1,600 matches
-
reflecției și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în secolul al XIX-lea o societate de bețivi, cu sediul într-o crâșmă ieșeană, iar pe membrii ei îi acuzau că voiau să germanizeze „țările române” și să vândă „țara jidanilor”. Pe plan politic, G. Vernescu, un adversar, compara viclenia junimiștilor, care se aliau și cu liberalii când interesul le-o cerea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mă neliniștește, mă face să scriu... A.V. ...iată ce frumos ați explicat! E.B. Da, e ceva al meu, îmi intră în ureche fără efort.2 Foaie neagră Foaie neagră Dostoievski, Hai să ne-nfundăm pe Nevski Prospekt într-o crâșmă veche, Să-ți torn lacrimi în ureche Și să fim prieteni scumpi Și să ne pupăm pe bumbi. Rochie cu franjuri mov Mi-e urât și mi-e Cehov. Tu exiști, eu nu exist, Trece-trece trenul mixt Ce ne vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
locul faptei“. Costel. Costel Busuioc. Pavarotti din Banat. Nu, pardon!, Pavarotti din Moldova. Ei, ei, ei!, Pavarotti din România. Ziariștii se ceartă-n bătătură de la „exclusivități“: „Evenimentul zilei“ acuză Realitatea TV de comportament violent. Robert Turcescu face emisiune dintr-o crâșmă românească situată într-o suburbie a Madridului. „Coștel“ e prietenul tuturor. Transmisiuni în direct din casa de cultură a satului lui Costel. Domnul primar spune că-l face cetățean de onoare. Reporterița întreabă: „Câți l-au petrecut pe Costel Busuioc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
putere și importanță. Numai așa pot să fie înșiruiți agenții unii lângă alții. Întrțo manieră aproape olimpică, microrobotul defilează supus orbește cerințelor statale naționale de autonomizare repetitivă și redundantă. Blace Iulia Popovici Dacă zidurile ar putea vorbi, știu eu o crâșmă în București care-ar avea multe de povestit despre arta contemporană. Crâșma, și un anume apartament cu două camere și vedere spre lacul Plumbuita. Voiam să fac un interviu cu Daniel Knorr și i-am scris un mail. La care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
alții. Întrțo manieră aproape olimpică, microrobotul defilează supus orbește cerințelor statale naționale de autonomizare repetitivă și redundantă. Blace Iulia Popovici Dacă zidurile ar putea vorbi, știu eu o crâșmă în București care-ar avea multe de povestit despre arta contemporană. Crâșma, și un anume apartament cu două camere și vedere spre lacul Plumbuita. Voiam să fac un interviu cu Daniel Knorr și i-am scris un mail. La care n-a răspuns niciodată (avea el niște amintiri cețoase despre un anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
că nu sînt în stare să cultiv relații, să găsesc sponsori, să obțin subvenții. M-am acuzat chiar și pentru faptul că, din cauza celorlalte ocupații și obligații, dar și ca urmare a firii mele, nu am frecventat niciodată cafenelele și crîșmele "literare", nici măcar cenaclurile, nu mi-am asigurat prietenia factorilor de influență, n-am pătruns în lumea scriitorilor, criticilor și editorilor, necum să rămîn acolo. Și, firește, ani de zile i-am invidiat pe cei care fac toate astea. Acum știu
Contabilitate și extaz by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/12529_a_13854]
-
ecoul unor vorbe mai vechi, pisania unei biserici de-altă lege: noi sîntem văzători, și Dumnezeu e-un orb bătrîn, fiecare sîntem copiii lui, și fiecare îl purtăm de mînă. Un joc de oameni și de lupi, cu întîlniri la crîșma lui Humă, cu fugi pe munte, acolo unde ,vin vulturii și nu te deosebesc de pietre și/ și ți se așază pe brațe". O poezie rece, chiar dacă aprinsă de patimă, așezată, ca o glazură, pe felioare de șist. O jelanie
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
el ca-n mărul copt viermele ce-a lenevit din floare și-acum scoate coarne din pămînt și se face fluture și moare îngropat în cerul gol și strîmt aprilie nouă sunt femeile ce-l poartă spre icoane și spre crîșme dragi pe pruncuțul care iese-n lume și din lume peste sîni de fragi levănțică iasomie busuioc prin mătăsuri strecurate-n zori cînd se va trezi să-și afle trupul înflorit în mii și mii de flori copleșit de ochii
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
pasărea colibri ciugulind musculițe 'n viață încă-o zi să fie stau și totuși gîndurile-mi țes chipul ei frumos ca o icoană zugrăvind credința în biserici eminesciană zicere ce-mi toarnă chipu'n ceară ce se arde-ncet într-o crîșmă la o margine de viață candelă golită de uleiuri țoi sorbit și votcă fără gheață SUDURI leacuri leacuri doctori ceaiuri și pomezi nu mai vreau s-aud de astea niciodată o să trec prin viață cît mai e liber ca lumina
Norduri by Gellu Dorian () [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
Strei, de unde se întorceau încolonați cu prapuri și cu ulcioarele cu apă sfințită („aghiazmă"). luată din Strei, după sfințirea apei A doua zi de Crăciun, la Anul Nou și de Sf. Ioan tinerii mergeau la sala de joc (de pe lângă o crâșmă a satului) unde cântau orchestre sătești, care aveau „clănete"(instrumente de suflat din metal) și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
unde cântau orchestre sătești, care aveau „clănete"(instrumente de suflat din metal) și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai ales de la crâșmă. Satul Livadia fiind zonă cu livezi de pruni băutura obișnuită a localnicilor era țuica de prune, era o băutură mai slabă (cca.20ș),care iarna se servea mai ales fiartă. Între Crăciun și postul Paștilor era perioada nunților, a căsătoriilor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sărbători, după masă până seara târziu era joc. Jocuri specifice din această parte a Ardealului: Joc în doi, Bătuta, dar și hore și sârbe. În zilele frumoase aveau loc jocurile pe drumul național (pe atunci nu era circulată șoseaua) în fața crâșmei familiei Duncea, care în deceniul 30 a fost ținută de evreul Mișca.În timpul celui de al doilea război mondial, Mișca a fost alungat de legionari și cârciuma a fost preluată de Turcu Sibiu, nepotul familiei Duncea. Printre obiceiurile dispărute sunt
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Era mare veselie la această competiție, erau încurajați unii sau alții dintre participanții la întrecere. De cele mai multe ori, cei care mâncau prescura pierdeau, neputând să termine de mâncat până ce soseau cei din ștafetă. Echipa care pierdea concursul făcea cinste la crâșmă cu băutură. Și în prezent la sărbători, se mai stă pe băncile de lângă unele case, în special femeile sunt la „povești", comentând faptele curente din viața obștei. În Țara Hațegului, ca de altfel în toate zonele Transilvaniei, era un obicei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în multe alte puncte, pe bănci bărbați, femei și copii care se jucau), stăteau la “taifas”: - femeile discutau probleme gospodărești (și bârfe), - bărbații “puneau țara la cale” cu probleme politice din țară sau probleme locale. În fața casei Duncea, unde era crâșma și prăvălia, se desfășurau petreceri, jucau tinerii pe șosea în fața cârciumei, când era timp frumos (în acele timpuri nu treceau decât foarte rar mașini și nici într-un caz în zile de sărbători). Foarte rar bărbații se mai încăerau, se
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
era ținută în “șerparul”de piele de la brâu, alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când era vreme ploioasă sau iarna, clădirea există și-n prezent dar este nelocuită. În ambele sate Livadia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când era vreme ploioasă sau iarna, clădirea există și-n prezent dar este nelocuită. În ambele sate Livadia religia era greco-catolică până în anul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când era vreme ploioasă sau iarna, clădirea există și-n prezent dar este nelocuită. În ambele sate Livadia religia era greco-catolică până în anul 1948 când “prin decret”comuniștii au desfințat aceast
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de la oficiile de carte fundoală extrasele familiare. În lucrare sunt anexate cele două acte în acest sens: • extrasul de carte funciară general al composesoratului, • sentința tribunalului Hațeg de reînfințare după 1989 a composesoratului. Nu mai au loc hore - jocurile la „crâșma" din sat sau la căminul cultural. Obiceiurile de sărbători (Crăciun, Paște, etc.) aproape au dispărut ori s-au schimbat în cea mai mare parte, au „ajuns” și la sat discotecile. În ceea ce privește animalele, majoritatea gospodăriilor au maxim 1-2 vaci și viței
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sunt, iar oi numai la unele gospodării (puține) au între 10-20 de capete. În schimb foarte multe gospodării și-au cumpărat 1-2 cai, și s-au refăcut căruțele dispărute după colectivizare. Tot mai mulți săteni din Livadia S-au înmulțit „crâșmele" în ambele sate, au apărut chioșcuri de vânzare a pâinii. Sătenii deși au grâu și-l pot măcina la morile electrice (cele vechi din sat cu ciutură pe apă au dispărut) nu mai folosesc decât foarte puțini cuptoarele de pâine
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Belibou dărâma zidurile pentru a-și construi un han cu piatră de la cetate, s-a dus la domnitorul Grigore Alexandru Ghica și i-a zis că este ""păcat să se dărâme cetățile bătrânești, și să-și facă nevrednicii de azi crâșme din ele"". Domnitorul i-a dat la mână un document către isprăvnicie în care poruncea ispravnicului să scoată oamenii din toate satele dimprejurul cetății și să îngrădească cetatea. Pe aici a trecut și scriitorul Calistrat Hogaș în călătoriile sale prin
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
prezentat ca un vajnic erou războinic semănând cu vikingii. In realitate, era un adolescent înalt de statură, inteligent și cultivat, dar foarte arțăgos - ceea ce i-a atras renume de „mare bătăuș”. Intr-o noapte acesta a stârnit un scandal la crâșmă și a urmat o confruntare violentă cu doi consăteni care l-au înjunghiat mortal. Bătrânii - mai ales babele - din Dobridor povestesc însă nefericita crimă deformat, adăugând amănunte neverosimile (intervenția unor ființe nocturne malefice, o „vraja rea” care ar fi precedat
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
războiului ruso-turc. Se zice că pe atunci locuitorii din zonă aveau două oiști la car, ca să schimbe cât mai repede direcția de fugă. Fugind astfel, băjenarii au găsit un loc de popas în marginea pădurii numită Braniștea lui Nășoi, lângă crâșma lui Turiță. Împreună cu Mușat au mai venit încă șase moși de legendă, considerați întemeietorii satului Covei, și anume Durlea, Iordache, zis Geică, moș Ștefan, Barbu Busuioc, Marcu Vâlcan și Mărin Sclipcea.Numele de familie ale acestora se mai întâlnesc și
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
7 prelegeri, intitulate " Șapte cuvinte către tineri", predici care s-au bucurat de o largă audiență în rândul studenților de la multe facultăți din București. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare, menite să îl descumpănească și să-i terorizeze familia. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității. Este arestat în anul
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „Gâtlan” Simionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită. Povestirea lui Creangă se concentrează
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]