștere) leagănul unicei dotațiuni specifice, răsare abia acel geniu al artei ce contemplă misteriile ei și care balansează, cum am zice, universul întreg în vârful activitățci sale speciale. În orce geniu artistic e activ tot spiritul, numai (centrul) puntul de privire în care (convergează) se concentră toate razele lui e un altul după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru a nu avea nevoie de „proteze”, fie ele și „de aur”. În fond, unul dintre principalii indicatori care atestă vigoarea, lipsa de complexe și maturitatea unei civilizații (în speță, cea contem po rană românească) este curajul de a-și contempla cu obiectivitate propria devenire istorică și culturală, fără menajamente și fără înfrumusețări decorativiste. Este evident faptul că principalele surse de reconstituire a mitolo- giei românești sunt textele și manifestările folclorice, fenomene cultu rale caracterizate prin anonimat și oralitate. Din punctul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de vedere iconografic, cei doi monștri răpuși de Tezeu se diferențiază în mod frapant, fiind deci inconfundabili. Pe de altă parte, Pausanias nu descrie „din auzite” opera de artă în discuție, ci ca unul care a avut prilejul s-o contemple : „Mă voi mărgini să descriu tronul [lui Apollo] așa cum l-am văzut, precum și figurile sculptate [pe el]” (Călătorie în Grecia, III, 18, 6). Pausanias nu înțelege însă imaginea sculptată de Bathycles. Iată cum se exprimă el însuși : „Nu știu de ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se lăsase prins într-unul dintre paradoxurile cu care înaintașul său obișnuia să-și încuie Novicii în cadrul ceremoniilor de consacrare. Privi la cele două Marii. Asemănarea lor era perfectă, iar alăturarea lor era un spectacol care se putea doar rareori contempla. De obicei, una din ele era în Satul de Clone, veghind asupra lui Stin. Între ele, Aloim părea pierdut, nu atât pentru că era destul de mic pentru un bărbat cât mai ales fiindcă femeile subliniau lipsa lui de masculinitate. ― N-am
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin rasa de aba groasă și-i dădea fiori pe șira spinării. Era exact aceeași senzație pe care o avusese atunci când se trezise, doar cu câteva nopți înainte, după ce vorbise în vis cu Domnul Dumnezeul lui. Se făcea că își contempla caisul din curtea Abației. Micul pom era mai încărcat de flori decât îl văzuse vreodată în realitate. Și asta îl umplea pe Radoslav de o bucurie pe care nu o poți simți decât în vise. Deodată, lângă el, pe bancă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Adam cel nemernic a păcătuit prima dată! zise Abatele căzând în genunchi. Fără a spune nimic, Rim trânti pentru a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care se afla, Abatele găsi că imaginea aceea putea ilustra însăși menirea Abației, reunind păcatul, crima, dar și credința care le va birui pe amândouă. Își chemă gărzile, care priviră stupefiate la trupul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care poate fi dovada ultimă a credinței? Ce anume poate dori un Dumnezeu de la supușii săi pentru ca să se declare convins de iubirea lor? Viața, desigur. Dumnezeule, sau oricine vei fi fiind Tu, Cel care stai ca un hoț și îmi contempli gândurile, Te-ai gândit vreodată cum e să mori fiindcă știi în felul ăsta că și o parte din Dumnezeu moare cu tine? Nu pot îngădui să mai fiu iscoada ta. Nu pot îngădui să mă mai folosești cape o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o simplitate răpitoare: legaseră împreună două puști de asalt și obținuseră o armă ceva mai grea, dar care putea răpune un zet la a patra salvă. Bella retrăise pentru câteva ore experiențe cu care sperase sa nu se mai întîlnească, contemplând simplitatea și ferocitatea cu care luptau urmașii clonelor de pe Lumile Agricole. Nu riscau inutil, dar lupta părea că le induce un fel de stare irațională, care le împingea mereu spre muchia prăpastiei. Acte eroice individuale, coroborate cu o înțelegere profundă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lumi agricole pe care le însămînțase Abația. Aproape o sută de miliarde de suflete. Ce tăvălug uriaș aveau să stârnească aceste Ouă, ce forță dumnezeiască aveau pletele Sfântului Augustin! Abatele terminase de închis Ouăle și se așeză să le mai contemple încă o dată. - Șase sute patruzeci și trei. Și totuși numai unul. Clona Sfântului Augustin. Oare cum o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de clară în privința celui care inițiase proiectul pe care îl denumea "Pletele Sfântului Augustin". Începuse să fie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
promovat pe Walter Benjamin. Revenirea la cei inspirați înseamnă întoarcerea la surse. În 1831, Victor Hugo scrie Notre-Dame de Paris, care se desfășoară în jurul lui 1480. Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
noastră reeducată, ori mai degrabă dezeducată, de obiceiurile noastre sonore? Fax-ul ne obișnuiește, în mod delicios, cu un soi de scriitură vorbită, iar un telespectator urmărește postul său preferat așa cum altul ascultă un fond muzical vag, sau cum altul contemplă tablourile unei expoziții într-o zi de vernisaj, în trecere. Fără a întîrzia asupra lor. Ochiul contemporan survolează, adună, spicuiește informații. Copleșit, blazat, nu mai are timp să observe; ca și cum toate simțurile noastre ar naviga, la vedere, suprafețele lumii. O
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dar se așează oriunde se duce, fie ș( cu bl(ndețe, (mpotriva ordinei stabilite. (...) (nsuflețit de idei umanitare, el propagă colectivizarea proprietății, el (nsuși dovedindu-se (nsă un foarte bun agonisitor de bunuri. (...) Gherea era incapabil, ca mulți evrei, să contemple idei, simțind totuși plăcerea de a le descoperi ș( propaga" (Călinescu, 1982: 550). Marele critic recunoaște (nsă faptul că Gherea făcea referire la autori importanți (Călinescu se referea la scriitori, dar ideea este valabilă (n sens mai larg) de care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]