2,327 matches
-
un cuvînt sau o construcție, în funcție de context; ambiguitatea are adesea funcție ironică (mai rar, și de intensificare prin repetiție), apropiată de aceea a jocului de cuvinte. Ambiguitatea stilistică poate fi realizată prin omonimie, polisemie și încadrare sintactică în context. Ambiguitatea contextuală stilistică se poate obține și prin intervenția tropilor: astfel, metonimia și antanaclaza sînt considerate figuri definite prin ambiguitate. Numeroasele interferențe posibile cu alte figuri retorice (metonimie, antanaclază, calambur) conduc la concluzia că ambiguitatea nu poate fi considerată o figură propriu-zisă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiind constitutivă oricărui fapt de comunicare, pentru motivul că n-ar exista act de discurs care să nu fie purtător al unui sens implicit sau chiar al mai multora. Dezambiguizarea constă în a produce inferențe care, sprijinindu-se pe indici contextuali și pe informațiile înregistrate anterior în memorie, (re)construiesc sensurile implicite prevăzute de locutor. V. figură, implicit. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 ; VARO - LINARES 2004 ; BUSSMANN 2008 GM AMBREIOR v. DEICTIC/DEIXIS AMPLIFICARE. Prin semnificația de bază, amplificarea este mărirea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui. În cazul discursului dialogic, de exemplu, se poate produce elipsa unor enunțuri emise de interlocutori: Nu voi veni la conferință! - Nici eu! Ca atare, în vreme ce în mod obișnuit acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o figure de compoziție a discursului. V. elipsă, oralitate, parataxă. DUBOIS 1973; DSL 2001; BUSSMANN 2008. RN C CADRU. În mod obișnuit, prin cadru se înțelege contextul lingvistic imediat și, de aceea, se folosește uneori cu semnificația "cotext" sau "trăsătură contextuală", dacă vizează o unitate lingvistică. Într-un studiu apărut în 1957, Eugeniu Coșeriu a folosit acest cuvînt pentru a denumi oricare dintre cele patru circumstanțe ale activității lingvistice: situația, spațiul, contextul și universul. Prin urmare, cadrul este situația spațio-temporală, suportul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a denumi ansamblul parametrilor care caracterizează situația de comunicare: participanții, numărul lor, calitatea lor și relațiile care-i unesc într-un schimb comunicativ, în care, așa cum a arătat E. Goffmann, se reflectă comportamentele conversaționale. În general, cadrul participativ relevă elementele contextuale care sînt, pe de o parte, prestabilite și, pe de altă parte, realizate pe măsura desfășurării interacțiunii; dacă numărul participanților este una dintre datele constitutive ale cadrului interacțional, acesta nu este un garant al numărului locutorilor angajați efectiv în conversație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semantică" etc. Delimitîndu-se de autorii care utilizează în mod nediferențiat coeziunea și coerența textuală sau coeziunea ca termen general, Daniela Rovența-Frumușani atribuie coeziunea sintaxei intrapropoziționale, conexiunii explicite, iar coerența domeniului conexiunii implicite (avînd următoarele trăsături distinctive: dimensiune dominant semantică, dependență contextuală, nivel de actualizare macrostructural, realizarea ei exprimîndu-se în termeni de consistență și pertinență). Din această perspectivă, fenomenele prin care se realizează coerența asigură "memoria discursivă" - inerentă textului. Coerența ca memorie discursivă este cea care asigură solidaritatea elementelor constitutive și instituie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și determină coerența globală a textului în cazul trecerii de la o temă la alta în interiorul aceluiași "topic" discursiv. Coerența ca joc identitate - diferență ("topic/comment", "temă/remă") se traduce gramatical prin coreferință (proiectivă sau retrospectivă), în cazul repetiției, și contiguitate contextual - discursivă, în cazul progresiei. Coerența locală nu generează în mod necesar un text coerent și la nivel global; coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conformîndu-se sistemului unei limbi, se generalizează și pătrund în circuitul limbii comune. Sabine Bartsch definește colocațiile ca fiind "îmbinări recurente de cel puțin două cuvinte condiționate lexical și pragmatic care se află într-o relație sintactică directă". Exponent al teoriei contextuale asupra sensului, expuse în linii mari încă din 1934, lingvistul J. R. Firth este considerat a fi părintele acestui termen în spațiul terminologiei lingvistice. Acest lingvist britanic vorbește mai tîrziu despre capacitatea cuvintelor de a forma strînse "alianțe" noționale și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implică lipsa luminii și deci căderea nopții (S-a întunecat deja = S-a înnoptat deja). În viziunea lui E. Coșeriu, colocațiile sînt solidarități lexicale care apar în urma unor afinități sau preferințe pentru anumite combinații. Astfel, lexemul conflict se combină frecvent contextual cu anumite verbe sau locuțiuni precum a apărea, a se desfășura și a avea loc. De aceea, în contextul predării limbilor străine, colocațiile sînt îmbinări recurente de cuvinte condiționate lexical și pragmatic, traducerea acestora într-o altă limbă fiind deseori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor subînțelesuri sau valori indirecte, pentru activarea sau inhibarea unor caracteristici de sens, pentru intervenția în procesele de înlănțuire monologică și dialogică. Nu trebuie să concluzionăm, totuși, că discursul poate fi interpretat numai dacă receptorul are acces la totalitatea informațiilor contextuale, căci pe de o parte, aceste informații nu sînt în egală măsură relevante / pertinente, iar, pe de altă parte, unele dintre aceste informații sînt înscrise în text sub forma indicilor de contextualizare. Lingvistica modernă în ansamblul ei a neglijat dimensiunea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în atenție contextualizarea ca proces legat de manifestările de producere și de interpretare a mesajelor prin reprezentările oferite de context, care conduc la înțelegerea situației și a ansamblului prin desfășurarea relatării. Cu alte cuvinte, contextualizarea este procesul care asociază ipotezele contextuale cu forma propozițională, aceasta fiind o implicație contextuală ce nu ar putea fi extrasă nici exclusiv din context, nici exclusiv din enunț. Studiile realizate pe acestă temă au fost centrate îndeosebi asupra indicilor de contextualizare care sînt forme lingvistice ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de producere și de interpretare a mesajelor prin reprezentările oferite de context, care conduc la înțelegerea situației și a ansamblului prin desfășurarea relatării. Cu alte cuvinte, contextualizarea este procesul care asociază ipotezele contextuale cu forma propozițională, aceasta fiind o implicație contextuală ce nu ar putea fi extrasă nici exclusiv din context, nici exclusiv din enunț. Studiile realizate pe acestă temă au fost centrate îndeosebi asupra indicilor de contextualizare care sînt forme lingvistice ce aparțin repertoriului vorbitorilor și intervin în semnalarea presupozițiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce nu ar putea fi extrasă nici exclusiv din context, nici exclusiv din enunț. Studiile realizate pe acestă temă au fost centrate îndeosebi asupra indicilor de contextualizare care sînt forme lingvistice ce aparțin repertoriului vorbitorilor și intervin în semnalarea presupozițiilor contextuale, contribuind la indicarea modului în care trebuie interpretate enunțurile. Legată de materializarea producerii enunțurilor, a n a l i z a d i s c u r s u l u i recurge la rezolvarea problemelor ce reies din situațiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe parcursul interacțiunilor autentice. Indicii de contextualizare constituie, în acest cadru, un joc al formelor multiple de natură lingvistică, emise treptat de actanții care interacționează încă de la începutul schimbului. Aceștia trimit mai ales la presupoziții necesare înțelegerii mutuale, stabilind astfel cadrul contextual al discuției. Contextualizarea face astfel apel la noțiunea dinamică a reconstrucției permanente a sensului în cadrul activității interacționale și depășește, din acest punct de vedere, concepția deterministă a contextului, stabilită de cadrul inițial al schimbului. Reprezentările implicate de indicii de contextualizare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distinge astfel de toate interacțiunile cu scop extern, cum ar fi luarea unei decizii); c) stilul conversației este, în general, familiar, iar desfășurarea ei, improvizată; d) este creată continuu, atît la nivelul conținutului, cît și la nivelul relației; e) este contextuală, întrucît desfășurarea ei la nivel micro- și macro-structural este determinată de cadrul fizic și instituțional (de exemplu, o discuție despre un examen are o altă structură, după cum aceasta se desfășoară în sala de curs, în prezența sau absența profesorului, într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
iar vorbirea indirectă liberă (mențiunea replicii prin intermediul unei fraze independente sintactic, dar cu transpunerea sistemului personal și temporal) cu stilul beletristic. Perspectiva teoretică asupra discursului raportat a cunoscut mutații importante o dată cu evoluția lingvisticii enunțării și cu atenția acordată rolului elementelor contextuale în realizarea discursului, în special polului vorbitorului și relației sale cu interlocutorul. Nivelul morfosintactic privilegiat de tradiția gramaticală este explicat prin prisma particularităților enunțiative și pragmatice ale discursului raportat: discursul de citare deschide un spațiu enunțiativ în care se integrează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
noțiune sa bazează teoria politeții lingvistice. Abordarea pragmatică pare cea mai aptă să reconcilieze figuralitatea și discursivitatea, aceasta din două motive: ea normalizează figuralitatea în funcționarea obișnuită a limbajului; ea oferă mijloacele adecvate pentru a studia aspectele cognitive, enunțiative și contextuale ale figurilor. V. față, politețe, retorică, trop. DU MARSAIS; HJELMSLEV 1943; GENETTE 1966; GREIMAS 1966; DUCROT - TODOROV 1972; GRUPUL μ 1974; FONTANIER 1977; PERELMAN - OLBRECHTS-TYTECA 1988; FROMILHAGUE - SANCIER 1991; MOLINIE 1992; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; REBOUL 1996; ROBRIEUX 2000; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o propoziție P implică semantic o propoziție Q dacă și numai dacă, în fiecare situație în care P este adevărată, Q este și ea adevărată. Teoria pertinenței, enunțată de D. Sperber și D. Wilson, susține că implicarea este un efect contextual în momentul în care se obține un surplus de informație pe baza unei inferențe ce are drept premisă o ipoteză contextuală. Implicarea contextuală este deci o propoziție care reiese atît din enunț, cît și din contextul său. V. deducție, inferență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este și ea adevărată. Teoria pertinenței, enunțată de D. Sperber și D. Wilson, susține că implicarea este un efect contextual în momentul în care se obține un surplus de informație pe baza unei inferențe ce are drept premisă o ipoteză contextuală. Implicarea contextuală este deci o propoziție care reiese atît din enunț, cît și din contextul său. V. deducție, inferență. AUSTIN 1962; GRICE 1967, 1989; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM IMPLICATURĂ. Termenul implicatură a fost introdus
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ea adevărată. Teoria pertinenței, enunțată de D. Sperber și D. Wilson, susține că implicarea este un efect contextual în momentul în care se obține un surplus de informație pe baza unei inferențe ce are drept premisă o ipoteză contextuală. Implicarea contextuală este deci o propoziție care reiese atît din enunț, cît și din contextul său. V. deducție, inferență. AUSTIN 1962; GRICE 1967, 1989; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM IMPLICATURĂ. Termenul implicatură a fost introdus în lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înscris în structura enunțului, subînțelesul are o "existență nesigură". V. act, influență, maximă, politețe. DUCROT 1972; GRICE 1975; ANSCOMBRE - DUCROT 1983; KERBRAT-ORECCHIONI 1986; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM INDETERMINARE. În mod obișnuit, determinarea contextuală (discursivă sau situațională) rezolvă cazurile de ambiguitate sau măcar oferă soluția cea mai plauzibilă. Există însă situații, arată H. P. Grice, atunci cînd se uzează de metaforă, în care implicatura conversațională are o determinare mai curînd inferioară decît superioară. Ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și cu cît o metaforă este mai puțin fixă (este, prin urmare, mai creativă), cu atît implicaturile sînt mai indeterminate (Casa lui e un șantier.). Dacă în primul caz implicaturile sînt simplu de determinat, în cel de-al doilea, dependența contextuală este mult mai mare: casa este șantier, deci în curs de reparare, deci nu a fost încă terminată, deci nu se poate încă locui etc. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
altceva, care nu este exprimat ca atare, dar pe care interpretantul îl degajă ca fiind implicit în actul de comunicare. Inferențele interpretative au un rol important în realizarea dezambiguizărilor în cazurile de omonimie și de polisemie, prin apelul la informațiile contextuale nonlingvistice pe baza cărora se pot realiza selecții ale semnificațiilor. Ca atare, într-o sală de sport sau într-o discuție între sportivi, primește probabilitate maximă de utilizare semnificația "aparat de gimnastică", atunci cînd este enunțat cuvîntul capră, fenomen care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se distinge între omonimele cu forma casă, dacă se are în vedere un enunț precum Am stat mult timp la casă, unde este vorba de casă cu semnificația "ghișeu al unei instituții financiare sau al unui serviciu financiar", dar aspectul contextual devine suficient pentru a face diferențiarea în cazul unor enuțuri precum Am stat mult în casă, Mi-am construit o casă, unde semnificația "locuință" conduce la ideea omonimului. În mod similar se rezolvă polisemiile și omonimiile de la nivel morfologic și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]