2,759 matches
-
aici? Pur și simplu de la primul sfert de oră petrecut peste ora de începere a spectacolului, luni 31 octombrie, în holul Odeonului, urmat, cale de peste trei ceasuri, de patru schimbări de perspectivă sce nică (și, deci, de scaun!) la, dealtminteri, copleșitoarea montare a lui Andrei Șerban cu Unchiul Vania, și până la greu explicabila viziune a lui Mihai Măniuțiu din Othello și prea iubita lui Desdemona, trecând prin supliciul fizic la care m-a supus fixarea pe o perniță de câțiva centi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al teatrului românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu, pe Toma
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
exeget al lui Tarkovsky (despre care pregătește o carte impresionantă, după cum o arată substan țialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor), și încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor pilduitoare pentru unul ca mine. Mai întâi, am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă domnia voastră și când pune mâna pe-o scobitoare face spectacol de neuitat. Nu vă mai ierarhizați aparițiile! Când ești Marin Moraru, fiecare gest, fiecare suflare, grimasă, pas, tăcere, încruntare... devine teatru copleșitor. Scenă tare, de șocantă empatie, cu Eugen Simion! Să vezi și să nu crezi! Dacă tot ne-am încrucișat (mă pitisem sfielnic într-un colț, la tratația de după, împreună cu Stelian Țurlea, bunul meu prieten și mare aliat protevistic), încai să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a mai prins. Tot ceea ce constituia mustul lecturii mateine și captivantul grotesc al deriziunii din partitura caragialiană pare că devine sim plă lectură funcționărească în lumea Mușatinilor și a hi me rismului novalisian. Timbrul lui Iureș rămâne magnific, cadențele sunt copleșitoare, dar întregul sună rece, aulic, departe de palpitul, de esența fierbinte a onirismului eminescian. Mă gândesc totuși că voi fi eu copleșit de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
propun pentru Ordinul “Mihai Viteazu”. La 6 Aprilie 1944, trupe ale Frontului II ucrainean intrau în Botoșani, Rădăuți, Suceava. În acest timp, armata germano-română încă era stăpână pe situația din Crimeea până în următoarele zile când ofensiva sovietică s-a dovedit copleșitoare. Deși Hitler nu aproba părăsirea Crimeei, atacurile rusești tot mai concentrate și cu intermitențe minime au făcut imposibilă orice rezistență. La 12 Mai 1944, războiul în Crimeea lua sfârșit. Din acest foc pustiitor, ofițerul Savel scapă de moarte sosind în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ating vreun punct delicat. Am observat și că nu mai purta la gât iconița pe care i-o dăruisem. "N-are rost să mă leg de obiecte", a fost singura explicație pe care mi-a dat-o. Era o seară copleșitor de frumoasă, pe care o țin minte tocmai din pricina contrastului cu ceea ce se întîmpla. Uitîndu-se la bucata de cer înstelat care se vedea prin fereastra șopronului, mi-a făcut, cu o tristețe rece, o adevărată teorie a despărțirilor. A susținut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabo kov implicat la Brașov, mă gândeam. Nabokov la Brașov. Robert Coover arzând documente la Ber vo iești. D.H. Lawrence demonizându-i pe in telec tuali. Și teribila, monstruoasa, copleșitoarea Securitate urându-mi în fiecare seară: „Good night, sweet prince...“ Ciudat, în puținele dăți când o revăd în me morie, Irina nu-mi apare nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind ciudățenia colosală din miezul orașului, am mai făcut câțiva pași ca să vedem casa în care a locuit Nietzsche în perioada când a scris distrugătoarea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
descriu o dată acel cer de noiem brie, acel cer irlandez alb de stele. Bolta era piezișă, sprijinită doar pe-o parte de calcanul negru al cas telului. În afară de dreptun ghiul întunecat al zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz, îngrămădite-ntr-un loc, mai rare în altul, concentrate în mari bucăți de lumină sau dizolvate în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scrisul meu) și căruia îi datorez, de fapt, tot ce sunt, este un (continuare în pagina 194) Două feluri de fericire Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este feri cirea pentru corpul nostru spiritual. E o sen zație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dosto ievski o descrie ca pe un preludiu al epilep siei. Rilke vorbește despre „cumplitul“ ei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dai seama măcar dacă-ți iubești sau nu cu adevărat partenerul), o muncă nu prea crea tivă, obiecte (recomandate la televizor) cu care-ți umpli orice spațiu liber... Oamenii au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleșitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conștienți de sine. Ei nu-și mai pun niciodată întrebări ca: de fapt, cine sunt eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fusese tot timpul un copil: colegul lui Markie, prietenul lui Markie. Acum era mai bătrân decât ea, iar Mark era un prunc între ei. Începu să-l sune pe Daniel la orice oră ca s-o ajute la nenumăratele decizii copleșitoare: cereri, certificat de dizabilitate, actele de care Mark avea nevoie ca să se transfere la recuperare. Avea încredere în Daniel așa cum ar fi trebuit să aibă cu mulți ani în urmă. El găsea întotdeauna cea mai bună soluție posibilă. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Răspuns care contrasta foarte puternic cu grădinile ordonate și cu tot restul. Tocmai mă pregăteam să-i dau replica, când am intrat într-o vale cu plopi. Ca într-un final de videogame, totul era foarte frumos și calm, cumva copleșitor, cum e în orice vale cu plopi, și în plus cu vremea însorită, iar sus de tot zburau pâlcurile de ciori peste șosea, treceau dintr-o coroană foșnitoare în alta și senzația era de melancolie multă și de liniște, de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
Accidentul s-a petrecut exact cînd am ajuns la colțul străzii, vizavi de locul căruciorului. Mașinile se scurgeau vuind spre nord și spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa măsură, Încît te minunezi de priceperea și precizia șoferului care le conduce - trecu vuind pe sub schelăria suspendată. Coti și se Întoarse Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și auzind aceste gesturi și cuvinte - gesturi și cuvinte care, sub Învelișul unei limbi străine, erau identice cu cele pe care le văzuse și le auzise toată viața printre ai lui - simți deodată așa, cum nu mai simțise nicicînd, singurătatea copleșitoare a familiarității, trăi sentimentul identității umane, care unește În chip ciudat toți locuitorii lumii și care-și are rădăcinile În Însăși structura vieții umane, dincolo de limba pe care o vorbesc și de rasa căreia Îi aparțin. Dar acum, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care emană o putere, un farmec, o vrajă, umplînd sufletele oamenilor - mai cu seamă ale celor care sînt Întrucîtva Înrudiți cu acest pămînt - de o muzică sumbră, de amintiri obsedante, ce nu pot fi nicicînd conturate cu precizie. Este sentimentul copleșitor al descoperirii imediate șl inevitabile, așa cum Îl trăiesc cei care vin pentru prima oară În patria părinților lor. Este ca o descindere pe tărîmul necunoscut după care inima noastră tînjește cu pasiune În tinerețe, este latura Întunecată a sufletului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oferea un oarecare sprijin, dar dura numai o clipă, după care instabilitatea revenea, la sfîrșit, atunci cînd lama trebuia să părăsească suportul. Și asta era numai senzația transmisă prin mîini. Înaintea ochilor mei se deschidea, în acest timp, o catedrală copleșitoare de aer și apă, mai largă și mai largă cu cît ne îndepărtam de portul sigur: puntea de acostare și debarcaderul. Întotdeauna am văzut spatele și umerii cuiva în fața mea cînd vîsleam și mi s-ar fi părut firesc dacă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
este taman proză, adică un anume ceva personal care să fie mai mult (sau mai puțin) decât "istoria, tradiția și cultura ținutului numit Banat". Proza, bat-o focu', este proastă, ea nu are în cap asemenea idei de mare și copleșitoare răspundere, pentru dumneaei ceea ce contează cu adevărat este mai nimicul vieții dumneavoastră care este tare banal, tare plictisitor, tare cuminte: el mai nimicul samănă cu ulița Economilor în care copilăream eu în deceniul șapte la vremea amiezii, puțini oameni făceau
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întuneric în jurul lui. Dar abia acum această constatare căpătă o nouă dimensiune. Bezna! Bezna cea fără umbre și neândură-toare. Îi apăsa ochii, creierul. Simțea contactul veșmintelor pe pielea sa și duritatea solului lemnos sub tălpi. Dar într-un asemenea întuneric copleșitor, păreau a fi simple atingeri materiale percepute de o entitate fără trup. Obscuritatea deplină făcea ca orice substanță, indiferent de natura ei ― umană sau nu ― să devină o noțiune aproape lipsită de vreo semnificație. "Pot să rezist ― își spuse Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-i crăpa capul cu barda, când Petru, cuminte și palid, a spus : „Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea voastră, Iason se piaptănă, Zenobia s-a ghemuit și s-a înnegrit, are de luptat cu forțe mult mai copleșitoare, dar eu, Petru, cuminte și palid, eu o iubesc și ce mă fac ? Am să viermuiesc singur, am să umblu razna prin lume, ca un sicriu, purtând în mine imaginea ei aproape leșinată pe care o iubesc neînchipuit de mult
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acum, în parc, o împăcare fără margini. Iubeam, într un prezent perpetuu și uluitor de simplu, tot ce există, îmi șiroiau lacrimile pe obraji, nu le puteam opri, nici n-aș fi vrut... Mă țintuia fericirea unui fel de regret copleșitor și fără motiv. Îmi revedeam, desfășurată simultan, întreaga viață. Era ca și cum, lucrând cu mai multe ecuații, necunoscuta comună și-ar fi lepădat crusta circumstanțială și, renunțând la sine, s-ar fi preschimbat în altceva deplin și total, iar numerele, înfricoșător
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]