3,021 matches
-
CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se cuvine la tratament, fiindcă este în joc reputația lor. La controlul de două luni, vrăjitoarea șefă te va descânta personal. Îți va da pe la nas cu șosete purtate trei ani de un om fără casă, te va spăla pe creștet cu esență de apă menajeră scursă de la cârciuma „Trei păcate”, și la final te va badijona pe față cu blana unei pisici proaspăt jupuite de vie în zi de post. Normal, că pentru asemenea servicii trebuie să plătești o sumă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
casă, corp omenesc - are sau poate dobândi o "deschidere" superioară, prin care se poate trece în cealaltă lume. Deschizătura din partea de sus a unui turn indian poartă, printre alte nume, și pe cel de brahmarandhra, termen care desemnează "deschizătura" din creștetul capului și care joacă un rol capital în tehnicile yoghino-tantrice; tot pe aici își ia zborul sufletul în clipa morții. Să amintim și obiceiul de a sparge craniul yoghinilor morți pentru a înlesni plecarea sufletului.7 Obiceiului indian îi corespund
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
faptul de a avea un "corp" și de a se instala într-o casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos, așa cum vom vedea în cele ce urmează. Se cuvine să subliniem că omologarea om-casă și cu deosebire asimilarea creștetului cu acoperișul sau cupola s-au păstrat în vocabularul mistic indian. Experiența mistică fundamentală, adică depășirea condiției umane, este redată prin două imagini: spargerea acoperișului și zborul în văzduh. Textele budiste vorbesc despre arhați care "își iau zborul în văzduh
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Altele, în schimb, observaseră, cu amărăciune, că măcar Odetta o încheiase cu suferințele. Rămas fără cuvinte, lui nu-i mai rămăsese altceva de făcut decât să-și deschidă brațele pentru a o mângâia pe Lidania în durerea sa. Mângâindu-i creștetul, în vreme ce ea plângea prăbușită pe umărul său, nu putu să nu-și amintească ciudatele cuvinte pe care fata le rostise în seara primei sale zile de prizonier. „Doar pentru puțin“ spusese. Așadar, în momentul acela fata deja luase hotărârea; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se explice, să se justifice: — Lidania, eu... — Taci!... îi șopti, cu o voce frântă. Nu spune nimic! Strângând-o în brațe, Sebastianus îi simți spatele nervos și puternic, care se înfiora sub atingerea mâinilor sale. îi mângâie cu blândețe creștetul, în vreme ce dorința sa se aprindea iarăși. Ea își înălță capul, își aținti privirea în ochii lui și, cu pleoapele lăsate, îi căută buzele. în clipa aceea, tot ce era în jurul lor dispăru, iar forța care îi împingea unul către celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o sclipire de durere, dar mai văzu și altceva - ceva ce, pe chipul cioplit în piatră al acestuia, nu mai văzuse de când era copil: un soi de aspră și nemărturisită tandrețe. Cu un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-o deschidă. Se gândi la viața sa ea însăși primul obiect straniu pe care-l poseda. Când avea câteva luni doica l-a scăpat din brațe, cu capul pe caldarâm. O gâlmă de mărimea unui măr i-a încoronat creștetul. Medicii chemați, după ce l-au studiat în amănunțime, au decretat fără să șovăie că băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
băiatul se va stinge din viață în câțiva ani. Familia n-a mai vrut să știe de el, neocupându-se de creșterea și educația lui. Privit ca o povară, îi erau destinate sentimente oscilând între ură și dispreț. Gâlma din creștetul capului i se resorbi, în timp, de la sine și el se dezvolta fizic și intelectual perfect normal, dar nimeni nu mai avea, de mult timp, ochi pentru el. Mai mult, toată lumea a început să-l considere un netrebnic care reușise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne/ A murit tata Soarelui, Soarelui viteazului./ Scaloiță-Iță trup de coconiță,/ Mă-ta te cată/ Prin pădurea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care nu era încă vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără sfârșit, și nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sper că acesta o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini. Am pe mâini cicatrici provocate de atingerea altor oameni. Odată, în parc, când Franny era încă în căruț, mi-am pus mâna pe creștetul pufos al căpșorului ei și am lăsat-o prea mult în acel loc. Altă dată, la Loew, pe Seventy-second Street, urmăream împreună cu Zooey un film de groază. El avea șase sau șapte ani și s-a vârât sub scaun ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așa încât, înainte de a se fi apropiat de noi, i-am spus grăbit lui Ira: — S-a făcut prea întuneric. Și cu asta am întrerupt jocul. Această din urmă emoție reținută, sau ce-o mai fi, mă inundă de transpirație din creștet până-n tălpi. Doresc o țigară, dar pachetul mi-e gol și nu-mi vine să mă ridic de pe scaun. Oh, Doamne, ce profesiune nobilă e asta a mea! Și cât de bine îl cunosc pe cititor? Cât de multe îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce indica mereu aceeași oră: 12. Nu refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
luneta o cifră care arăta ca un opt căzut Într-o rână... De rușine că nu știa cum se numește steaua, Mașei mai-mai că-i dădeau lacrimile... Atunci, Învățătorul se apropia de ea și, punându-i cu delicatețe mâna pe creștet, Îi spunea cu o voce ce se risipea În mii de ecouri: „Asta-i steaua ta norocoasă... Asta-i steaua ta norocoasă... Steaua ta norocoasă... Norocoasă... Norocoasă... Să știi.“ „Eu m-am născut fără noroc“, rupea tăcerea Mașa. „Fiecare om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o mulțime de monede, unele mai mari, altele mai mici. Când se ducea la utrenie, nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că nu se mai sfârșesc, iar cele de dimineața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe care le desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ridica rezultatul analizei morfologice a acelui contraversat pește proaspăt. Dar, am venit acum...!” Laboranta Îl privi câteva secunde, contrându-l ostentativ: „Ce rezultat domnule, nu-mi amintesc...! Câți se perindă pe aici...” Lui Tony Pavone i se urcă sângele În creștetul capului. Îl recunoștea dar, mințea cu nerușinare. Atena Întenționă să intervină Însă Tony Pavone Îi făcu un semn să tacă. Reveni. „Mărturisesc doamnă, aproape renunțasem la rezultatul analizei solicitate...Am sperat În ceva trecător...! Însă, În urmă cu două zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ți-am mărturisit acest secret, ca să știi cu cine stai de vorbă...!! Înțelegi...?” „Îmi pare rău...” - vru să intervină Tony Pavone dar fu oprit cu brutalitate de ofițerul deslănțuit. „Te-am Întrebat eu de vorbă...?” - tună el roșindu-se până În creștetul capului, sărindu-i din gură salivă și resturi de mâncare de la dejunul precedent ce se putea opserva printre măselele stricate și dinți gălbejiți de fumul de țigară. Ai furat...! Ai furat ca În codru devastând avuția națională iar ferocitatea ta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însfârșit, cele șapte zile, timp În care nu mâncase nimic se scurseră Într-o așteptare cu fel de fel de ipoteze de felul cum va acționa când va fi afară iar el cu hainele mototolite, nebărbierit, cu părul vâlvătaie În creștetul capului - la Întemnițare Îi luase până și pieptenul, cu pantalonii căzuți pe vine cureaua fiind considerată o armă eficace În mâna arestatului - se prezentă la procuratură cu speranțe amplificate cunoscând de fapt, torționarii nu veneau cu alte probe edificatoare. Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
moartea soției, În spirit memorial. La fel cum făcea și Margotte pentru Ussher Arkin. Pietrișul de pe alee era proaspăt. Imediat ce se sfârșea iarna, Gruner dădea comandă să fie schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea luminile, era pentru că nu voia ca Sammler să-i cunoască mișcările. Sărmanul tânăr era dement. Domnul Sammler, forțat de viață, de soartă, de ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
culoare, răpit din Gambia în 1767 și vîndut ca sclav în Maryland, personaj considerat de autorul romanului un strămoș al său. Sheba împotriva întregii lumi (în lat. în orig.). Tam o’shanter, bonete cu motive ecosez și cu pampon în creștet, parte a costumului scoțian bărbătesc. Numele vine de la personajul scoțian Tam O’Shanter din poemul cu același nume de Robert Burns. La Lourdes, locul Fecioarei din Lourdes făcătoare de minuni, există reproduceri din ghips sau plastic ale diverselor membre ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zâmbit cu tandrețe, iar Danny a văzut clar că femeia fusese cândva mai mult decât frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii, care aveau aceeași nuanță de verde-cenușiu ca ai lui Andy, au făcut cute în colțuri. Femeia s-a întors către Danny. Nu i-a spus nimic, dar puștiul a făcut un pas în spate. Danny era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]