11,160 matches
-
inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care havuzul pietrificat este un miracol - mărturia unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața sonoră a catedralei, voce a pietrei în care sălășluiește spiritul. Aci, în foarte protestantul
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
gest, a fiecărui detaliu. Scena discutată se reia din unghiul unei improvizații, însă fără să o vedem realizată integral și este o scenă care comportă nuditatea. Pătrundem prin intermediul relației deopotrivă profesionale și sentimental-erotice dintre regizor și actriță în universul său creator. Avem unul dintre acele filme despre film și mai precis despre cum se face un film, precum Noaptea americană (1973) al lui François Truffaut. Însă, spre deosebire de filmul lui Truffaut care urmărea intricatele relații amoroase dintre protagoniști în afara platoului de filmare
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Nicolae Scurtu Biografii și bibliografii lui Mihail Sadoveanu știu, cu exactitate, că acest însemnat narator a scris un număr mic de epistole în anii săi de efervescență creatoare. Fapt explicabil într-o oarecare măsură. Astăzi se cunosc doar, optzeci și patru de epistole trimise lui G. Ibrăileanu 1, optzeci și una de misive expediate confraților săi din tinerețe 2, Enric Furtună, H. Coșoi și Panait Mușoiu, precum și unele
Scrisori de la Mihail Sadoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3880_a_5205]
-
precum și unele publicate în ziare, reviste, anuare, monografii, albume sau în culegeri de documente literare. O cercetare exhaustivă a literaturii epistolare a lui Mihail Sadoveanu e absolut necesară întrucât deschide noi perspective de interpretare și reinterpretare a biografiei fizice și creatoare a unuia dintre cei mai valoroși prozatori ai literaturii naționale. Epistolele ce se publică acum, încă necunoscute, sunt trimise unui excelent institutor și inspector școlar din ținutul Neamțului, Constantin Stan (1880-1959), care a conceput și elaborat, în colaborare cu Mihail
Scrisori de la Mihail Sadoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3880_a_5205]
-
cunoștințelor verificabile. Pentru suficiența unor asemenea capete, apelul la mit aduce cu un regres vinovat către o etapă depășită din istorie. În realitate, fără mituri intelectul e steril, căci îi lipsește drojdia de imaginație din care se hrănește o viziune creatoare. Cine privește miturile ca relicve inutile e ca un orb care se află în posesia unui tezaur căruia nu știe ce întrebuințare să-i dea. Dar fiindcă orbul intuiește că ceva îi scapă, preferă să elimine sursa neliniștii mutilînd mitul
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
p. 24) Dacă elocvența miturilor, departe de a fi narativă, e cu precădere simbolică, atunci malițiozitatea cu care Eliade îi pune pe umaniști în categoria diletanților își are temeiul ei. Dar dacă miturile mai trezesc în memorie sensuri cu rost creator, acesta e un lucru care depinde doar de imaginația celui care, parcurgînd capitolele de aici, se lasă în voia asociațiilor libere. Doar așa cititorul va simți dacă „scara“, „centrul“, „cochilia“ sau „nodurile“ îi slujesc drept simboluri menite a-i trezi
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
Liana Tugearu Ultima bucurie de la sfârșitul acestei primă veri a fost întâlnirea cu câțiva tineri creatori, pe cale de afirmare în peisajul nostru coregrafic, toți masteranzi la UNATC, secția de Coregrafie. La început de toamnă, același sentiment reconfortant, de reîntâlnire cu vigoarea creativă a unor tineri, a venit tot din aceeași arie a absolvenților acestui învățământ. Ivirea
Fabrica de vise by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3122_a_4447]
-
în primul rând. Amatorii, și ei fără talent, au îndemânarea de a imita. Le și reușește câte o pagină, dar ei nu se pretind scriitori. Plăcerea de a scrie le e de ajuns. Diletanți sunt cei care-și activează feminitatea creatoare, dar le lipsește rațiunea, spiritul constructiv. (Nu-i vorba de rațiunea obișnuită, aceea a intelectualilor, cea, vorba Angelei Marinescu, lipsită de trup.) Așa stând lucrurile, diletanții nu concep. Se lasă duși de impuls, nu știu dinainte ce va fi. Scriitorii
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
Angelei Marinescu, lipsită de trup.) Așa stând lucrurile, diletanții nu concep. Se lasă duși de impuls, nu știu dinainte ce va fi. Scriitorii buni au capacitatea de a reface un model preexistent. Sunt profesioniști. Scriitorii mari, înzestrați și cu feminitate creatoare, și cu rațiune întrupată, își concep singuri un model. Bineînțeles, e o epură. În realitate, lucrurile stau, ca în orice, mult mai amestecat. Un articol din „Lettre internationale” e intitulat De ce-i blamăm pe diletanți ? Chiar așa! Că ăștia, diletanții
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
internationale” e intitulat De ce-i blamăm pe diletanți ? Chiar așa! Că ăștia, diletanții, suntem băieți buni. E prea depreciativ cuvântul diletant? Outsider cum ar veni ? J.M . Coetze: „Prea rece, prea îngrijit, aș spune eu. Prea simplu. Prea fără pasiune - pasiune creatoare. Asta-i tot”. Într-adevăr. Lăsând la o parte îmbătrânita pasiune creatoare, cam asta-i tot. Citesc Canto XXXVIII, cel care începe cu versul „Și-n acel an Metevsky s-a ușchit în America de Sud”, și îmi spun vezi, prostule, așa
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
diletanții, suntem băieți buni. E prea depreciativ cuvântul diletant? Outsider cum ar veni ? J.M . Coetze: „Prea rece, prea îngrijit, aș spune eu. Prea simplu. Prea fără pasiune - pasiune creatoare. Asta-i tot”. Într-adevăr. Lăsând la o parte îmbătrânita pasiune creatoare, cam asta-i tot. Citesc Canto XXXVIII, cel care începe cu versul „Și-n acel an Metevsky s-a ușchit în America de Sud”, și îmi spun vezi, prostule, așa cumva ai vrut să scrii și tu, adică, mai exact, așa ai
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
vibrație poetică poate oferi un sentiment atunci când el este autentic, când provine atât din tradiție cât și din nevoia socială de a te afirma În contemporaneitate. și cât de falsă este impresia că, În cultura actualităților noastre politice, asemenea Înclinații creatoare nu mai pot avea rezonanță, globalizarea obligându-ne la o cosmopolită indiferență În tratarea actului artistic. Timpul a fost scurt. De la promulgarea Legii și până la găsirea acelor forme, care din primul an să asigure bogat conținut cultural românesc manifestărilor, a
ISTORICUL PROPUNERII UNEI SĂRBĂTORI NAŢIONALE A ZILEI LIMBII ROMÂNE. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_384]
-
elaborare. Deruta a pornit și de la spusele ei, în prima fază, într-o scrisoare, că o determină în scris „un fel de instrument foarte ciudat de percepție și telepatie”. Ar acționa genuinul/spontaneitatea și, în consecință, ar lipsi reflexivitatea actului creator, acea „facultate teoretică sau estetică”, unul dintre semnele distinctive ale modernității. Același G. Călinescu dă tonul la punerea sub semnul întrebării a „științei” ei literare. Nu-i locul aici pentru a dovedi contrariul. Voi spune numai că, fără a avea
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
am ritmuri de limbi complet necunoscute”. Cum s-ar zice, întâlniri involuntare, primite prin aerul și vibrațiile vremii. Deocamdată, sunt reacții de fervent cititor, care se asociază cu impulsuri ale naturii proprii. Pe parcurs, va enunța opinii avizate despre eul creator, deliberare, scrutare, construcție, convenție. Mai mult, scrierile sale sunt clădite cu atenție, în spiritul acelei construire de care era obsedat Valéry. Cât privește Concert de muzică de Bach, arhitectonica n-are cusur. Încât nu-i exagerat să se afirme că
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
altfel, și trebuie să fie așa, toate coordonatele legii progresului impun...” Proiecțiile noului director sunt atotcuprinzătoare: „activitatea provinciei se va bucura Îndeosebi de Încordata noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii...” Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele Bucovinei, cu nădejdea În
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele Bucovinei, cu nădejdea În sprijinul spiritual al tuturor acelor care și-au răspândit prin aceste pagini rodul muncii și cercetărilor și al celor binecuvântați cu harul talentului creator, În așteptarea tineretului Încercat și a aceluia careși va pune la Încercare priceperea și Înzestrarea de la fire, pentru a contribui la zidirea Neamului de la Nistru pân’la Tisa, răspund: Sunt la post”. I.E. Torouțiu și-a fost la „post” timp
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
a fost la „post” timp de cinci ani. Grei. Foarte grei. Gândind la zvâcnirile celui de-al doilea război mondial. Gândind la prefacerile țării. I. E. Torouțiu și-a respectat proiecțiile conturate În platforma sa program, prin verticalitate și atragerea tinerilor creatori În jurul acestei reviste, care va cunoaște un nou impuls. Directorul Torouțiu s-a bucurat de o colaborare benefică, având În jurul său o echipă redacțională, tânără, serioasă, dar mai ales, cu mare Încredere În potențialul, seriozitatea și fidelitatea lui Teodor Al.
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
saloanele pariziene de acum peste o sută de ani și prețul unui Van Gogh astăzi, sau, de fapt, de a doua zi după ce el nu se mai putea bucura de banii scoși pe ce pictase în vreun moment de nebunie creatoare. Ceea ce urmează, însă, nu mai ține numai de preț și de piață, ci de dispoziția artistului de a produce pentru piață, altfel spus de a se vinde pe sine. Am mai scris și altădată despre piesele de teatru, mai precis
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
începutul anilor ’30. Ci și ca texte literare de sine-stătătoare, apte să ne propună un autor pe care evoluția literaturii, în special în urma experiențelor postmoderne, l-a adus mai aproape de înțelegerea noastră decât era, poate, în anii săi de ebuliție creatoare. Postmodernismul a denunțat rigiditatea convenției genurilor, iar teoria post-structuralistă i-a denunțat acesteia originea „livrescă”, rezultând din lectura pe care Aristotel o aplică lui Platon. Azi, scriitorul nu mai aspiră să scrie poezie/ proză/ teatru, ci literatură. Poetica sa nu
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
se vorbească de rău despre un debutant iconoclast, decît să nu se vorbească deloc despre unul cuminte. Strategia aceasta scandaloasă (la propriu) nu a folosit-o numai Marius Ianuș. Spre deosebire de mulți „nonconformiști”, poetul fracturist chiar dovedea că are talent, forță creatoare, o anumită viziune, cu totul particulară, ce se desfăcea într-un V de bombardiere lirice, detonîndu-și încărcătura în capul cititorului. Era suficient să deschizi volumul său de debut, Manifest anarhist și alte fracturi (1999), pentru a constata originalitatea de recuzită
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
Nicolae Scurtu Itinerariul biografic și creator al poetului, jurnalistului, traducătorului și memorialistului Ștefan Baciu (1918-1993) a fost cercetat, cu o desăvârșită rigoare, de istoricul și criticul literar Florin Manolescu (n. 1943) în lucrarea sa, Enciclopedia exilului literar românesc 1945-1989 (2010), fundamentală sub toate aspectele. Informații literare
Ștefan Baciu și revista „Viața literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3185_a_4510]
-
un stil de o franchețe dezarmantă, acestea invită cititorul la o incursiune în viața cotidiană și în mecanismele complexe ale minții unuia dintre cei mai imaginativi și inovatori scriitori ai secolului XX, oferind o privire de ansamblu asupra evoluției sale creatoare. Volumul cuprinde însemnări despre experiențele din anii petrecuți ca profesor în Franța și apoi pe insula grecească Spetses, despre relația amoroasă cu o femeie măritată care îi va deveni apoi soție, despre întoarcerea în Anglia și eforturile uriașe de a
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
cunoaștere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiș duc, cum e și firesc, spre o exegeză superficială și irelevantă. Cărțile de amintiri și evocări - de altfel emoționante - coordonate de Gheorghe Tomozei (1936-1997) îngreunează semnificativ înțelegerea exactă a itinerariului biografic și creator al unuia dintre cei mai talentați poeți români. Un segment important al activității literare, și nu numai, îl constituie epistolele pe care le-a scris și trimis câtorva dintre contemporanii săi și care au fost restituite de excelentul istoric literar
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
cum scriem, așa citim. Stilul, în sensul larg, scris-cititului, suntem fiecare dintre noi și devine important să ne (re)cunoaștem. Din nou descoperim rosturile adânci ale (re)cunoașterii critice, nu numai în limite literare, filosofice, dar integral umane. Intuiția literar-filosofică, creatoare și gnoseologică, a autorului, și în ipostază critică, se cade a fi ea însăși descoperită. O astfel de concepție nu duce în nici un caz la eșecul scrisului, în sensul cel mai nedorit, dar chiar la mai multe limite ale salvării
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
critica literară ca domeniu de existență. Într-adevăr, Al. George are o înțelegere extensivă, astăzi am spune pluridisciplinară, a criticii. El notează că „definiția criticii este foarte largă”. Dar nu extinde însă definiția acceptată, mai mult decât expusă, la modul creator absolut, total, unde ajunsese, dar ulterior s-a retras, luând mai bine seama, E. Lovinescu, cel care invocase critica drept a zecea muză. Critica, așa cum o înțelege și exercită, se reduce - paradoxal - la o funcție de mediere, între operă și toți
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]