2,716 matches
-
întristat profund. Familia lui a fost înștiințată de poliție în privința convoiului mortuar, care va trebui să parcurgă drumul cel mai scurt pînă la cimitirul Bellu și că nu va avea onorurile mlitare, cu toate că avea cele mai înalte decorații, toate mari cordoane. M-am gîndit că era de datoria mea să intervin la cineva din guvern, ca să opresc această infamie. Mircea Cancicov era ministru de finanțe și știam cît datora lui Ion Inculeț. La Iași, în timpul primului război mondial, Cancicov fiind deputat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fiecare seară, după ce l-a memorat, îl repeta în fața Duduiei și a lui Carol al II-lea, pentru a evita o greșeală importantă. Invitații au adus daruri regelui și lui Mihai. Din partea Belgiei, lui MIhai i s-a acordat Marele Cordon al „Ordinului Leopold”, iar din partea Franței și a Cehoslovaciei câte o sabie de ofițer al armatelor respective. Sâmbătă, 23 octombrie. În „Monitorul oficial” apar două Înalte Decrete Regale. Primul îi acorda lui Mihai gradul de sublocotenent: „Înălțăm la gradul de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele acestea erau legate de mama cu niște sfori, cordoane și capete de funii pe care noi le-am trecut peste umeri pentru a face totul mai ușor de cărat. Ne dureau umerii; mai schimbam sarcina de pe un umăr pe altul, nădușeam, eram leoarcă. Mama muta copilul dintr-un braț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de copitele cailor și de roțile căruțelor, de târșâitul picioarelor amărâților care mergeau pe jos ținându-se de loitrele căruțelor, am ajuns, cu chiu cu vai, la gară. 6. REPARTIZAREA ȘI ÎMBARCAREA La ambele capete ale peronului era câte un cordon de militari care nu permiteau nimănui accesul în incinta gării. La fiecare extremitate a peronului se aflau câte o masă și patru scaune. Acestea erau, de fapt, două puncte de verificare a persoanelor aduse de militari spre deportare. Aglomerația era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apă care mă atrăgea ca un magnet puternic. În sfârșit, am ajuns. Lângă fântână, pe o piatră, stătea un bărbat frumos, în floarea vârstei, îmbrăcat într-o rasă albă, strălucitoare, ce-i ajungea până la sandale, încins peste mijloc cu un cordon din păr de cămilă. Hai, vino, copile, te aștept de multă vreme. Ai cam întârziat. De ce? Soarele, soarele e... Da, într-adevăr, soarele arde puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din piatră și am deslușit cu anevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
000 porci, 20.000 oi, 7.000 bovine. A completat aici și cu informații despre organizarea activităților de sacrificare și expediere, ș.a. Profesorul Nicolae Cornățeanu ne-a lăsat prima descriere pertinentă despre imensul teritoriu al SUA, cunoscut azi sub denumirea „Cordonul porumbului", care se Întinde În statele Iowa, Illinois, Missouri, Minnesota și Nebraska, unde ocupă milioane de hectare În fiecare stat. Aici face o descriere scurtă a cursului impetuosului fluviu Mississippi, a climei, solului, organizării fermelor, lucrărilor de cultură oentru porumb
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
plăieșilor noștri În timpul lui Sobieski. Al doilea, e acela lui Huningue, la 1815, care cu 135 de oameni a rezistat contra a 25.000 austrieci. Soldații fortului Vaux, În frunte cu colonelul Reynal, au ieșit unul câte unul, printre două cordoane de germani care le-au dat onorurile. Atât de mult ia impresionat pe germani rezistența de aici, Încât au permis colonelului Reynal de a fi unicul ofițer care și-a purtat sabia În timpul prizonieratului. Ne Întoarcem și pornim spre nord
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să ne impresioneze... Câțiva pași mai jos, un alt grup de tineri interpreta, de data aceasta, muzică religioasă - erau tare posedați bieții copii, după cum am putut să-mi dau seama! Foarte bine organizați, cu fluturași în mâini, erau înșirați în cordon dea latul străzii. N-aveai cum să-i eviți! În acest timp, unul dintre ei, cu un oarecare talent oratoric, vorbea ca un exaltat mulțimii despre inevitabila întoarcere a lui Iisus: amalgam de idei și de credințe, incoerent prezentate; incoerente
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lumii exterioare. Folosind simțurile primare ale pipăitului, gustului, mirosului, auzului și văzului fătul își începe aventura cunoașterii mediului înconjurător. Relația lui cu universul divin (dacă recunoaștem în el copilul lui Dumnezeu) din care tocmai a venit, întreruptă brusc prin tăierea cordonului ombilical, poate mai există la niște nivele subtile, dar... sunt inaccesibile nouă. Devine tot mai evident interesul lui pentru lumea exterioară. Farmecul copilăriei îl reprezintă jocurile și jucăriile - principalul subiect al atenției celor mici. În rest... primează preocuparea părinților pentru
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
8 iunie 1924). „Manciu suprima întruniri, Manciu te împiedeca să intri la Mitropolie, Manciu bătea în stradă, la poliție și în piețe, insulta pe cei care reclamau, amenința pe apărătorii lor, Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la adăpostul cordoanelor de agenți și jandarmi. Iată omul datoriei și iată ce fel de ordine făcea acest om! Iată omul care a murit, dar aceasta nu ne împiedică să spunem adevărul.” Și din cartea „Pentru legionari” - spusele lui C. Zelea Codreanu: ...” m-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
frumoasă tulpină. Pornea mai departe, izbea încrîncenat cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii de melci, fără a reuși totuși să se țină în rînd cu ceilalți săpători. Pe urma lui, la doi pași distanță, venea un soldat din cordonul de pază, cu un cîine-lup în lesă. Omul urmărea atent contribuția lui Alexandru Ivasiuc la agricultura patriei, privea și nu-și credea ochilor. După un timp, într-un moment în care medicinistul se chinuia să salveze dintre buruieni un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-i amuze pe invitați. Ca măsură de precauție împotriva unor musafiri nepoftiți am angajat doi bodygarzi (unul machiat ca Frankenstein, celălalt purtând o mască reprezentându-l pe Dick Cheney) și i-am plasat în fața ușii de la intrare, dincolo de un cordon de catifea, fiecare înarmat cu o listă de oaspeți stropită cu sânge și cu un megafon. Petrecerea urma să fie filmată de unul dintre studenții mei. Am trecut pe lângă bucătărie, unde Jayne tăifăsuia cu femeile de la catering costumate sugestiv în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nou. Kentucky Pete era afară și întâmpina dificultăți în a trece de Frankenstein, care apoi m-a sunat prin intercom și mi-a spus că cineva - fără să fie pe listă, costumat în cadavrul lui Slim Pickins - aștepta nerăbdător în dreptul cordonului de catifea. Îndreptându-mă spre ușa de la intrare, i-am spus lui Pete: „Ai răbdare, vin imediat, frate“, după care i-am tras un râset de fantomă. Kentucky Pete era un dinozaur din anii ‛70 care se încăpățâna să supraviețuiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din masa omogenă a convivilor. Primele clipe de derută, când nu cunoști pe nimeni și te învălui instinctiv într-un cordon de protecție, pentru că la rândul tău ești privit, iscodit, analizat cu aviditate. Nelly Möller este prima persoană cunoscută care mă ajută să mă regăsesc. O fată prietenoasă, ochelaristă, tunsă scurt, nemțește. Fac cunoștință cu alte două persoane din echipa organizatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de exemplu, care nu bea alcool deloc -, dar în cele din urmă mă învinge ideea de a nu pierde „specificul zonei” (ori poate doar... cordonul ombilical care mă leagă de colectiv, și în acest caz mărturisirea nu-mi face nici o plăcere: chiar dacă e un act de curaj, e despre lașitate ...). Château Smith Haut Lafitte - prima etapă a excursiei - este un adevărat castel-cramă îmbrăcat în verdeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și pe mama Lui și a plecat în Egipt. (Matei, II, 13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa, cordonul ombilical care leagă Palestina de mama Egipt, locul unde se încrucișează drumurile tămâii. Acum nu mai poți trece. Dar, venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la Rafah, poarta de sud, înspre Egipt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să găzduiască, în 2057, două miliarde de ființe umane pe solul său, din care mai mult de jumătate în șomaj, patru cincimi sub pragul de sărăcie și două treimi de mai puțin de douăzeci de ani, având în jurul său un cordon de securitate, cu apa potabilă, carburantul, electricitatea și alimentația în mâinile unei terțe entități care deschide sau închide robinetul după plac eu unul n-aș da prea multe parale pe "dulcea Franță" a lui Charles Trenet, nici pe eleganța confruntărilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Și toate acestea, pentru un trusou de chei... Cartier al maniacilor ordinii, al caserolelor, al comandamentelor divine și al ființelor umane, Mea Shearim este, la Ierusalim, cel mai strașnic închis și mai sectorizat. În interiorul său, la apropierea shabbatului, se întind cordoane, iar în dreptul căilor de acces se instalează bariere și baraje de sârmă ghimpată. La început, poliția voia să înlăture aceste obstacole în calea liberei circulații a vehiculelor, au avut loc și încăierări. Cu timpul, ordinea publică a trebuit să capituleze
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie (Moruzi îi aștepta pe la bariera Tâmpești). I-a ținut acolo la Hoișie și dimineața cordoane de soldați au izolat pe munteni în partea de nord a orașului și pe Moruzi cu cei 700 ai lui de partea cealaltă, cu steagurile lor, cu muzica lor militară. Izbutește Popovici și s-alege Giurăscu cu mică majoritate. Muntenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fața locului (comandantul regimentului, procurorul, judecătorul de instrucție, comandantul de jandarmi) că li se vor îndeplini cererile, nici salva de focuri oarbe trase nu i-a oprit, hotărâți fiind să pătrundă în oraș. În jurul orei 1130 a.m., răsculații au rupt cordoanele de soldați. Cele două companii din Regimentul 4 Argeș au deschis focul asupra țăranilor. După cinci ore, țăranii cu fost nevoiți să se retragă. În telegrama din 12 martie, prefectul județului Fălciu, Vasiliu, descria ministrului Justiției desfășurarea conflictului: „Astăzi (12
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
argintăria lor și toate obiectele de valoare. Czernin fusese totdeauna un impulsiv, fără tact diplomatic, atrăgându-și mari neplăceri, ca în ziua când a cerut înapoi lui Take Ionescu, prin Ciorăneanu, decorațiunea austriacă. A doua zi a primit 20 de cordoane și cruci de la oamenii politici români. starițul de la sinaia Nu știu cu ce ocazie sosi diaconul de la Sinaia, care ne spuse că toate casele sunt devastate acolo, în afară de a lui Costinescu, Take Ionescu, unde funcționau comandamentele, precum și vila Știrbey, Plagino
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încât ți se umplea inima de bucurie. Păcat numai că sfârșitul a întunecat și aici atmosfera cu defileul sașilor, începând cu pestuceanii (?), pe cai frumoși, cu șei și frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și cordoane mari de aur, femeile cu coifuri aurii, rochii de catifea și mătase; se prezentau cu toată bogăția scoasă din această țară, rămasă săracă numai pentru autohtoni. Erau mândri și demni, dar reci și chiar încruntați. Acum făcuseră declarații de loialitate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mamei sale. Despre ea s-a făcut multă vorbire în literatura timpului. Într-o fotografie (p. 91) de familie, mama lui era îmbrăcată într-o rochie lungă, lungă până la pământ, avea multe volanuri, era bine strânsă la mijloc de un cordon pe corpul femeii care privea cu seriozitate înainte, așa cum îi va fi spus fotograful. Părea de o statură potrivită, nu prea înaltă, purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se crăcănează. Râde încet, scremut, șoptit. Așa trebuie să râzi dimineața. Ăsta e tonul adecvat. Mai ia mâna de pe mine, mă repede din când în când, ce trebuie să mă atingi așa tot timpul? Mâna mea, ca un fel de cordon ombilical. Ca un fel de copil care trebuie să simtă permanent atingerea mă-sii. A trecut mult de când n-a mai fost pe la mine și văd din pudoarea asta a ei cu care se retrage, mă respinge că mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
s-a auzit strigat de o voce feminină: -Tovarășe brigadier! A întors capul nedumerit: cine îl cunoștea pe el în orășelul acesta străin?, poate cineva din colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]