3,100 matches
-
Regina primei zile este fascinată de bogăția aforistică folclorică, își începe frecvent povestirile cu câte un proverb, uneori ține chiar o mică prelegere despre soartă, destin și om (în ziua a șasea). Deși evlavioasă, nu pregetă să atace sistemul clerical corupt (călugărul care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vocație care sunt vide, lipsite de un fundament real, de profunzime.502 Iar acest aspect ne-a determinat să o încadrăm în tipologia donnei demonicata, însă, ca și alte personaje feminine din această categorie umană, nu este malefică, ci doar coruptă și superficială, Chaucer manifestând o vădită simpatie față de acestă reprezentantă a cinului monahal. Portetul celei de-a doua maici nu este, din păcate, conturat de către narator, bănuim doar că, făcând parte din suita stareței, a împrumutat ceva din preocupările acesteia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
De sfera maleficului ține un motiv frecvent cultivat în literatura Evului Mediu și a Renașterii, este vorba de pactul cu diavolul, element aparținând fabulosului popular (Povestirea fratelui cerșetor - care îl vede pe aprod într-o lumină total nefavorabilă, un om corupt, pârând la stăpânire pe toți cei care greșesc și însușindu-și bani drept mită, mai rău și decât necuratul, și care, drept pedeapsă, va fi luat în iad). În Evul Mediu timpuriu urmarea firească a unei exagerate lumi teocratice a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de corupt, care încălcase în viața sa toate principiile creștine, se evidențiase prin cupiditate și violență, prin crime și desfrâu, depășind chiar și legile firii, practicând cămătăria și având un singur imbold - îmbogățirea. Aflat pe patul de moarte, eroul hotărăște să facă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dombroski, edited by Robert S. Dombroski, London, Hodder and Stoughton, 1976, p. 61. (trad. n.) 526 Francesco De Sanctis, op. cit., p. 320. 142 Cea de-a doua povestire ar părea, la o primă analiză, o critică severă la adresa clerului catolic corupt, incapabil de a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532 Critica clerului corupt, prefigurată în primele pagini ale capodoperei boccaccești, va fi reluată și în alte povestiri de-a lungul culegerii, oferind unele din cele mai savuroase imagini și situații, delectând cititorul, portretizându-i o societate guvernată de promiscuitate, de decadență.533 Ceea ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
toate femeile se dovedesc niște donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
victimă abuzurilor, mai subtile sau mai directe, ale slujitorilor Bisericii. Corăbierul se manifestă contra predicilor moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu mai facilitează accesul la cunoașterea absolută, la divinitate, ci pot fi încadrate în această tipologie datorită calităților morale indiscutabile de care dau dovadă, datorită elevării și purității, care le conferă statutul de model și de salvatoare ale unui univers corupt, ce și-a pierdut inocența. Cu toate acestea, și ele rămân simboluri și alegorii ale unor virtuți, nu reușesc să se desprindă de o stilizare voită și să devină individualități bine conturate, poate și din pricina influențelor literare franceze și italiene
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
patra triunghiul conjugal în care soțul este un doctor renumit, dar bătrân, soția - tânără și plăcută, de aceea apare și 871 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 213. 872 Ibidem. 873 Ibidem, p. 219. 874 Ibidem. 235 un tânăr amorez corupt care îi va oferi femeii ceea ce soțul nu îi putea garanta în intimitate. Din nou avem note licențioase, situații comice, iar femeia devine credibilă în actele ei de trădare, stârnind nu blamarea, ci compătimirea. Ultima nuvelă a zilei a cincea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
interesantă. Apoi, luat cu războiul și cu gelozia față de nevastă-sa, preocupările înalte se duc de râpă. În Patul lui Procust aflăm chiar că ar fi ajuns “în fundul ocnei”. Pietro Gralla din Act venețian clădește o operă militară, dar Veneția coruptă refuză să se bazeze pe experiența lui. Opera politică a lui Danton se risipește, cum știm, în spargerea revoluției. Totuși, aceștia au creat ceva, spre deosebire de Andrei Pietraru, care nici licența nu și-a luat-o, ori de Gelu Ruscanu, care
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Drapelul, urmând să reapară ori de câte ori se va simți o necesitate politică” - se spunea în ziarul din 18 septembrie 1894. Ziarul reapare la 26 februarie 1895 „pentru a releva, mai departe, abuzurile sfruntate ale unui guvern în străinat, ale unei administrații corupte - lupta nemaifiind între țară și Lascăr Catargiu, ci între țară și rege”, se spune în numărul 37 al publicației. Iar ziarul combate cu titluri: „Nihil sine Rege”, „O potlogărie”, „Moș Teacă în primărie”, „Un subprefect fără palton”, dar și cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Sox1 renunță la Cupa Mondială în schimbul unei sume de bani primite de la pariori. Decepția lovește jocul preferat al americanilor. 1920-1929: Sinclair Lewis îi denunță pe falșii evangheliști; Ida Tarbell denunță Rockefeller și toată lumea denunță oamenii de afaceri necinstiți și politicienii corupți. 1959: Citat în fața Comitetului Comerțului Extern și Interstatal, profesorul Charles Van Doren de la Universitatea Columbia admite că a aranjat câștigurile de la bine-cunoscutul concurs televizat, transmis pe NBC, „Twenty-One”. Nu putem avea încredere nici în profesori. 1961: Burt Lancaster câștigă Premiul
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
ca peste tot în țările comuniste. Populația alfabetizată îl adora pentru că știa să compună, era o ființă cu mister și cu viziuni. Puterea l-a îngăduit întotdeauna cu un respect crispat, dar a avut și momente când 1i-a curtat și corupt strategic în interesul său. Exemplele, unele din ele foarte recente, sunt la îndemâna oricui. Chiar șicanele poliției politice, când acestea nu concurau prin vehemență și cruzime cu crima ordinară, pot fi interpretate acum drept un semn de..., considerațiune vis-à-vis de scriitor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
comodități dificil de obținut în Bulgaria postcomunistă, decât un set de afirmații istorice bine documentate. Cu riscul de a se contrazice, manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume existența unei elite corupte și privilegiate, care se bucura în exclusivitate de o viață luxoasă și abuza de prerogativele sale36. Tonul devenea din nou elogios atunci când se ajungea la domeniul "realizărilor culturale", enumerate după vechiul model socialist ("educație", "cultură", "știință") și judecate, din nou
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a conaționalilor săi, amintind, prin excepție, doar de uriașele dificultăți care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În acel context sumbru, reforma agrară a părut o reușită, chiar dacă fusese motivată politic. Relatarea sa accentua, în schimb, latura violentă, coruptă și represivă a comunismului. Din aceste pagini, nu reiese deloc de ce Ungaria era numită, în anii '70, "cea mai veselă baracă din lagărul socialist"51 și de ce "gulaș-comunismul" trecea cândva drept un model plauzibil de ameliorare a sistemului. Doar scurte
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de monștri adorabili și unde, vai, neprevăzutul ține loc "luminii" celeste monotone. Referința la odinioară atotputernica lume a Olimpului e implicită; nu există aici nici un echivoc, însă trimiterile se fac la o lume răsturnată, în care un zeu mai degrabă corupt (sau coruptibil prin însăși natura lui) stabilește ierarhia premiilor literare: valorizarea meritelor artistice ale lui Eschil și Euripide se va produce luându-l drept suprem judecător pe zeul Dionysos 124, care, în semn de recunoaștere, va coborî în Infern pentru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aceștia să nu se dedea la tâlhării. Soldatul care ucide în luptă, poate fi instrumentul voinței lui Dumnezeu, care adesea se servește de vreun război, pentru a extirpa viciile unui popor și de a purifica o națiune de moravurile sale corupte: Războaiele vor fi purtate cu blândețe de către cei buni, dacă este posibil, astfel încât, prin potolirea dorințelor nestăpânite, să fie distruse aceste vicii care trebuie ori nimicite, ori ținute în frâu de puterea cea dreaptă. Din acest motiv, un război care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anume Ion Iliescu (campania electorală din 2000 pentru funcția de președinte al României creator PD/ Traian Băsescu). După cum menționam, discursul agresiv al PRM-ului a avut un mare impact asupra electoratului român, care a încercat să-i pedepsească pe politicienii corupți: Știți bine că noi nu v-am înșelat niciodată și că pentru voi urcăm Golgota răzbunărilor și a "poliției politice", cu crucea în spate, fără odihnă, fără nicio mulțumire sufletească. Ajutați-ne ca să vă ajutăm! Trăim vremuri blestemate, de adâncă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
lupului politic, ci atacă integritatea contracandidaților folosind sofisme de argument induse de gandire (Sălăvăstru 2003: 323), în special argumentele ad hominem și ad personam 43 ("hoți, impostori, mafioți"). Această reîntoarcere la realitate este imaginea unei societăți autoreflexive, guvernată de persoane corupte. Acest context social catastrofic trebuie să fie "mântuit" de un salvator, astfel creându-se nivelul metasimbolului profetului, al cărui destin individual se identifică cu acela al poporului (Girardet [1986] 1997: 53). Acest nou nivel aflat dincolo de imaginea lui Iisus oferă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
idiomatice se bazează pe intradiscursivitate, suportul cognitiv fiind înțelesul ardeiului iute. Singură modificare între contextul politic din iunie și noiembrie 2004 este agentul rațional din spatele acțiunii de pedepsire (arde-i): daca în "Totul arde!" pedeapsă înseamnă o dezvăluire a politicienilor corupți, în sintagma "Arde-i la vot!", pedeapsa este îndeplinită de cetățenii cărora li se cere să nu voteze pentru candidații din opoziție. * Pe de altă parte, legătura dintre Băsescu și ardeiul roșu poate fi interpretată considerând codul social al etichetei
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
folosire neonesta a puterii pentru câștig personal", combină două tipuri de enunțuri: unul al conjuncției (câștig personal), care se referă la acumulare de bunuri, și unul al judecății morale (folosire neonesta), care se referă la mijloacele practicate de un subiect corupt. Faptul că lexemul "câștig" este acceptat de orice societate ne determină să îl asociem cu acel "prag" normativ axat pe modalizarea "a vrea-a avea", care presupune o posibilă conjuncție cu un obiect. Această modalizare implicită din semnificația lexemului câștig
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
distincte, "câștigul" poate lua forma unor diferite lexeme "bani, mâncare sau poziție socială" -, care devin "umbre de valoare" (Greimas și Fontanille [1991] 1997: 21). Suntem de părere că banii sunt obiectul prototip de valoare care este râvnit de orice persoană coruptă. Sintagma care ascunde o judecată morală, "folosire neonesta", din definiția corupției, poate fi plasată către polul negativ al scalei mijloacelor de a obține un câștig personal, conducând către o altă precondiție din nivelul tensiv foric, si anume protensivitatea. Subiectul care
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care este în căutarea unui câștig personal prin mijloace neoneste, precum mită, delapidarea sau extorsiunea, va deveni un subiect tensiv deoarece se observă o schimbare de stare de la "a fi onest" la "a fi neonest". Această scindare din caracterul subiectului corupt presupune două modalizări (a putea și a ști), iar cauza pragmatică a efectului este surprinsă printr-o altă modalizare, si anume a dori a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
surprinsă printr-o altă modalizare, si anume a dori a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]