1,999 matches
-
am putea face un prim pas spre generalizare, plecând de la o singură poveste. Există numeroase idei și tradiții de interpretare care să ne ajute să documentăm teoretizările pe marginea povestirilor vieții. Ideile care ne vin atunci când interpretăm principalele puncte de cotitură sau momentele de criză din viața oamenilor pot fi de maxim interes, în acest sens (Denzin, 1989). Există numeroase posibilități de a formula idei pe marginea vieților analizate și a povestirilor despre ele. Datele (și povestirile vieții) există pentru a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Buddha - și dă o nouă viață vechii doctrine a regiunii, hinduismul. Puțin mai târziu, în China, un alt înțelept, Confucius, susține că fericirea impune respectarea principiului politeței, a familiei, a tradiției, a ierarhiei și a strămoșilor. Aici se situează marea cotitură ai cărei moștenitori suntem până astăzi și ale cărei urme viitorul le va purta încă multă vreme: Asia înțelege să-l elibereze pe om de dorințele sale, în timp ce Occidentul vrea să-i ofere libertatea realizării lor. în primul caz, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi reticentă. Cu socrul meu și cu Ela ies uneori la plimbare prin împrejurimi, el se îmbracă într-un costum de inișor de culoarea untului, își așază pălăria de pai pe cap, într-o zi mi-a arătat la o cotitură a râului, locul unde prindea, pe când era tânăr somni, se afunda în apa, pe atunci adâncă, și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până-n picioare. Materialele preferate au fost pielea de proastă calitate și pânza impermeabilă, la care avea să se adauge În scurtă vreme pufoaica de lână, pentru amortizarea loviturilor. Lipsea amprenta estetică. A pus-o baroneasa de Servus, marcând o nouă cotitură. A revenit, ca primă măsură, la verticalism și la eliberarea brațelor și picioarelor. În conivență cu un grup mixt de metalurgiști, artiști ai sticlei și fabricanți de abajururi și lămpi, ea a creat ceea ce a ajuns să se numească Veșmântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Să spun. Clopoțelul sunase, dar el continua să mă tortureze. Acolo pe hartă, la marea cotitură a uriașului fluviu, se găsesc niște așezări omenești și niște locuitori. Ce știu despre ele? Degeaba mă uit că a sunat sfârșitul orei, până nu spun nu scap... Apoi, deodată, și-a luat catalogul și a ieșit din clasă. M-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și a fragmentării audienței, putem observa o mai mare libertatea pe care publicul o are în alegerea informației. Atenția scăzută și procesarea selectivă în alegerea informației politice indică faptul că în comunicarea politică s-a ajuns la un "moment de cotitură" (Bennett și Iyengar, 2009), care trebuie să fie bine înțeles de cercetătorii din domeniu, pentru a putea explica felul în care noile obiceiuri de consum media contribuie la formarea opiniilor și comportamentelor politice. Principalul impact al noilor resurse tehnologice se
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
se mențină înaintea Express-ului, deși nu avea decât o mică parte din fondurile sale. Putea oare să supraviețuiască acestui nou atac? Afurisitul de Jack Allen. Cum se făcea că sincronizarea lui era atât de perfectă, încât o prinsese la cotitură chiar când plănuia un weekend romantic cu Laurence? Oricine ar fi zis că știa lucrul ăsta. De fapt, la celălalt capăt al orașului, în birourile selecte pe care Fran le invidia atât de mult, afurisitul de Jack Allen purta propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în stânga; dară înainte de a o repezi, țiganii se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată pe dedesubt, ținând fierurile lucii. Dar strigătele de groază deșteptaseră undeva, într-o cotitură a văii, în fânețe, în locuri nevăzute, pe câțiva oameni. Aproape, deasupra vălcelei și deasupra fântânii, țărani cu coasele, fără pălării, fără brâie, cu cămășile fâlfâind, așa cum îi apucase vremea, se arătară. Veneau opt; unul după altul se arătară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici trebuie să fie casele cucoanei Roza, dar nu se văd... Și începu a râde înveselit. Satul era gol. Nici cânii nu lătrau. Oamenii erau undeva, la lucru, pe câmpiile întinse. Totuși, un om sta rezemat în băț la o cotitură, sub geana întunecoasă a pădurii și parcă ne aștepta. Un om! strigă doctorul, ca și cum ar fi făcut o mare descoperire. Stați! Bădișorule, ai putea să ne spui cât mai avem până la Hârlău? —Cum? — Cât mai avem până la Hârlău? strigă doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu domnul Ieronim; Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea în urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o sară și Bezarbarză cu doctorul, nevoindu-se amândoi cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noemvrie, se întâmplase a fi o zi călduță, cu soare de aur. Munții cei mai depărtați visau în pâcle, iar pădurile de la malul Frumoasei aveau în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape, numai la o zvârlitură de băț, două căprioare care stăteau neclintite pe costișă, părând a asculta ceva. Huruitul moale al căruței se amesteca în zvonul apei. Nu s-au tulburat nici când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour de pulbere. A rămas un sunet de clopot, după ce priveliștea s-a prelins în cotitură. Alte tălănci tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii. Glasul abia se mai auzea, ca un descântec neostenit. A! Raruca? se făcu a înțelege omul meu. A fost ea fată, când va fi fost. Informațiile lui Gâdea se opriră aici. Scuipă în palme, într-o ultimă silință. La cotitură se zărea coliba. Acolo era Fundul Lintiții. Am stăruit: —E măritată? Ț! — Atunci cine-i acel Gogu? —Ăsta-i al șaptelea, de n-o fi al unsprezecelea. Întăi, a fost unul de la noi din Turtucaia, un nebun care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
materializat brusc din spatele deux-pièce-ului ei roz. Pe o coloană, avem datele corporale ale victimei, legate prin complicate lăncii și cabluri, de parametrii fizici ai râului în chestiune, gen lățime, lungime, cu câți metri pe secundă curge apa, cât încetinește la cotituri etc. Într-o altă diagramă, năvălesc rezultatele experimentului poliției care, construind o păpușă de aceleași dimensiuni și greutate cu ale victimei, a căutat să descopere locul probabil de unde a fost aruncată aceasta, calculat în funcție de amplasamentul bancului de nisip unde a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i, să aducă o salvare provizorie, sub un cer devorat de vid. În perioada contemporană, statele islamice îmi par a incarna primul model, în vreme de Europa și America de Nord sunt emblematice pentru cel de-al doilea (în ceea ce privește Europa, momentul de cotitură este marcat de emergența protestantismului, artizan al unei insolite sinteze civitas coeli-civitas terrena ultimul termen sfârșind prin a-l îngloba pe primul). Mai există, desigur, națiuni aflate în curs de modificare a statutului, care încearcă să treacă de la modelul religios
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu limbă de lemn - își are adevăratul rost nu numai pentru a prilejui o dezbatere aprofundată, bogată prin conținutul ei concret și prin învățămintele ei ce se vor dagaja, ci și pentru a marca un punct de jalonare a unei cotituri radicale în viața noastră de viitor, îndeosebi sub aspectul ei politic. Ce determină, acum, în acest moment, o asemenea hotărâre? Care este situația pe care o traversează de mai multă vreme redacția, organizația noastră de partid, situație care e caracterizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
luară poziția cu fața spre gardul de sîrmă ghimpată. Acum tăcuți, sutele de prizonieri se Întoarseră să se uite la ei. Un al doilea pluton de poliție a forțelor aeriene traversa canalul care separa aeroportul Lunghua de lagăr. Spre est, cotitura lungă a rîului Whangpoo completa cercul cu nenumăratele lui golfulețe și șanțuri de irigații. Convoiul ajunse lîngă lagăr, farurile reflectîndu-se În saliva amestecată cu praf. Soldați Înarmați săriră jos, cu baionetele fixate la puști. După uniformele și echipamentele noi, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmele prăfoase lăsate de bărbatul care șchiopăta Înaintea lui. Domnul Maxted rămăsese deja În urmă. Scurtul popas de pe mal obosise pe toată lumea. La vreo opt sute de metri de pod, lîngă un camion de muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia măruntă ce cădea într-una, am cuprins de departe, la o cotitură, incendiul galben și prelins în pâlpâiri, din geamurile salonului de primire. Și, înțelegând, în sfârșit, cruntul adevăr, fiara turbată din mine a început să răcnească. Tăcerea cumplită a tatei mi-a răscolit tot mai mult de atunci încoace o suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mari și verzi mi-au trimis o privire atât de limpede, încât amintirea ei după atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-i dau nici haina nici cravata până nu-mi plătește!” „Am achitat camera hotelului, deși m-am răzgândit”, răspunde un domnișor ieșit din întuneric, și trage de haină. O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]