5,945 matches
-
se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește să dați o dispoziție în acest sens? Cum să dau dispoziție? îl privi Cristi mirat. Așa bine. Doar venirăți în control la noi. Ce control, agent? Ai înnebunit și tu? Cum adică și eu? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot opreai și încercai să te întorci din drum. Chiar așa? Nu-mi vine să cred. Bunica dinspre mamă mi-a vorbit despre asemenea întâmplări dar n-am crezut nici o clipă că poveștile ei au vreun sâmbure de adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asupra acelui pericol nevăzut care îl amenința, ignorase acest aspect. Căuta să recunoască locul unde se afla, se străduia să-și amintească dacă la venire trecuse pe acolo. Nu, în mod cert locurile acelea îi erau complet străine. Era însă convins că merge în direcția cea bună. Nici să stea prea mult pe loc nu era bine, știa că trebuie să iasă cât mai repede din pădure, așa că porni mai departe în vale. În față, zări o geană de lumină, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Eu trebuie să o verific numai după ce ai terminat-o de scris. Înțelegi de ce nu vreau s-o fac acum? N-ar mai fi relevant testul. Vreau să te evaluez cât mai corect. Am înțeles, domnule, rosti Vasilică nu prea convins. În regulă, apucă-te de treabă mai departe! îl bătu Toma pe umăr, în semn de încurajare. Eu mai am ceva treabă, așa că am să plec. Mai sunt ceva noutăți, domnule? îndrăzni Pohoață să întrebe. Despre ce? Știți dumneavoastră, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sânge, Ileana și Cristian discutaseră îndelung. Pentru Cristi era clar ca lumina zilei că trebuie să se întoarcă pe munte fără nici cea mai mică întârziere. Ileana se opunea din toate puterile dar fără succes. În cele din urmă, convins numai de faptul că se lăsa noaptea, polițistul acceptase să amâne deplasarea pentru a doua zi. Femeia nu renunțase la ideea de a merge împreună și cei doi conveniseră să plece amândoi dis-de-dimineață. Îți dai seama că, venind abia astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dacă te afli la mică distanță? Vreau însă să pun capăt acestei situații. M-am săturat să fiu supravegheat continuu de Pohoață. Vreau să port o discuție lămuritoare cu el. Fără să-i mai răspundă, Ileana dădea din cap deloc convinsă. Știa că propunerea lui Toma nu era bună deloc dar, pe de altă parte, înțelegea că nu-i putea scoate din cap ideea. Inspectorul nu mai insistă cu explicațiile, considera că lămuriseră totul. Își continuau drumul tăcuți și, în curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa cum spui tu, zeii nu intervin. Ei se mulțumesc numai să privească. Asta însă nu însemnă că nu se întristează atunci când văd că răul își face apariția. De ce nu-l distrug? Pentru că nu pot... Pentru că nu vor! o corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în acțiunile voastre secrete. Eu însă, ce caut aici? Care e rolul meu în ecuația asta? Așa cum ți-am spus mai devreme, ignoră ea întrebarea, înclinam să-ți dau dreptate când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe Muntele Rău singur și te-ai întors nevătămat de acolo. Știam că nu se poate una ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el era puțin îngrijo rat. Amiaza trecuse și ziua amenința să se termine în curând. Ca să mai câștige timp, se hotărî să vadă unde ar putea amplasa dinamita, ca să distrugă intrarea în peșteră. Se ridică și porni într-acolo. Sunt convinsă că va veni, spuse Ileana, ridicându-se și ea după Cristian, numai că seara se apropie cu repeziciune și mi-e teamă că vom intra în criză de timp. Ia spune-mi, când iese vâlva afară? Imediat ce apune soarele. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceea cumplită însă, în loc de asta, mi s-a întâmplat ceea ce ți-am povestit. Habar n-am ce înseamnă asta, poate mă lămurești tu. Spune-mi, după ce am fost împreună cu Moș Calistrat acolo, te-a mai cuprins vreodată frica? Niciodată. Eram convinsă. Zeii te-au acceptat încă de atunci și nu mai era nevoie să te verifice din nou. Așa se petrec lucrurile? Așa cum? Adică, te verifică? E ceva mai complicat. Nici nu știu cum să-ți spun. Nu te verifică, mai degrabă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încredere, va fi nevoie să avem o justificare cât de cât veridică a veniturilor reali zate. De aceea vreau să existe, cel puțin scriptic, cât mai multă marfă, pentru a nu avea probleme mai târziu. Boris nu era de loc convins că șeful său avea dreptate ba, dimpotrivă. Renunțase însă să mai insiste, știa că, odată ce îi intra ceva în cap, nu mai reușea nimeni și nimic să-l convingă de contrariu. Continuase să întocmească documente fictive pe care le ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Odată ieșit din acel spațiu, ar fi devenit o victimă sigură, nimic n-ar mai fi oprit arătarea să îl ucidă. Desigur că nici să rămână acolo nu era o soluție, dar deocamdată nu avea încotro. Se mai liniștise puțin, convins că cel puțin pentru moment se afla la adăpost. Acum, în container, era întuneric beznă. Înserarea coborâse deja peste munte. Dacă își întindea mâinile în față, nu-și putea vedea vârful degetelor. Era obosit și se lăsă să alunece încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să-i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
primii ani: „Astăzi 27 mai 1893 continuând inspecția școlii din Filipeni, am constatat cu plăcere că domnul învățător Pastoi s-a legat cu inima de școala acestei comune și lucrează cu plăcere și însuflețire în interesul deșteptării tineretului locului. Sunt convinsă că acțiunea îi va da virtutea trebuitoare pentru îndeplinirea datoriei.” Considerându-l pe Daniel Justett drept mentor al său, lui Gheorghe Postoiu nu i-a fost greu, având în vedere structura sufletească a profesorului, altruist, cu vederi democratice, să-l
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dintre elevii lui Gheorghe Postoi care i-au răspunsă la toate așteptările, amintim pe Bârgăoan Gr. Gheorghe care, cu un ajutor bănescă de 40 de lei, dat de învățător, este trimisă să dea examen la Liceul „C. Negruzzi” din Iași, convinsă că elevul lui va fi bursier. Lui Gheorghe Bârgăoanu i-a trebuit doar primul trimestru ca să se așeze în fruntea clasei, fiind premiant în toți anii de liceu, după care a urmat Facultatea de Drept. La fel a procedat învățătorul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cei din comuna Filipeni. L-am cunoscut pe acest medică tânăr cu care am jucat fotbal și am stat de mai multe ori de vorbă. Era dispusă să facă tot binele, dar nu avea mijloace; situație de care m-am convinsă atunci când am avut nevoie de o „îngrijire” după un meci de fotbal. Dispensarul era în fosta locuință a preotului Păvăluță și nu dispunea decât de aparatura și instrumentele care se foloseau în lume și în timpul primului război mondial, dar pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Iar lui Fermín, nici un cuvînt. Dumnezeu știe cum ar reacționa dacă ar afla că individul ăsta umblă din nou după el. — Dar va trebui să facem ceva. — Să Încercăm să-l ținem departe de orice bucluc. Am Încuviințat, nu foarte convins, și m-am pregătit să continuu treaba Începută de Fermín, În timp ce tata se Întorcea la corespondența lui. Între două paragrafe, tata Îmi arunca pe furiș cîte-o privire. M-am prefăcut că nu observ. Cum ți-a mers ieri cu profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sub piele. Privirile noastre se Întîlniră și am avut certitudinea că ea știa la ce mă gîndesc. Am simțit-o mai singură ca niciodată. Mi-am ridicat ochii și am Întîlnit privirea ei senină, de abandon. Julián a murit singur, convins că nimeni n-avea să-și amintească de el și de cărțile sale și că viața lui n-a Însemnat nimic, zise ea. Lui i-ar fi plăcut să știe că cineva voia să-l mențină viu, să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atunci veți înțelege, prea târziu, că drepturile sunt integral drepturi numai în cuvintele cu care au fost enunțate și pe bucata de hârtie pe care au fost consemnate, fie ea o constituție, o lege sau un regulament oarecare, veți înțelege, convinși, să dea domnul, că aplicarea lor fără măsură, nesocotită, ar produce convulsii și în societatea cea mai solid constituită, veți înțelege, în sfârșit, că bunul-simț comun ordonă să le luăm ca simplu simbol a ceea ce ar putea fi, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, ceea ce nu era mai puțin important, prin acte scrise. Câteva familii, dacă erau vreo jumătate de duzină, reușiră să traverseze linia printr-unul dintre posturile de frontieră, dar asta pentru că tânărul ofițer care se afla la comandă se lăsase convins nu numai de repetatele asigurări de fidelitate față de regim și de curățenie ideologică a fugarilor, ci și de afirmațiile insistente precum că guvernul știa de retragere și o aproba. Totuși, ca să scape de îndoielile care-l asaltaseră deodată, telefonă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca vestea despre comunicatul către țară să fie anunțată imediat și repetată din minut în minut, Mă tem, domnule prim-ministru, că starea de spirit a tuturor acelor oameni nu prea este de natură să-i facă să se lase convinși, dacă le spunem că se va da citire unui comunicat al guvernului, cel mai probabil vor crede că le dăm voie să plece, iar consecințele decepției ar putea fi extrem de grave, E foarte simplu, redactorul dumneavoastră de alocuțiuni va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
anunța că ministrul de interne va vorbi țării la ora șase, iată, iată, dau deja primul anunț, și vor mai fi și altele, totul este organizat, domnule președinte, Recunosc că e ceva, E începutul succesului, domnule președinte, sunt convins, ferm convins, că vom face ca toți acei oameni să se întoarcă în pace și bună ordine la casele lor, Și dacă nu reușiți, Dacă nu reușim, guvernul își dă demisia, Nu-mi veniți cu trucul ăsta, știți la fel de bine ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
picior greșit. M-am gândit că nu-l văzusem decât o singură dată în viața mea și nu știam ce vrea ea de la mine. — Fred e hotărât să se ducă el (Fred era numele mic al colonelului MacAndrew), dar sunt convinsă că nu el e omul care ar trebui să meargă. N-o să facă decât să strice lucrurile, și pe altcineva nu văd pe cine să rog. Glasul îi tremura puțin, drept care am simțit că aș fi o brută dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
părea mai dornică să asculte necazurile altora decât să le discute pe ale sale. Ori de câte ori vorbea de soțul ei, o făcea cu milă. Atitudinea aceasta m-a lăsat la început perplex. Într-o bună zi mi-a spus: — Știi, sunt convinsă că te-ai înșelat în privința singurătății lui Charlie. După câte am izbutit să aflu din anumite surse pe care nu ți le pot dezvălui, știu că n-a părăsit singur Anglia. În cazul ăsta înseamnă că e într-adevăr genial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în societate. Presupun că atunci am spus o prostie: — O să-ți urmeze în afaceri? am întrebat-o. — A, nu! În nici un caz n-aș lăsa-o să facă una ca asta! îmi răspunse dna Strickland. E atât de drăgălașă. Sunt convinsă că o să facă un mariaj excelent. Credeam că ți-ar putea fi de ajutor. — Mai mulți oameni mi-au sugerat să se facă actriță, dar bineînțeles că eu n-aș putea fi de acord. Îi cunosc pe toți marii dramaturgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]