1,654 matches
-
traversată de șoseaua națională DN7, care leagă București de Pitești prin Titu și Găești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Crângurile făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și era formată din satele Crângurile de Jos, Rătești și Crângurile de Sus, cu 1696 de locuitori, trei biserici și o școală. Pe atunci, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în cadrul aceleiași plăși și comunele Bădulești și Pătroaia. Comuna Bădulești avea 854 de locuitori, două biserici, o școală, o moară
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
biserici, o mănăstire, o școală mixtă la Pătroaia din Vale cu 45 de elevi în anul școlar 1899-1900, și o altă școală mai mică, la Mănciulești, cu 17 elevi. În 1925, cele trei comune făceau parte din plasa Bogați. Comuna Crângurile avea 2005 locuitori în aceleași trei sate, comuna Bădulești în unicul său sat avea 893 de locuitori, iar comuna Pătroaia avea 1350 de locuitori în satele Baloteasca, Pătroaia din Vale și Potloganii din Vale. În 1950, comunele au fost incluse
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
893 de locuitori, iar comuna Pătroaia avea 1350 de locuitori în satele Baloteasca, Pătroaia din Vale și Potloganii din Vale. În 1950, comunele au fost incluse în raionul Găești din regiunea Argeș. În 1968, comunele au fost comasate în comuna Crângurile, ce a căpătat componența actuală, și a fost arondată județului Dâmbovița, reînființat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Crângurile se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
În 1950, comunele au fost incluse în raionul Găești din regiunea Argeș. În 1968, comunele au fost comasate în comuna Crângurile, ce a căpătat componența actuală, și a fost arondată județului Dâmbovița, reînființat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Crângurile se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,63%), cu o minoritate de romi (22,54%). Pentru 3,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
județului, la nord-vest de Găești, pe bazinul hidrografic al pârâului Potop, care la sud de Găești, prin confuență cu Cobia formează râul Sabar. Ea este străbătută de șoseaua județeană DJ702A care se ramifică din DN7 la sud de comună în Crângurile de Sus și urcă spre zona de deal învecinată. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Valea Mare se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
Iași, reînființat. Zece obiective din comuna Popricani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, toate fiind situri arheologice: situl de „la Popi” (1,5 km vest-sud-vest de satul Cotu Morii); situl de pe dealul crângului „Valea Șipoțelului”, la 1 km vest de satul Cuza Vodă și la 1 km nord de pădurea Cârlig; situl de la „Rufeni”, la 300 m sud de satul Vânători; situl „din Islaz”, aflat în estul satului Rediu Mitropoliei; situl de la intrarea
Comuna Popricani, Iași () [Corola-website/Science/301301_a_302630]
-
de teritorializare, a unor comunități genealogice mai restrănse în funcție de condițiile geografice. Astfel, germenii satelor pastorale ar fi fost sălașele și conacele, în câmpie ar fi predominat cătunele și odăile, în timp ce zonelor montane și celor pomi-viticole le-ar fi fost caracteristice crângurile, respectiv conacele și pivnițele de vin, acestea din urmă rămânând după formarea satelor asezări sezoniere, satelite vetrei satului. În urma unui îndelungat proces de generalizare a practicilor relaționale specifice fiecărui tip de ocupație în parte,și formalizarealor incipientă în interiorul chiar al
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
(în trecut "Pătârlagi") este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitățile componente Mușcel, (reședința), Poienile, Sibiciu de Sus, Stroești, Valea Lupului, Valea Sibiciului și Valea Viei, și din satele Calea Chiojdului, Crâng, Fundăturile, Gornet, Lunca, Mănăstirea și Mărunțișu. El se află în Depresiunea Pătârlagele, pe cursul superior al râului Buzău. Declarat oraș în 2004 (legea nr. 203 din 25 aprilie 2004), Pătârlagele are de locuitori (2011). Orașul se află în depresiunea Pătârlagele
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori, dintre care 140 erau elevi ai celor două școli, de la Valea-Viei și de la Pătârlagele. Satul Pătârlagele avea 600 de locuitori și 150 de case. În perioada interbelică, Pătârlagele
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
turcă, o parte din românii care au participat la luptă au rămas în acest teritoriu și au întemeiat un sătuleț, care și-a luat numele după "megos"- oștire, transformat în limba de atunci în "megula", apoi în "măgula". Satul Sătuc (Crâng) - a luat ființă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe acest loc era o pădurice mică de salcii și ulmi. Alături de ea era o pădure mare de circa 100 hectare de ulmi, stejari și salcii. În aceste locuri s-au
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru locuințe unde se adăposteau logofătul și slugile boierului. Cu timpul s-au adăugat și alte case formând un sat cu aproximativ patruzeci de familii. Numele de "Crâng" și l-a luat de la pădurice, apoi s-a schimbat în "Sătuc". Satul Loloiasca - numele lui vine de la întemeietor, "strămoșul care bătuse părul, Loloi. Mai întâi i s-a spus "Loloiești", adică "țărani urmași ai lui Loloi" și apoi "Loloiasca
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
platouașele de pe versanții dealurilor, mini depresiuni, văii (păraie) astfel: - pe dealul Copăciosu cătunul Bâcuiești, pe valea Brezăii cătunul Albești, pe depresiunea de sub Podeu Germănești, în capătul din nord pe vale Anceștii. Cătunele cu zonele agricole, pășunat, pădure aferente se numeau "crânguri". Intrarea (acccesul) în sat se face acum de la sud spre nord pe două drumuri (unul al satului si unul al pădurii), amenajate de o parte și alta a văii, care după vreo 4km se unesc și se continuă până aproape de
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului, unde există un sat cu același nume (Galeș) atestat din secolul al XIII-lea. Bătrânii încă povestesc că moșii lor și-au făcut întâi bordeie prin crânguri, departe de râu, de drum, pentru a se adăposti de ochii spionilor veniți de dincolo de Carpați. Cătunul Ungureni - probabil cel mai vechi din sat, oferă și astăzi mărturii în acest sens. Credincioșii ardeleni s-au adăpostit pe pământurile Mănăstirii Aninoasa
Galeșu, Argeș () [Corola-website/Science/300623_a_301952]
-
Florești, mai demult "Vireag", (în , în trad. „Crâng înflorat”), este un sat în comuna Nimigea din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Ereditatea numelui provine din limba maghiară. Dea lungul timpului este prezent în două forme "VilágosBerek" (crâng luminos) și "Virágosberek" (crâng cu flori). Populația românească venită mai târziu a
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
Florești, mai demult "Vireag", (în , în trad. „Crâng înflorat”), este un sat în comuna Nimigea din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Ereditatea numelui provine din limba maghiară. Dea lungul timpului este prezent în două forme "VilágosBerek" (crâng luminos) și "Virágosberek" (crâng cu flori). Populația românească venită mai târziu a românizat numele fonetic rezultând termenul „Vireag”, colocvial : „Jireag”. Mai târziu numele a fost tradus în limba română rezultând termenul: "Florești". La recensământul din 2002 populația satului se ridica
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
Florești, mai demult "Vireag", (în , în trad. „Crâng înflorat”), este un sat în comuna Nimigea din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Ereditatea numelui provine din limba maghiară. Dea lungul timpului este prezent în două forme "VilágosBerek" (crâng luminos) și "Virágosberek" (crâng cu flori). Populația românească venită mai târziu a românizat numele fonetic rezultând termenul „Vireag”, colocvial : „Jireag”. Mai târziu numele a fost tradus în limba română rezultând termenul: "Florești". La recensământul din 2002 populația satului se ridica la 481 de lecuitori
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
Zece Hotare este un sat în comuna Șuncuiuș din județul Bihor, Crișana, România. Satul Zecehotare este o așezare rurală de tipul crângurilor, cu mai multe cătune risipite pe crestele dealurilor ce coboară dinspre Munții Pădurea Craiului spre albia Crișului Repede, învecinându-se cu următoarele localități: la est Șuncuiușul, spre sud-est Damișul, la sud Roșia, spre vest Tomnatecul, iar la nord Vadu Crișului
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca monumente de arhitectură biserica „Sfinții Voievozi” din satul Mirceștii Vechi, aflată pe malul râului Putna și datând din secolul al XVIII-lea; și rezervația de arhitectură și tehnică populară „Crângul Petrești” inaugurată în 1977. Un al treilea monument este cel în memoria eroilor din Primul Război Mondial, aflat în incinta bisericii din Jorăști și ridicat în 1921.
Comuna Vânători, Vrancea () [Corola-website/Science/301910_a_303239]
-
întinse pajiști subalpine primare și secundare alcătuite din rogoz alpin ("Carex"), părușcă, toporișcă, rugină ("Juncus effusus") și ienupăr pitic. Componenta floristică este caracterizată de gențiana-cupa, strugurii ursului, sângele voinicului, sânzienele, brândușa de toamnă, ghiocelul. În zona Fântânele s-au dezvoltat crângurile, deși solurile sunt brun acide sărace și cu o fertilitate naturală scăzută. În zonele joase, pe văile Răcătăului și Someșului Cald, mai ales la Roșești se întâlnesc și plopul ("Populus"), arinul negru ("Alunus glutinosa"), murul ("Rubus caesius"), brusturul ("Arctium lappa
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
împrăștiate pe pantele mai domoale ce coboară la nord de Vârful Vlădeasa și la sud de Munții Meseș și Plopiș, comuna este în mare parte răsfirată, fiind formată din satele: Negreni, Bucea și Prelucele. Pe lângă acestea, mai are 33 de crânguri sau cătune. Clasificarea după fizionomie: sate de tip adunate pe vale cu aureolă de risipire pe versanți. Suprafața este de 6.562 ha (65,62 kmp). Comuna este amplasată între Muntii Vlădeasa (sudul văii Crișului Repede), Munții Plopiș și Meseș
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
sat de munte din categoria celor rispite pe culmi, tipic Munților Apuseni. Satul, cu locuri deosebit de frumoase, se desfășoară în principal de-a lungul văilor Belișului și Apa Caldă, pe o distanță de circa 7 km. Construcțiile sunt grupate în "crânguri" (Ciurtuci, Apa Caldă), sau sunt dispersate pe versanții cu altitudini până la 1300 m, având între ele mari spații neconstruite, în folosință agricolă. În Poiana Horea găsim și o biserică ortodoxă precum și o școală cu predare pentru clasele I-IV. În
Poiana Horea, Cluj () [Corola-website/Science/300348_a_301677]
-
o parte din supraviețuitori au întemeiat o așezare lângă pârâul Baboia la marginea vestitei păduri a Brobintarilor (acum desfințată), un locuitor pe nume Ionel a construit câteva bordeie la sud de pădurea de stejari a satului Bârca în local numit “Crângul cu ulmi”. Ultimul sat component al așezării actuale este înființat in anul 1924 de un băjenar pe nume Orman, în zona de vest a localității, zona denumita “Deal”. http://urzicuța.senap.ro/ Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Urzicuța
Comuna Urzicuța, Dolj () [Corola-website/Science/300421_a_301750]
-
de Sus, Brăniștari-Moșteni și Năneasca, având în total 865 de locuitori, două biserici, o moară și o școală cu 37 de elevi (dintre care 11 fete). Comuna Strâmba Mare era compusă din satele Strâmba de Jos, Strâmba de Sus și Crângurile, având în total 1515 locuitori; existau aici trei biserici, o școală și trei mori pe Neajlov. Anuarul Socec din 1925 consemnează redenumire comunei Uzunu în "Călugăreni", ea făcând parte din plasa Călugăreni din același județ; comuna avea 2265 de locuitori
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
același județ; comuna avea 2265 de locuitori în satele Călugăreni, Crucea de Piatră și Uzunu. În plasa Călugăreni se aflau și comunele Brăniștari (cu 3828 de locuitori în satele Brăniștari și Moșteni-Dobrotești) și Strâmba (cu 4000 de locuitori în satele Crânguri, Strâmba de Jos și Strâmba de Sus). În 1931, satele Strâmba de Jos și Strâmba de Sus au fost unite formând satul Strâmba. În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Giurgiu din regiunea București
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
multe ferme au fost abandonate. Trei sferturi din suta de mii de kilometri pătrați ai Islandei sunt afectați de eroziunea solului, dintre care optsprezece mii de kilometri pătrați atât de grav încât nu mai pot fi folosiți. Doar câteva mici crânguri de mesteceni mai există acum în rezervații izolate. Plantarea de noi păduri a crescut numărul de arbori, dar încă nu se compară cu pădurile de la început. Între pădurile plantate se numără și specii alogene. Cel mai înalt arbore din Islanda
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]