1,671 matches
-
un individ pe nume Spencer Baird s-a gândit să se joace de-a Dumnezeu. S-a gândit el că cea mai ieftină sursă de proteine pentru americani era crapul european. Timp de douăzeci de ani a trimis puiet de crap prin toată țara. A convins o sută de companii feroviare să-i transporte puitetul de crap și să-i dea drumul în toate luciurile de apă pe lângă care treceau trenurile. A mers până acolo încât a construit cisterne feroviare speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a gândit el că cea mai ieftină sursă de proteine pentru americani era crapul european. Timp de douăzeci de ani a trimis puiet de crap prin toată țara. A convins o sută de companii feroviare să-i transporte puitetul de crap și să-i dea drumul în toate luciurile de apă pe lângă care treceau trenurile. A mers până acolo încât a construit cisterne feroviare speciale, cu o capacitate de nouă tone, care au transportat puietul de crap în toate bazinele hidrografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i transporte puitetul de crap și să-i dea drumul în toate luciurile de apă pe lângă care treceau trenurile. A mers până acolo încât a construit cisterne feroviare speciale, cu o capacitate de nouă tone, care au transportat puietul de crap în toate bazinele hidrografice din America de Nord. Lui Helen îi sună telefonul; îl deschide. Agenda este deschisă pe scaunul de-alături. — Și unde anume se află Altețea Sa Regală în acest moment? zice, și scrie un nume sub data de astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna pe față. Vițele și șerpii roșii se-ncolăcesc de-a lungul fiecărui deget. Anizanta, zice Stridie. Muștarul. Iedera japoneză. Crapul. Sturzul. Carne semănată. Uitându-se pe geamul mașinii, Stridie zice: — V-ați pus vreodată problema că Adam și Eva n-au fost decât niște căței pe care Dumnezeu i-a părăsit pentru că erau prea proști ca să-i poată dresa? Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să repare vrăji care să repare vrăji care să repare vrăji, și viața devine din ce în ce mai nefericită, așa cum nici nu ne putem închipui. Ăsta e viitorul, așa cum îl văd eu în oglindă. Domnul Eugene Schieffelin și sturzii lui, Spencer Baird și crapul, istoria e plină de oameni străluciți care au vrut să repare lucrurile și n-au reușit decât să le strice și mai rău. Eu vreau să ard ceaslovul. Îi spun ce mi-a spus Mona. Că m-a vrăjit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului, Încremenit Într-un avânt neputincios spre Înălțimi, ținea În gura larg deschisă o crenguță de brad. Animalul acesta, crap după unii, somn după alții, era opera de tinerețe a singurului cetățean din oraș suspectat de genialitate. Sculptura, de un metru și ceva, a fost dezvelită cu mare pompă pe când autorul ei nu avea decât șaisprezece ani. Arăta Însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în cele din urmă și fără admiratoare. Ele au plecat ultimele. În clipa când au văzut că nu mai era nimic de jumulit, s-au uitat de sus la Domnul Andrei și i-au aruncat niște mărunțiș. „Na, să nu crapi”. Și duse au fost. Numai singurătatea i-a rămas credincioasă. Ea nu i-a cerut nici bani, nici mobilă stil. A stat cu el și într-o magherniță. Ba, chiar se simțea mai în largul ei acolo. Și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prânz ca să sărbătorim Într-un restaurant din Leadenhall Market. S-a schimbat mult de când nu am mai fost aici. E evident că s-a demodat calcarul; acum totul e din sticlă opacă alcătuind poduri false japoneze peste pâraie În care crapi cu gura deschisă nu reușesc să se hotărască dacă sunt artă sau mâncarea de prânz. Rod se aburcă pe scaunul de lângă mine, Chris Bunce stă vizavi de Momo. Nu-mi place cum se uită la ea: pofticios, șiret, cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
apa din ce În ce mai puțină iar deseori, cei mai viteji, reușind să se „elibereze” sărind pe iarba umedă. Îl impresionau peștii mari, Îi era foarte frică de ei și poate că de aceea era atras ca de un mirific magnet de către știucile, crapii, mrenele și mai rar, de marii somni mustăcioși. Alergând pe iarba nepăscută, se rotea În jurul monștrilor alunecoși și adeseori, În culmea curajului, Îi atingea cu un degețel Înfricoșat pe coadă. Se Întâmpla ca În acel moment, peștele să-și miște
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri. Pe Omar furia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care apăreau în exod din oraș. Dintr-odată lucrurile se lămuriseră: înțelegea și cum se făcuseră banii pentru campania partidului în care Godun candidase ca deputat, și cum achitaseră utilajele de la fermă, extinderea iazului, plus amenajările de la noua crescătorie de crap. Godun nu vânduse loturile pe viață, ci le concesionase pe câte treizeci de ani, cu vile pe care tot o societate de-a lui le pusese peste fundații. Erau case ușoare, din conglomerat, pe structuri de lemn, gata ignifugate, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
negustori... Să vă spună și nea Lache, ăl de la haltă, care lucrează la mișcarea trenurilor, că ne-a văzut la gară cu pa-pornițele de pește. - Care pește? sughiță șeful. - Peștele de -lam cumpărat. Un leu și jumate chilu! Era și crap, trei lei kilogramu. Clasa una! Să vă aduc și dumneavoastră două chile! Sergentul înghițea în sec în spatele lor, privind cum dumica cu plăcere comisarul. Mai scosese și o jumătate de castravete din sertar, presărase dintr-o hârtie de pe masă sare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
comisar, gîndește-te la bătrânețele mele! Nu știu nimic! Să-mi moară ce-am mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef! Iartă-mă! se ruga caiafa. - Caii! Caii! striga presarul într-una. - Nu știu! Să crap dacă știu! Iartă-mă! Maică, mama mea, de m-ai făcut! - Dă lampa cu carbid încoa! ceru celălalt. - Dom' comisar, milă! Presarul apucă fierul, din gâtul căruia țâșneau flăcări albe. Îl apropie de fața hoțului. 243 -Caii! Focul îi pîflea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am făcut? MACABEUS: Se poate... PARASCHIV: Pe toate astea voiam să ți le spun de mult... MACABEUS: Și le-ai ținut în tine? PARASCHIV: Le-am ținut... N-am găsit momentul... MACABEUS (Cu fața tot mai congestionată.): Dormi, că-ți crap capul! PARASCHIV (Un fir de teamă.): Nu dorm! (De undeva, de departe, se aud primele semne ale celei de-a doua apocalipse.) MACABEUS: Dormi, împuțitule, dormi! PARASCHIV: Tună? MACABEUS: Nu tună, dormi... (Îl zguduie ușor, apoi mai tare.) Dormi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
armează.) PARASCHIV: Mai gândește-te. MACABEUS: Prostii! Dă’ găleata! PARASCHIV: Mai stai. Poate că se trezește și pleacă. MACABEUS: Dă’ găleata! (Furios.) Nu-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vreau. MACABEUS: Trebuie să-l omori. PARASCHIV: Eu? Eu? Eu... MACABEUS: Trebuie... Îl omori și gata! PARASCHIV (Înspăimântat.): Eu nu omor pe nimeni... Eu n-am omorât niciodată pe nimeni... Vrei să mă spurci? MACABEUS: Dacă nu-l omori îți crap capul! PARASCHIV: N-ai decât... MACABEUS (Rugător, fierbinte.): Trebuie să-l omori... Dacă nu-l omori tu, te omoară el... PARASCHIV (Făcut ghem.): N-are decât. MACABEUS: Taci! (Explozii apropiate, haosul în dezlănțuire.) PARASCHIV: Mi se înfundă trompeta! MACABEUS: Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-l ajute pe ȘEFUL GĂRII.): Țineți-vă de mine, domnule... HAMALUL: Mai bine l-ați lăsa să crape. Scena aceasta se va juca deosebit de repede, dând în același timp impresia unei defulări generale.) IOANA: Vrea să te lase să crapi... ȘEFUL CARII: Ce urât! (Către CĂLATOR.) Vedeți, domnule? CASIERUL (La fel, lipit de urechea călătorului.): Câteodată se întâmplă să înceapă ploaia în timpul nopții... Ah, ce desfătare! Ați călătorit vreodată prin ploaie în timpul nopții? Eu, când eram copil, adoram ploile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
gagiul cu pană la pălărie. Logic și generos, nu? ― Să nu te atingi de dulap, spuse printre dinți Grigore Popa. ― Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu lângă el. În mână ținea un satâr de bucătărie. ― Îți crap capul! ― Vă deranjez? Se întoarseră brusc. Maiorul Cristescu surâdea în prag. CAPITOLUL XIII SOLUȚIA DE 18 CARATE Melania Lupu ronțăia un biscuit. Suspină ușor: "Astăzi cred că nu mai vine." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. "Ciudat. Mi-e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Se gândea oare la el În ceasul acesta, când lua sfârșit viața ei lamentabilă? Nu era exclus. Bruno se lăsă greoi pe un scaun de lângă pat. — Nu ești decât o târfă bătrână..., emise el pe un ton didactic. Meriți să crapi. Michel se așeză În fața lui, la căpătâiul patului, Își aprinse o țigară. — Ai vrut să fii incinerată? continuă Bruno cu vervă. Perfect, o să fii incinerată. Am să-ți pun cenușa Într-un borcan, iar În fiecare dimineață, la trezire, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe unde se legăna un trunchi putregăit. Zimțată de gușa brotăcelului, doar tăcerea păzea pacea în livadă. - Să mergem în salonaș, cîrîi fericit Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mea. Curioși, copiii zîmbeau și, plină de respect, lumea mă saluta. Printre case se revărsase un pîrîu care scurgea în gîrlă valuri tulburi. La întrulocarea rîpelor, pescari improvizați ciurubuiau apa cu crîsnicul. După cum îmi explică învățătoarea, acolo putea să cadă crapul. La participanții mai în vîrstă, acest pescuit se bucura de un anume ceremonial. Doar la deal de pîrîu femeile, copiii și cîțiva țigani cercau să prindă numai cu căușul palmelor caracuda. Cu dispreț față de improvizații, pescarii adevărați se ațineau la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]