4,179 matches
-
bine labele acelui sirus, jumătate de leu, jumătate de condor, crestele zimțate și pliurile gâtului, solzii cozii lungi, botul ca de șarpe, cu limba despicată, ca să se oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră cei doi. Oare era deja ceva între ei? Absența lor prelungită îi dădea dureri de cap. Și mintea lui se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și strigă - strigă ca ciobanii la stână, de pe un deal spre altul: - Aicea măăăăăi!! Viniț’, ’uăăăă’!!! Din calidor, văd peste drum trei curți: a lui Maxim, În stânga; drept În față, a lui Simion Cristea și, În dreapta, pe sfert acoperită de cornul școlii, gospodăria lui Moș Andrei. Simion Cristea aleargă de colo-colo, prin ogradă, mai Împiedecându-se de un copil (are, are!), mai poticnindu-se În vreo unealtă uitată - și tot Împunge cerul cu o butelcă de vin. Răcnește ca la crâșmă (n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept În brațe! Oamenii Îi ajută pe cei rămași Încurcați, aninați de crengi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ascundea că uneltele lui erau mai degrabă de „prăjit” (adică de privit) decât de folosit. Și ce desfătare! Și ce „arătare” (demonstrație, demonstrare)! - Uite, băi’țălu moș’lui, zicea el, luând În mână de pildă, un cui de lemn de corn ceva mai lustruit. Aista-i pintru dat borț’ la covrig, bre! Iei covrigu cu mâna stângă, Îl țâi ghine, cu bortilitoru’ di borț’ di covrig țânut În mâna dreaptă, Îi: phu!!, o bortă, de s’ ne țâie minte, covrigu’! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România curgeau și se revărsau ca dintr-un corn al abundenței. Baloți și saci cu haine de tot felul, de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lipsindu-l totodată de pretextul unei Încăierări. Bărbatul face un pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de acum Înainte drept casă, Khayyam nu se gândește să-și aducă un opaiț, spunându-și că e prea târziu ca să mai citească sau să mai scrie. Cu toate acestea, drumul nu-i e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să vină ziua sărbătorii? În acel an, oamenii și-ar fi dorit ca postul să se prelungească la nesfârșit, ca Sărbătoarea Sfâșierii să nu sosească niciodată. Când se văzu cornul lunii noi, nimeni nu se gândi la bucurii, nimeni se gândi să taie beregata unui miel, Întreaga cetate părea să fie un miel gigantic, Îngrășat pentru jertfă. Noaptea care precede sărbătoarea, acea noapte a Hotărârii În care este Împlinită fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
roșu, iar el n-a vrut să treacă strada pe stop, domnul profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor, scrise pe bucățele de hârtie. Asemenea cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui Dumnezeu, sunt ceea ce se cheamă un om Înstărit. Un rentier curios și chiar avizat. Mi-e de-ajuns ca În cursul explorărilor mele, să mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai mult decât mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai mult decât mi-ați putea da dumneavoastră În zece ani de consultanță. Am să mă uit pe manuscrisele dumneavoastră cu un spirit de umilință. Sunt convins că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos care merge la școală doar în pauza mare, își ia laptele și cornul, apoi repede acasă, la televizor. Suntem legați la același fir. Gigi bate cu pumnul în ușa blocată de bufetul care desparte viața lui de viața noastră: Leooo, vezi că întrebă un nemțălău de Sabina! Într-adevăr, la receptor e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se scotocea prin buzunare și-i dădea câțiva bănuți. — Să-ți dea Dumnezău sănătate și Maica Precistă! În aceeași zi, Izaura a mai agățat un domn care venea încărcat cu cumpărături, printre care se vedeau niște pâini frumoase și niște cornuri. — Boiarule, îndură-te dă noi ca să-ți ajute Domnul lisus și toți sfinții și dă-ne o pâne că suntem flămânde și n-am mâncat nimic. — De ce n-ați mâncat? — Dacă n-avem ce mânca. — Ai voștri nu vă dau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mâncat? — Dacă n-avem ce mânca. — Ai voștri nu vă dau mâncare? Care-ai noștri, mânca-te-aș? — Părinții. N-avem boiarule, părinții au murit. N-avem pe nima. La orfelinat cu voi! își urmează omul drumul. Măcar câte un corn, dă-ne de sufletul matale. — La orfelinat! se depărtează cel cu cumpărăturile fără să le dea nimic. — Uf! Trăznite-ar Dumnezău să te trăsnească de prăpădit ce ești. Zgârcitul dracului, mi-era așa o poftă de corn. Opri-s-ar în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
drumul. Măcar câte un corn, dă-ne de sufletul matale. — La orfelinat! se depărtează cel cu cumpărăturile fără să le dea nimic. — Uf! Trăznite-ar Dumnezău să te trăsnească de prăpădit ce ești. Zgârcitul dracului, mi-era așa o poftă de corn. Opri-s-ar în gâtu-ți cornurile ălea. Auzi mă, auzi, strigă după el. Prințesa începea să înțeleagă cu mintea ei de copil viața dură. O cunoscuse alături de mama vitregă în felul acela și-acum i se dezvăluiau alte fețe ale
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ne de sufletul matale. — La orfelinat! se depărtează cel cu cumpărăturile fără să le dea nimic. — Uf! Trăznite-ar Dumnezău să te trăsnească de prăpădit ce ești. Zgârcitul dracului, mi-era așa o poftă de corn. Opri-s-ar în gâtu-ți cornurile ălea. Auzi mă, auzi, strigă după el. Prințesa începea să înțeleagă cu mintea ei de copil viața dură. O cunoscuse alături de mama vitregă în felul acela și-acum i se dezvăluiau alte fețe ale unei astfel de vieți. Pricepea că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
avea rolul lui. De exemplu în " Banda Păunașului" eram patru personaje: Păunul, Zâna, Groza și Turcul.Ne duceam în fiecare seară după ce ieșeam de la școala la unul din membrii grupului să facem pregătire. Seara în postul Crăciunului băieții sunau din corn sau pocneau din pocnitori făcute special pentru această perioadă. Cu cât se apropiau sărbătorile cu atât satul era mai animat.Dar marea bucurie era atunci când în timpul sărbătorilor aveam zăpadă.Așteptam Crăciunul cu drag. Dacă acum toți copii îl așteaptă pe
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
cu Sol. ― Pe dracu'! Dar ce facem aici? se răsti Kane. Dacă nava e-n bună stare și noi n-am ajuns la destinație, de ce ne-a scos din hibernare Mama? Până când Lambert să propună un argument, un sunet de corn însemnând alertă-la-stație răsună imperativ în pasarelă... Aproape de pupa lui Nostromo se găsea o sală mare, în mare parte ocupată cu o încâlceală indescriptibilă de mașini complicate. Aici se adăpostea inima navei. Un sistem de propulsie enorm permitea lui Nostromo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a ajutat cu ploi la timp. - Nepoate, când îmi aduc aminte de anul foametei, cât de greu a fost și-l compar cu realitatea zilelor noastre, îmi vine să mă revolt. Astăzi vi se dă de ceva vreme în școală cornul și laptele, un supliment alimentar care să fie servit în pauza mare. Astăzi foarte mulți elevi de la orașe și chiar de la sate își bat joc de acest dar din partea statului. Cornul îl joacă prin clasă ca pe o minge, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Astăzi vi se dă de ceva vreme în școală cornul și laptele, un supliment alimentar care să fie servit în pauza mare. Astăzi foarte mulți elevi de la orașe și chiar de la sate își bat joc de acest dar din partea statului. Cornul îl joacă prin clasă ca pe o minge, iar laptele îl varsă pe la toaletă sau prin curtea școlii. Mulți lasă aceste produse prin bănci și personalul de îngrijire al școlii care face curățenie prin clase adună sacoșe cu cornuri și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
statului. Cornul îl joacă prin clasă ca pe o minge, iar laptele îl varsă pe la toaletă sau prin curtea școlii. Mulți lasă aceste produse prin bănci și personalul de îngrijire al școlii care face curățenie prin clase adună sacoșe cu cornuri și lapte. De ce? Fiindcă părinții, în majoritate, le dau odraslelor pachete cu mâncare de acasă. Ceea ce-ți spun, o spun din experiența mea de dascăl care a muncit la catedră până în anul 2009. Recunosc, totuși, că sunt și familii
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
suprafața ei. Ne-am oprit, am lăsat servietele jos și, îmbrățișați și uimiți, am privit acest spectacol de deasupra acoperișurilor. Curând, globul de chihlimbar rămase luminat doar pe jumătate, iar apoi umbra se întinse, lăsând să mai scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața Galați treceau taxiuri și autobuze, circulau trecători, dar nimeni nu ni se alătura ca să privească luna, care începu curând să crească din nou până ce, în vreun sfert de oră, redeveni globul perfect dinainte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
speranță? Oricum, până atunci nu mai avusesem un vis atât de viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
camion și ne-am ascuns după tufele de trandafiri. De-acolo am auzit clar cum oul a explodat în țăndări. Atunci, din camion s-a înălțat silueta aurie a unei unicorne, cu ochi mari și frumoși, de femeie, și cu corn spiralat. A sărit grațioasă din camion și-a galopat scurt până în fundul curții. Săltând peste gardul putred, s-a pierdut în câmp. Spațiul, fără imaginea ei, rămase dureros de gol. Curând am fi preferat însă să rămână așa, căci din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bolboroseală de delfini, saxofonistul, atât cât mai stătea în preajma Daciei din spatele blocului, avea prilejul să noteze febril bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]