4,796 matches
-
impact mediatic. Actorii unei asemenea situații sunt: de o parte, teroriștii, de cealaltă parte, autoritățile, ostatecii fiind moneda de schimb. Finalitatea acțiunilor violente vizează ca adversarul să acționeze potrivit previziunilor teroriste: discreditarea politică în interiorul statului; slăbirea capacității politice externe; pierderea credibilității ca sistem politic advecvat. Deci și analiza comportamentului adversarului terorizat prin violențe multiple, ne poate conduce la înțelegerea fenomenelor. Un comportament slab, exagerat în reprimare internă ori externă, indulgența ori reacția violentă a statului victimă poate conduce direct sau indirect
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de criză și la întărirea poziției României ca furnizor de securitate și factor de stabilitate în regiune, în perspectiva creșterii rolului UE în gestionarea crizelor. România acționează în sprijinul luptei împotriva terorismului, demonstrând că dispune de capacitatea, voința politică și credibilitate acțională. Totodată va fi pregătită să răspundă așteptărilor Alianței și să contribuie în mod direct la diminuarea riscurilor la adresa securității regionale și subregionale, prin asumarea obiectivelor NATO definite în Noul Concept Strategic. România și-a manifestat decizia de a participa
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
luările de ostatici sunt efecte, nu cauze și trebuie tratate în consecință. Mult mai grav este că gradul de violență al actelor teroriste pare să fie tolerat sau acceptat în comunitățile din care provin teroriștii. Pregătirea pentru înlăturarea consecințelor și credibilitatea acțiunilor de combatere sunt, desigur, factori de descurajare, dar mult mai importante devin demontarea mecanismului de recrutare a teroriștilor, restrângerea bazei lor de selecție și eliminarea surselor de finanțare a acestor rețele. Toată lumea e de acord că trebuie să facem
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ani de guvernare talibană. Asistența creștină în Afganistan nu trebuie să ia sfârșit la încheierea operațiunilor militare. Prezența unor medici creștini devotați, a surorilor medicale și asistenților sociali, a profesorilor și tehnicienilor implicați în programe de dezvoltare, pot da o credibilitate pe termen lung mărturiei creștine. În cele din urmă, cel mai convingator exemplu al diferenței dintre Biblie și Coran în ceea ce privește folosirea violenței este slujirea altruistă și plină de milă oferită de către creștini devotați chiar și teroriștilor. Manifestarea iubirii creștine în
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de către autorități în legătură cu măsurile care urmează a fi întreprinse și incluse, ulterior, într-un plan care să cuprindă evenimentele neprevăzute (pentru situațiile de urgență sau criză). Dacă gravitatea este supraevaluată, vor fi depuse eforturi exagerate și, în consecință, va slabi credibilitatea serviciului de informații; dacă ea este minimalizată, măsurile întreprinse nu mai sunt adecvate, rezultând din nou slăbirea credibilității. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită ideologiei care motivează organizația teroristă. Înțelegerea aprofundată a acesteia, a potențialului de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
evenimentele neprevăzute (pentru situațiile de urgență sau criză). Dacă gravitatea este supraevaluată, vor fi depuse eforturi exagerate și, în consecință, va slabi credibilitatea serviciului de informații; dacă ea este minimalizată, măsurile întreprinse nu mai sunt adecvate, rezultând din nou slăbirea credibilității. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită ideologiei care motivează organizația teroristă. Înțelegerea aprofundată a acesteia, a potențialului de evoluție și de influență asupra modalităților de acțiune va avea un rol important în combaterea amenințării. Se impune
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
principale ale relației cu publicul vor fi: asigurarea unei informări reale; inducerea unei stări de calm și convingerea publicului că autoritățile stăpânesc situația. Informarea promptă a presei în privința riscului și gravității situației, în condiții rezonabile, cât și actualizarea informațiilor, menține credibilitatea instituției și asigură libertatea de informare. Reprezentanților mass-media nu trebuie să li se permită accesul direct la ostatici, la rețelele de comunicații sau la alte persoane implicate nemijlocit în desfășurarea acțiunilor. * Acțiunile imediate după incident. În faza imediat finală intervenției
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
4.2. Probleme ale demarcației între perspectiva internă și perspectiva externă / 206 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui Dickens / 213 6. Opoziția "mod": personaj-narator personaj-reflector / 219 6.1. Personaje-narator, personaje-reflector și forme de tranziție / 226 6.1.1. Credibilitatea personajelor-narator / 230 6.2. Opoziția "mod" și "zonele de indeterminare" (R. Ingarden) / 233 6.3. Personajul-narator și personajul-reflector la începutul narațiunii / 237 6.3.1. Opoziția "mod" și distincția lingvistico-textuală dintre începuturile de text "emice" și "etice" / 248 6.4
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu am putea recunoaște trăsătura fundamentală a structurii romanului Casa umbrelor, și anume contrastul dintre o perspectivă omniscientă panoramică și una subiectiv limitată. Dacă am încerca să asimilăm personalității autorului personalitatea individuală a unui narator ficțional de dragul clarității și al credibilității narațiunii, am renunța la cea mai importantă utilitate pe care o are intermedierea narațiunii: aceea de a revela natura subiectivă a modului în care înțelegem realitatea. Nu rareori un astfel de narator devine un simplu purtător de cuvînt al autorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
puncte 213. Astfel, acesta se referă tocmai la acele aspecte care sînt importante pentru ceea ce susțin eu. Pornind de la primele propoziții ale operei lui Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, Lockermann arată că există o diferență legată de credibilitatea unei afirmații narate în fața cititorului, în funcție de persoana la care este realizată aceasta, întîi sau a treia. O diferență adițională, esențială între forma la persoana întîi și cea la persoana a treia este într-adevăr vizată aici. Naratorul la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o individualitate care este de asemenea determinată fizic conduce la o limitare a orizontului său de percepție și de cunoaștere. Din acest motiv el poate avea numai o perspectivă subiectivă și, prin urmare, doar condițional validă a întîmplărilor narate. Această credibilitate condițională nu este suficientă în calitate de criteriu, totuși, pentru că unii naratori auctoriali la persoana a treia Lockermann trece cu vederea acest aspect 215 sînt doar condițional credibili, din moment ce ei, la rîndul lor, sînt considerați personaje ficționale create de autor și echipate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mai tîrziu unei limitări a orizontului lor de cunoaștere sau vor fi privați temporar de abilitatea de a face o evaluare finală a unui personaj sau a unei întîmplări. Acest fenomen poate deja să fie văzut în romanele lui Fielding. Credibilitatea este, prin urmare, o problemă a naratorului dramatizat, în general, adică atît a naratorului auctorial, cît și a celui la persoana întîi care își arată personalitatea. Diferența reală dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
naratorului dramatizat, în general, adică atît a naratorului auctorial, cît și a celui la persoana întîi care își arată personalitatea. Diferența reală dintre narațiunea la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia nu se găsește în acest aspect al credibilității sau în gradul de certitudine al respectivei forme narative, cu toate că și aici devin vizibile diferențe graduale între cele două forme de narațiune 216. Credibilitatea limitată a naratorului la persona a treia are cauze fundamental diferite de cele implicate în credibilitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana întîi și narațiunea la persoana a treia nu se găsește în acest aspect al credibilității sau în gradul de certitudine al respectivei forme narative, cu toate că și aici devin vizibile diferențe graduale între cele două forme de narațiune 216. Credibilitatea limitată a naratorului la persona a treia are cauze fundamental diferite de cele implicate în credibilitatea limitată a unui narator la persoana întîi. Acestea indică trăsătura cea mai semnificativă din punct de vedere structural care distinge narațiunea la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
credibilității sau în gradul de certitudine al respectivei forme narative, cu toate că și aici devin vizibile diferențe graduale între cele două forme de narațiune 216. Credibilitatea limitată a naratorului la persona a treia are cauze fundamental diferite de cele implicate în credibilitatea limitată a unui narator la persoana întîi. Acestea indică trăsătura cea mai semnificativă din punct de vedere structural care distinge narațiunea la persoana întîi de narațiunea la persoana a treia. Principala diferență dintre un narator la persoana întîi personalizat și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana a treia auctorial ar putea spune, de asemenea, "eu" în relație cu el însuși, însă nu e întrupat nici în interiorul, nici în afara lumii ficționale. Trăsăturile personale pot, desigur, să devină vizibile și într-un narator auctorial, de aceea criteriul credibilității este aplicabil și acestuia însă respectivele trăsături de personalitate nu sînt legate de existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
non-identitatea spațiului în care sînt localizați naratorul și punctul său de vedere și a celui în care se află personajele. Acest lucru are implicații legate în special de baza existențială și de motivația actului narativ. Ele sînt decisive pentru problema "credibilității" lucrurilor care au fost narate. Opoziția "perspectivă", pe de altă parte, presupune controlul procesului aperceptiv pe care cititorul îl realizează pentru a obține o imagine perceptuală concretă a realității ficționale. Pe lîngă această reglare a percepției realității ficționale și a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
mod direct la acțiune el simte că o percepe prin ochii și mintea personajului-reflector. Aceste diferențe între cele două procese ale comunicării au consecințe în interpretarea unui text narativ, și anume în sensul că o narațiune presupune diferite grade de credibilitate sau de validitate, în funcție de modul său de transmitere dacă aceasta e transmisă de un personaj-narator sau de un personaj-reflector. Friedman a făcut deja aluzie la un motiv al acestui fenomen în teoria sa despre punctul de vedere. În telling relatarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Emma Bovary, Lambert Strether, Stephen Dedalus și Josef K. nu vor fi niciodată conștiente de faptul că experiențele, percepțiile și sentimentele lor sînt subiectul unui proces de comunicare. Calitatea experiențelor lor nu este influențată de acest proces și validitatea sau credibilitatea materialului prezentat nu sînt afectate. Asta, desigur, nu înseamnă că autorul nu vrea să aplice procedee de strategie narativă sau retorice în configurarea poveștii. Această configurare nu este parte a procesului de transmisie (structura de suprafață), ci mai degrabă a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un personaj-reflector. Dimpotrivă, tăcerea unui personaj-reflector poate fi văzută ca o intensificare existențială a experienței lui. Personajele-reflector comunică frecvent, mai ales cînd se abandonează în tăcere percepțiilor lumii exterioare sau reflecțiilor pe care aceste percepții le evocă. 6.1.1. Credibilitatea personajelor-narator Să nu ai niciodată încredere în artist, ci în poveste! (D.H. Lawrence, "The Spirit of Place", în Studies in Classic American Literature). Diferențele dintre personajele-narator și personajele-reflector ne permit să tragem cîteva concluzii cu privire la credibilitatea relativă pe care o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
evocă. 6.1.1. Credibilitatea personajelor-narator Să nu ai niciodată încredere în artist, ci în poveste! (D.H. Lawrence, "The Spirit of Place", în Studies in Classic American Literature). Diferențele dintre personajele-narator și personajele-reflector ne permit să tragem cîteva concluzii cu privire la credibilitatea relativă pe care o au acestea în calitate de mediatori ai întîmplărilor ficționale. Această problemă a fost deja întîlnită în descrierea opoziției persoană. În ce măsură poate fi un narator considerat un reporter creditabil? În capitolul care tratează diferențele dintre naratorii la persoana întîi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și prin urmare mai mult sau mai puțin necreditabili ca naratori. Este adevărat că veridicitatea unui narator auctorial, cîtă vreme el se manifestă ca un narator personalizat, nu este cu totul ferită de suspiciune. De regulă, el poate oricum pretinde credibilitate, atît timp cît cititorul nu primește o indicație explicită că scepticismul este adecvat. În acest caz, problema credibilității este strîns legată de calitățile caracteristice naratorului sînt tot atît de mulți naratori sinceri și nesinceri sau cel puțin cu prejudecăți sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cîtă vreme el se manifestă ca un narator personalizat, nu este cu totul ferită de suspiciune. De regulă, el poate oricum pretinde credibilitate, atît timp cît cititorul nu primește o indicație explicită că scepticismul este adecvat. În acest caz, problema credibilității este strîns legată de calitățile caracteristice naratorului sînt tot atît de mulți naratori sinceri și nesinceri sau cel puțin cu prejudecăți sau subiectivi, pe cît există caractere omenești cu aceste trăsături și, de asemenea, este legată de motivarea particulară a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
presupusă de măsura în care astfel de norme pot fi identificate într-o operă narativă de la început; o mare parte din cartea lui Booth se dedică exact acestei probleme. Este extrem de interesant în acest context faptul că Booth aplică criteriile credibilității atît personajelor-narator, cît și personajelor-reflector. Acest amestec rezultă din faptul că el nu distinge, de regulă, între narator și reflector, ci mai degrabă include ambii agenți în sensul în care folosește el termenul "narator"353. Cîțiva teoreticieni și naratologi englezi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
urmare predispuse la variații [...] în privința gradului de necreditabilitate. În general, cu cît plonjăm mai adînc, cu atît mai multă necreditabilitate vom accepta, fără a pierde din simpatie"355. În concordanță cu această teză, Booth numește personajele- reflector "naratori" și discută credibilitatea lor Emma a lui Jane Austen, Strether, Paul Morel, Pinkie (Brighton Rock) și Gregor Samsa (din Metamorfoza de Kafka). Prin ștergerea distincției dintre personajele-narator și personajele-reflector și prin aplicarea criteriului credibilității în egală măsură ambelor categorii, Booth atenuează semnificația structurală
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]