3,198 matches
-
Îl Învățase că trebuie să-ți faci singur nodul la cravată și cravatele cu nodul făcut dinainte și prinse cu elastic sînt oribile, lucrurile astea dacă nu le faci ca lumea mai bine nu le faci de loc. Își scoase cravata șnur și se Întoarse În dormitor ca să caute o cravată normală. Era aici una care-i plăcea, acum sigur că unchiul Juan Lucas o să-mi spună că nu se potrivește ia costumul ăsta Se uită În oglindă și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cravată și cravatele cu nodul făcut dinainte și prinse cu elastic sînt oribile, lucrurile astea dacă nu le faci ca lumea mai bine nu le faci de loc. Își scoase cravata șnur și se Întoarse În dormitor ca să caute o cravată normală. Era aici una care-i plăcea, acum sigur că unchiul Juan Lucas o să-mi spună că nu se potrivește ia costumul ăsta Se uită În oglindă și i se păru că-i stătea foarte bine, desigur, acum o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și propriul său corp. Nu mai are mult și-o să cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și mai mult atmosfera aceea pe care și-o crease, dar culorile barului, cămașa, cravata, continuau să pătrundă pînă la pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre, să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mereu după schimbătoarele mode din reviste și se culturalizează după la fel de efemerele trend-uri artistice. O vezi azi cu ochii încer cănați negru, „punk“, mâine lilină și suavă, în cămăși pastelate de mătase, poimâine femeie de afaceri, la taior și cravată bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între regizori și actori, mâine intră într-un mediu de artiști plastici, lăsând teatrul baltă. Astăzi citește în extaz cine știe ce autor des coperit subit, îl mitizează, îi dă o aură
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prea iubitor, în schimb, era ahtiat după ideile în vogă. Avea deja un grup de colegi cam ciudați la Universitate, cu care mergea prin cluburi, bând gin tonic și nenumărate cafele. Se îmbrăca la întruniri întotdeauna în costume elegante cu cravate asortate. Discutau cu toții despre existență, despre neant, despre profesie, considerându-se cu toții niște “existențialiști”, grație comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Se dăruia cu toată ființa ei, pentru ca mai apoi să caște plictisită parcă. În rest, îi plăcea să facă tot felul de lucruri prin casă, dar mai ales să citească romane polițiste. Într-o zi mi-a făcut cadou o cravată destul de scumpă. -Nu trebuia, i-am zis. -Nu-ți fă probleme, am șterpelit-o dintr- un mall. -Cum adică, ai furat-o? -Da. N-ai băgat de seamă că sunt cam furăcioasă? -Nu. -Nu fur tot timpul, dar prefer magazinele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
teroriști arabi te-au parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
multe ori pe oameni. Migrează pe aproape un sfert din circumferința Pământului, făcând aici un scurt popas pentru a se hrăni cu resturile de cereale pe care le mai găsesc. Își termină cafeaua și spălă cana. Își puse haina și cravata, după care, amintindu-și ce-i promisese lui Mark Schluter, și le scoase. Se simțea gol, rămas doar în cămașă. Fură un măr perfect estetic, dar fără nici un gust, de la recepție și consideră că a luat micul dejun. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, e clar că a făcut o greșeală de calcul. N-are cum să fie chestie de haine: pantalonii lui kaki eleganți - pantalonii lui de nuntă, așa le spune Rupp -, o cămașă de blugi destul de curată și cea mai bună cravată pe care o avea. E altceva, dar nu-și dă seama ce. Bonnie îl duce la Upper Room, tăcută. Și așa rămâne două ore, cât ține spectacolul, bălăngănindu-și capul dintr-o parte în alta, uitându-se la el de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber stătea pe Ponte Vecchio, trecând în revistă prăvăliile care încadrau podul de multe secole. O scurtă istorie a capitalismului: măcelării care lăsaseră locul fierăriilor și tăbăcăriilor, care lăsaseră locul argintarilor și aurarilor, care lăsaseră locul bijuteriilor din coral și cravatelor care te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Style Cafe, pentru masa de prânz. Patru ani n-aveau cum să schimbe lucrurile. Robert Karsh era întruchiparea rutinei. O minte de primă mână știe ce vrea. Restul era haos. Ieși din birou împreună cu doi colegi. Haină perfectă gri și cravată vișinie, pantaloni negri Brooks - un om de afaceri care supralicita, ca și cum Kearney urma să fie noul Denver. Ea se întoarse să cerceteze vitrina unei lăcătușerii, un carusel de chei brute. El o văzu de la o distanță de două cvartale. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o privire pe geam, gata să intre pe ușă și să pună la încercare memoria chelneriței. Karin Schluter stătea la o masă din colț, în fața unui bărbat care nu era în nici un caz Daniel Riegel. Bărbatul ăsta, care purta o cravată verde-albăstruie și un costum gri închis, părea genul care ar fi putut să-l cumpere pe ecologist cu mărunțișul care-i căzuse din buzunar în căptușeala hainei. Cei doi se țineau de mână peste masa așezată pentru micul dejun. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un șanț de pândă părăsit, chiar când se lasă amurgul. Se așază pe o prelată veche, jerpelită, pe care o avea ea în portbagaj - ea, îmbrăcată tot cu rochia de mătase verde a lui Bonnie, el, cu haină și cravată. L-a dus într-un adăpost pe care-l știu doar localnicii - o fermă particulară, o proprietate secretă, nelocuită. Șanțul e înghețat, câmpul din jur e presărat de-a valma cu tulpinile cafenii de porumb de anul trecut și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să scriu tăios ceva gen : nu mai cred în țări, în conducători, nici atât. Dar dacă raiul va fi îndeplinirea tuturor dorințelor, eu mă voi plimba țanțoșă o vreme cu șnurul albastru de comandant de unitate atârnat pe piept și cu cravata roșie de pionier fluturând în vânt. În capul meu sunt amintiri veșnice despre ce a fost iubire și bun și frumos și ce a durut. Îmi pare rău pentru cei care nu au putut să nu facă rău. Pentru că răul
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
la fiecare pas al brancardierilor. Unul dintre bărbați rosti aspru către celălalt: — Stai așa! Las-o jos! Să-i prindă cineva mîinile! Brancarda a fost lăsată din nou pe ciment, un polițist a Îngenuncheat lîngă ea și a scos repede cravata mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mortului de sub gulerul pe care i-l desfăcuse doctorul și care rămăsese descheiat, dînd la iveală un buton de alamă prins de guler și urma rotundă, verzuie, lăsată de buton pe pielea Îngălbenită și moartă a gîtului. Polițistul a luat cravata mortului - o fîșie soioasă În dungi albe și roșii - și i-a legat cu ea repede mîinile ca să nu se mai miște. Apoi brancardierii Îl ridicară din nou, porniră, iar polițiștii o luară Înaintea lor spre ieșire, Împingînd mulțimea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de pantofi scîlciați și juliți. De fapt, acum parcă el Însuși se redusese la atît: o pălărie, un zîmbet vag și grotesc de bețiv, doi obraji tremurători, două margini de guler mișcătoare, două gheare cenușii și murdare legate cu o cravată ca o funie și o grămadă de veșminte uzate, murdare, fără formă, care se mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai țipau și zbierau oamenii că vin yankeii, iar femeile și-au luat inima-n dinți și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cămașă maron, șosete și pantofi, se trezi întrebându-se ce s-o fi întâmplat cu costumul pe care-l purta în momentul când a fost transportat în capsula de la bordul navei străine. Oare să se afle un veston, pantaloni, cămașă, cravată, șosete și pantofi, aruncate grămadă, în holul exterior al biroului lui Gorrold? Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pentru noi să nu trecem acest examen. Nu-mi pot aminti nimic din răspunsurile, fără îndoială, corecte și scurte pe care îmi imaginez că le-a dat tatăl meu printre buzele strînse de deasupra unicei și neapărat strîns înnodatei sale cravate și a gulerului închis pînă sus. Îmi amintesc fețele largi și suficiente ale celor patru bărbați și pe cea a femeii, dar nu-mi amintesc nimic despre fața lui. Nu-mi amintesc nici măcar ce am răspuns cînd am fost întrebat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
poate să fie altfel, una economică sau culturală, sau, de ce nu, una pentru susținerea copiilor străzii, a canalelor și regiilor celor bine salarizate. La multe este bun Apusul. Și cum spun, în chiar momentul discuțiilor celor festive (printre costume și cravate cu design integrat deja), pe când tocmai reprezentantul celei mai favorizate minorități europene ia cuvântul, în chiar acel moment, din rândurile delegației române, cam de pe acolo de unde se află cei doi ministri sus evocați, se aude ceva, mi-este și rușine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]