2,136 matches
-
se sparse/ Tăcerea galbenă creștea/ Prin noi trecură păsări arse.” Imaginația ecoului (1981) continuă percepția fabuloasă a lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
a adoptat o poziție de neutralitate, în ciuda simpatiilor populației irlandeze față de Statele Unite ale Americii și restul dominioanelor britanice, direct implicate în confruntări, precum Canada, Australia sau Nouă Zeelandă (și mai puțin față de Marea Britanie însăși). În armatele tuturor acestor țări, importante contingențe de irlandezi au servit cauza Aliaților. Neutralitatea, chiar binevoitoare, față de Aliați a fost adoptată mai degrabă pentru a se pune în evidență independența de facto a Irlandei, care, prin această atitudine, a fost singurul dominion britanic care nu a participat
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
O deosebire importantă între entuziasmul parlamentarilor britanici și disprețul arătat instituției de către parlamentarii români postdecembriști. 10 Respectivul politician exagera cu mult, întreaga armata coloniala britanică din acele vremuri nedepășind cifră menționată de el. Sistemul colonial britanic se baza pe mici contingențe mobile, pe trupe de băștinași conduse de ofițeri britanici (de exemplu, Armata Indiei). 11 O aberație istorică ce a făcut mulți prozeliți în epoca. Irlandezii sînt descendenții triburilor celtice de pe Continent. 12 Acest rasism nu se aplică doar irlandezilor. Să
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de absolut încît să producă tensiune simbolică. Faptul că ne include, că îi sîntem actori sau figuranți, îi dă, față de noi, destulă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de absolut încît să producă tensiune simbolică. Faptul că ne include, că îi sîntem actori sau figuranți, îi dă, față de noi, destulă nemijlocire încît să producă experiență simbolică. E de ajuns să păstrăm conștiința celeilalte Priviri
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
curent, cel mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul filozofic și spiritual al toleranței. Ea reprezintă atitudinea existențială cea mai adecvată dinaintea contingenței ; e așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
societăți incapabile de simbolism vertical. Asta dacă înțelegem simbolismul în regim pozitiv, explicit, strict descendent, dacă așteptăm ca el să învestească cu prestigiu ceresc întreprinderile, comportamentul, convingerile noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează să punem lumina absolutului pe lucrurile veacului. Dar ne și împiedică astfel să folosim categoriile religiei pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lungul acestui eseu constă în des menționata distincție dintre obiectivarea socială a sensurilor religioase și orizontul transcendent spre care ele conduc. într-adevăr, actele vieții noastre curente și-au pierdut semnificația spirituală, odinioară la îndemîna oricui. Dar, extrase din plasa contingenței, aceste sensuri își pot recăpăta înălțimea, pot fi regîndite în verticala lor infinită, pot deveni departele mobilizator în zarea căruia se petrece viața noastră de fiecare zi. Desprinse din plasa codificării care le încadra, le mărunțea, le domesticea închizîndu-le în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
niciun fel de raporturi cu "regulile actuale ale limbii"; însă, după cum am arătat în II.7.2.2., un asemenea raport nu este dictat de necesitatea sistemului, cum se întâmplă cu elementele din "tehnica (liberă) a discursului", ci doar de contingența unei tradiții codificate ca normă. Or, tocmai această ambivalență a unităților "discursului repetat" antrenează câteva consecințe capitale cu privire la modul în care ele se individualizează în raport cu "tehnica (liberă a) vorbirii", mai exact în raport cu determinarea și cu "cadrele" acesteia. 1.2. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
deducțiilor și inducțiilor eronate, o semnificație personală pentru bolnavul astfel încurajat să raporteze totul la propria persoană". Delirul de interpretare este o psihoză sistematizată cronică caracterizată prin: "1) multiplicitatea organizării interpretărilor delirante; 2) absența sau prezenta puțin semnificativă a halucinațiilor, contingența lor; 3) persistența lucidității și activității psihice; 4 ) evoluția prin extindere progresivă a interpretărilor delirante; 5) incurabilitate, dar fără a conduce la demență" (pp. 3-5). Delirul de interpretare (délire d'interprétation), la rândul lui, este parte a unui grup mai
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ca o umbră a celor viitoare”, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Din punct de vedere al Pedagogiei divine această lume este simbolică, din punct de vedere al existenței ei, și în special al responsabilității, ea este o lume reală în contingența istoriei. De aceea a fost judecată în funcție de libertatea ei de a se include sau a se exclude din intenția divină, revelată ei permanent, și înainte de a fi dată Legea, și după aceea. Dovadă, proorocii care mor, mărturisind Voia dumnezeiască, și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
G. Călinescu. Editura a tipărit „Revista Fundațiilor Regale” (1934-1947) și „Caiet de poezie” (1946-1947). Pentru gesturile lui culturale Carol II a fost apreciat ca un rege al culturii, despre care Tudor Arghezi scria: „Regele, a căruia activitate literară, liberă de contingențe și superstiții, diversă și multiplă, a înzestrat literatura cu o Epocă. El a dat bibliografiei românești, cu belșug fără precedent în nici o țară și sub nici un pontificat, chiar de foarte veche cultură, o masă de scrieri care pot sluji intelectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
să mă gândesc, mă simt mai curând ușurat de faptul că scrisoarea lui Lizzie poate fi luată drept un răspuns negativ. Asta pune punct anxietăților și deciziilor. Am să las totul baltă. Cât despre Gilbert, acest țântar n-are nici o contingență cu conștiința mea. Mă mir doar de mișcătoarea încredere pe care i-o arată Lizzie. E drept că aș putea exercita o cumplită presiune asupra amândurora, dar, desigur, n-am de gând s-o fac. Fără îndoială, i-am pricinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ideologie și politică în România, Editura Polirom, Iași, 2001. Marx Karl, Engels Friedrich, Ideologia germană, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1956. Preda Cristian, Soare Sorina, Regimul, partidele și sistemul politic din România, Editura Nemira, București, 2008. Rorty Richard, Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998. Selejan Ana, Literatura în totalitarism. 1955-1956. Clasicizarea realismului socialist, Editura Cartea Românească, București, 2010. Șandru Daniel, Reinventarea ideologiei, Editura Institutul European, Iași, 2009. Șandru Daniel, Ipostaze ale ideologiei în teoria politică, Editura Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Citat în Hippolyte Taine, Les origines de la France contemporaine, II, Hachette & Cie., Paris, 1898, pp. 219-220, apud Lewis Coser, op. cit., p. 260. 11 Karl Marx, Friedrich Engels, Ideologia germană, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1956. 12 Richard Rorty, Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 150, nota 6. 13 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1968, pp. 49-52. 14 Am tratat pe larg evoluția conceptului de ideologie, precum și problema variatelor raportări la acesta în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
structural prin care sunt clasate și ordonate toate datele materiale ale unei colectivități și elementele spirituale ce-i formează cultura proprie. Politicul se asociază ideii unei ordini impuse voințelor umane și din această perspectivă el se detașează fundamental de lumea contingențelor. Definind puterea și prerogativele acesteia, politica este atât o funcție socială, dacă se raportează la colectivitate, cât și o funcție necesară prin care grupul controlează tendințele centrifuge sau anarhice ale membrilor societății. Latura formală a politicii se concretizează sub forma
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
tufe nalte" desemnează în versurile Iui Leopardi „limita" dincolo de care se sugerează o continuitate a spațiului ca „infinitate non definită" (după cum o denumește Assunto în studiul Interpretări ale spațiului). Poetul aspiră, prin urmare, la crearea unor imagini detașate de orice contingență reală („Dar stând aici și preajma contemplând-o,/creează mintea-mi."). Spațiul poetic, devenit proiecție a fanteziei creatoare, se organizează conform viziunii specifice a artistului. în Vis parizian de exemplu, Baudelaire descrie un astfel de spațiu, rod al propriei imaginații
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
în care tipurile de crize au influențat elitele politice și regimurile într-un mare număr de țări poate fi gândită mai degrabă prin prisma consecințelor crizelor asupra regimurilor politice și asupra elitelor, decât prin cauzele apariției acestora chestiuni legate de contingențe istorice și de cauzalități complexe ce impun studii istorice mature 44. Identificăm trei afirmații: Crizele studiate au pus serios la încercare regimurile existente și elitele politice, astfel încât o schimbare importantă de regim și de elite a fost inevitabilă. Caracterul regimului
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
zi, aceste teorii culturale ar putea fi percepute ca produse ale criticii culturale angajate în discriminarea, înțelegerea și evaluarea consecințelor problematicilor culturale. Astfel, de pildă, provocarea presupozițiilor moderniste despre "universalitate" și "rațiune" s-a făcut din perspectiva investigării noțiunilor de "contingență", "temporalitate" și "situație". Cât privește diversitatea de forme, practici și identități culturale, sintetizate în termenii "diversității culturale", aceasta ar fi determinată de complexitatea contextuală a vieții culturale ale cărei relații de putere represive și productive ar regulariza corpurile, instituțiile și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
eseuri, scris în două părți, este The Allegorical Impulse: Toward a Theory of Postmodernism, în care argumentează asupra rupturii dintre pretenția modernistă cu privire la autonomie și transcendență și noile practici artistice, ce nu mai sunt legate de specificitatea mediului, narând despre contingență, insuficiență și lipsa transcendenței. Hal Foster, care în prezent predă cursuri de artă și critică modernistă și contemporană, precum și în cadrul programelor de Media și modernitate și Studii culturale europene la Universitatea din Princeton (New Jersey), a scris și continuă să
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ale anomiei și amneziei culturale. Și tocmai de aceea nu se justifică o ierarhizare canonică a esteticii moderniste a specificității mediului și a inerentei sale experiențe transcendentale față de estetica imanenței radicale a sfârșitului anilor '60, o estetică a contextualității și contingenței, a specificității sitului și a criticii instituționale și discursive. În raport cu dezvoltarea criticii obiectului și a contextului său de exprimare, a apărut o nouă tendință critică care a căpătat ulterior o importanță aparte prin impactul pe care l-a avut în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor practici artistice manifestate prin contingență, insuficiență și lipsă de transcendență 141. Condamnată în trecut ca "aberație estetică", alegoria apare în arta și critica de artă din ultima perioadă ca o atitudine și o tehnică, ca o percepție și o procedură, manifestându-se atunci când, de pildă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
alegoria operează prin interpretarea semnificațiilor culturale, creând astfel un gen de supliment al textului / imaginii. Atrasă de fragmentaritate, imperfecțiune și incompletitudine, alegoria comentează procesele disoluției și decăderii, legitimând gustul unor opere de artă contemporană pentru efemeritate. Fragmentaritatea afirmă arbitraritatea și contingența, operând atât după modelul palimpsestului, cât și după cel al progresiei matematice. Aceste modele recomandă preocuparea alegoriei pentru proiectarea structurii ca secvență, întruchipând astfel contra-narativitatea prin substituirea unui principiu al disjuncției sintagmatice în favoarea unei combinații diegetice și inducând o lectură
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
o construcție condiționată de modalități specifice de manifestare a artei, dacă ar fi să se țină cont de tendința structurării artistice a discursivității alternative auto- legitimării științifice a discursurilor logice. În măsura în care s-ar lua în considerare istoria formării rețelelor de contingențe care au generat în timp o serie de definiții contextuale ale artei, în funcție de condițiile de viață și co-interesele comunităților asociate de societate cu producția și practicile artistice, ar trebui să se țină seama de felul în care arta poate fi
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
eronată: „Departe de a fi fost vătămătoare, prezența formelor a fost chiar rodnică; prin legea simulării-stimulării, ea a produs, în unele ramuri ale activității noastre, o mișcare spre fond până la desăvârșita lor adaptare [...]. Critica Junimii a fost lipsită de simțul contingențelor istorice, pe care le-a reclamat altora.” L. preluase termenul „imitație” de la Gabriel Tarde (Les Lois de l’imitation); practic, imitația și sincronizarea sunt fenomene corelative, în strânsă interdependență. Realitățile istorico-sociale arată că „popoarele rămase înapoi nu refac evoluțiile popoarelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]