1,606 matches
-
cu colectiva lor, apoi pușcăria-i pe aproape. Și pas de mai rabdă toate aiestea, fără o gură de rachiu! ― Bine, bine, frate Toadere. O gură de rachiu e una. Da’ să te apuce al doilea cântat al cocoșilor În crâșmă, e alta. Asta nu mai Înseamnă că tu bei paharul, ci paharul „te bea” pe tine. ― Ferească-te Dumnezeu să cazi În boala băuturii! De la multe te poți Întoarce singur - numai să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce! Asta ți-o spune Toader Toaibă, frate dragă. ― Atunci, cum de te-ai lăsat de băutură? Sau pe tine nu te ținea paharul plin, ci mai degrabă Îți plăcea mirosul de crâșmă? - l-a luat puțin la vale Petrică. ― Da’ ce voiai să zică cei din jur? „Ia te uită la aista. N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte cum erau și cele din care am petrecut noi În spatele inamicului. Ploua, da’ mai mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
PIM, Iași 2004; 12-Întorși din Infern, vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2004; 13-Punctul pe... i, proză, Ed. PIM, Iași 2005; 14-Întorși din Infern, vol. II, roman, Ed. PIM, Iași 2005; 15-Ruga de seară, proză, Ed. PIM, Iași 2005; 16-La Crâșma din drum, vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2006; 17-Ce nu știm despre Iași, vol. I, proză, Ed. PIM, Iași 2006; 18-Ești ieșean, vere?, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 19-Ce nu știm despre Iași, vol. II, proză, Ed. PIM, Iași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2006; 17-Ce nu știm despre Iași, vol. I, proză, Ed. PIM, Iași 2006; 18-Ești ieșean, vere?, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 19-Ce nu știm despre Iași, vol. II, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 20-La Crâșma din drum, vol. II, roman, Ed. PIM, Iași 2008; 21-Ce nu știm despre Iași, vol. III, proză, Ed. PIM, Iași 2008; 22-Cercetașul Toaibă, roman, Ed. PIM, Iași 2008; 23-Ce nu știm despre Iași, “In vino veritas”, vol. IV, Ed. PIM
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
găsit nici tablourile de Tonitza, nici peisajele lui Dărăscu, nici biblioteca. Au dispărut și afișele-program, și corespondența cu Mișu Jora, cu Marțian Negrea, cu Alecu Zirra, cu Giorgio Pascu, epigramele compuse de Păstorel "La Samoilă", localul de pe Lăpușneanu sau în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n cap. Se îmbătau de două ori, de la biserică la crîșma lui Pîntec și de la crîșmă la biserică, pînă le fugea pămîntul de sub tălpi. Căruțașul beat. Biciclistul beat. Milițianul beat. Femei cărînd saci. Ciorchinele de chipuri (curioase, rele, disprețuitoare, cînd l-au arestat pe bunuțu) nu-i de uitat. Nu i-a oprit nici aerul mîhnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Verlaine pe oră; celălalt, Păstorel, cel puțin cinci sute. Timpul avea, atunci, răbdare cu boema ieșeană. Tata se lăsa vizitat de imagini vechi. Moișă Zingher îi aștepta pe domnii artiști în prag: "Vă salut cu reșpect general", de unde și numele crîșmei: La reșpect general. Manaș Cantăr, din strada Lozonski, peste drum de seminarul Veniamin, nu avea decît vinuri acătării ("de la Grasă pîn' la Otonel"), exact cum scria pe firmă. Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de panseurile lui Hada, rîdeam de reportajele lui Gil Briceag (Meșterul Buraga de la Nicolina îl citește în pauză pe Darwin), rîdeam de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
era lipovanul Alecsa Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa<footnote Ibidem, f. 38r-39r. footnote>. Desigur, fenomenul mobilității populației îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
problemă evreiască”, ce a durat, cu grave implicații politico-diplomatice, până la începutul secolului al XX-lea<footnote Gheorghe Platon, “Problema evreiască”, passim. footnote>. Prezența evreilor în teritoriul cercetat este semnalată de catagrafia din 1832, care îi menționează, ca arendași ai unor crâșme, pe Șmil și Bercu la Belcești și pe Nusăm la Ulmi<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, d.571/1832, f.12v, 21v. footnote>. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
footnote>. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și Poleni<footnote Ibidem,d.../1838, f.124v-125r, 125v-126r, 126v-127r. footnote>, iar în 1851 erau alți 6 evrei din Hârlău care țineau orânzile la crâșmele din Belcești sau de la odăile moșiei și unul la Ulmi<footnote Ibidem, Tr. 1768, op.II 2018/887, f.38v-39r, 184v-185r, 189v-190r. footnote>. Un alt evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie pe moșia Belcești<footnote Ibidem, f.37v-38r. footnote>. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea mai mare parte a satelor din Moldova, crâșmele erau arendate de negustorii evrei și într-un număr incomparabil mai mic de către negustorii autohtoni, iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate<footnote Ibidem, Ministerul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
1844, passim. footnote>. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar la Ulmi, Poleni, precum și la satele din jur: Cârjoaia, Cotnari, Cucuteni, Hălceni, Hodoriștea, Moara Profectorului (azi, satul Armanu, comuna Cotnari n.ns), Totoești, Șoldana, Zbereni și altele, crâșmele erau luate în arendă de negustorii evrei<footnote Ibidem, f.11r-6v, 15r-29r. footnote>. Dacă valorificarea cerealelor, din această parte a țării, pe piața externă - așa cum am mai menționat - nu era rentabilă, datorită cheltuielilor suplimentare de transport, debușeul de vite din
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
care o așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o oră!“ „Nenorocitule, faci de ocară tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți nici un minut și ai să vezi că va fi prima la Întâlnire. Hai mai bine la crâșma lui nenea Iancu să ne stingem setea de cunoaștere practică!“ „Hai!“ (seara) O colegă cu ochelari, deșirată ca o Rosinantă slabă, se ține după mine după ce ieșim de la ora de curs. În stația de tramvai de la Colței, Adriana M. mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
anul 1850 își are explicația în cheltuielile pe care le-au făcut patronii în vederea măririi întreprinderii. De altfel, zalhanaua s-a redresat ulterior, și-a mărit producția, iar patronii beneficiile. Concomitent cu fondarea zalhanalei, proprietarii au înființat alăturea și o crâșmă, prin care, firește, o parte din banii plătiți lucrătorilor le reveneau pe această cale. Funcționarea acelei zalhanale a găsit un important sprijin în târgoveții din Huși, care s-au opus intenției Departamentului din lăuntru care, pretextând, în interesul unor concurenți
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Târgoveții au arătat că zalhanaua „li este de îndemânare și de priință pentru negoț”. Probabil că zalhanaua a contribuit la sporirea numărului de cârciumi, căci în 1851 se făcea observația că „cea mai mare parte din viețuitorii acestui târg deschid crâșme pe la feliuri de locuri”. De asemenea, Sfatul municipal al târgului Huși avea venit de la „săul ce are a se strânge de pe pâraiele ce curg de la gropile zalhanalei, precum și ciolanele de la vitele ce să vor tăia în anul acesta...”, care în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz. * Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată Povestiri, Dureri înăbușite, Crâșma lui Moș Precu, Șoimii în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu". * În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași. În acest an publică volumele Povestiri de
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail Sadoveanu se stinge din viață în data de 19 octombrie 1961, fiind înmormântat alături de Eminescu și Caragiale. Opera (selectiv) În anul 1904 are debutul editorial cu patru cărți: “Povestiri”, “ Șoimii”, “Dureri înăbușite” și “Crâșma lui Moș Precu” , fapt pentru care Nicolae Iorga numește acest an “anul Sadoveanu”. Publică aproape 100 de volume dintre care: ”Floare ofilită” (1905), “Apa morților” (1911), “Neamul Șoimăreștilor”(1915), “Țara de dincolo de negură” (1926), “Hanu Ancuței” (1928), ”Zodia cancerului sau
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
el desparte și în același timp leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noapte; ospătărie, birt ordinar’’; „Azi: Otel ordinar pe la țară sau marginea orașelor și care are și curte pentru căruțe”; „(Azi) Otel de rînd (cu ospătărie) la drumul mare, la țară, în care trag mai ales neguțătorii; (la oraș) birt ordinar, crîșmă, în care se poate rămînea peste noapte (înlocuit aproape pretutindeni prin «hotel»)”. Deși localizarea din versul al doilea pare suficientă („într-un han, departe-”), după lectura acestor definiții se ivește o întrebare: unde anume era „hanul” - la țară sau la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă se poate vorbi de așa ceva) „romanului” lui Bacovia se petrece în deceniul trei, dar „hanurile” de care e vorba nu-s „la drumul mare”, ci în oraș. într-o pagină a manuscrisului, acolo unde se spune „cinsteau la vreo crîșmă de popas”, Bacovia înlocuiește pe „crîșmă” (loc nu tocmai potrivit pentru niște viitori redactori) cu „han”. „Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
romanului” lui Bacovia se petrece în deceniul trei, dar „hanurile” de care e vorba nu-s „la drumul mare”, ci în oraș. într-o pagină a manuscrisului, acolo unde se spune „cinsteau la vreo crîșmă de popas”, Bacovia înlocuiește pe „crîșmă” (loc nu tocmai potrivit pentru niște viitori redactori) cu „han”. „Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care e vorba nu-s „la drumul mare”, ci în oraș. într-o pagină a manuscrisului, acolo unde se spune „cinsteau la vreo crîșmă de popas”, Bacovia înlocuiește pe „crîșmă” (loc nu tocmai potrivit pentru niște viitori redactori) cu „han”. „Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu treburi legate de comerț, de unde și noua lor denumire, care începuse să prindă de „hoteluri comerciale”. Versul al patrulea din „Rar” spune: „Străzile-s deșarte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]